După finalizarea Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Ploiești, ca șefă de promoție, Daria Gabriela Dicu putea accesa orice universitate de top din această lume pentru a-și continua studiile. A optat însă pentru o instituție de învățământ din țara noastră, deoarece își dorește să îmbrățișeze o carieră în domeniul medical. Tânăra se pregătește deja să pășească în cel de-al doilea an la Facultatea de Medicină din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Craiova și are emoții, pentru că simte că este „un moment care poartă cu sine o greutate și o semnificație mult mai profunde decât pare la prima vedere”.
Daria face parte din galeria MOȘTENITORILOR ROMÂNIEI, fiind unul dintre viitorii profesioniști de care țara noastră are mare nevoie și pentru care ar trebui să facă eforturi. România trebuie să vină în întâmpinarea noilor generații cu acele oportunități la care acestea visează.
Iar Daria Gabriela Dicu visează la o țară în care se va investi mai mult în sistemul sanitar, în care spitalele vor fi locuri de încredere și speranță, iar pacienții și medicii se vor simți cu adevărat ascultați și respectați.
Pentru tânăra din Ploiești, educația și succesul pot merge doar mână în mână. A fost conștientă dintotdeauna de acest lucru, fapt ce se reflectă direct în tot parcursul ei de până acum. A știut să-și însușească fiecare lecție primită, și-a ascultat și urmat mentorii, astfel că toate provocările de care a avut parte au reprezentat oportunități pentru a evolua.
Mai mult, a descoperit din primii ani de viață că succesul înseamnă și altceva decât note și trofee și că se măsoară și prin atitudinea față de viață și propria muncă.
Astăzi se pregătește pentru o carieră în medicină, un domeniu în care vocația, munca, disciplina se împletesc pentru a da naștere exact acelui profesionist care poate reprezenta un sprijin real pentru pacientul său aflat în momente de vulnerabilitate și suferință.
Nu a fost o întâmplare că Daria a finalizat cei opt ani petrecuți la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Ploiești (gimnaziu și liceu) ca șefă de promoție, ci a fost rezultatul unei pregătiri constante, unei implicări totale, care s-a evidențiat din plin odată cu susținerea examenului de Bacalaureat.
CITEȘTE ȘI: MOȘTENITORII ROMÂNIEI. Erica Stănescu: Acolo unde se respectă medicul, se respectă viața!
Spune despre educația pe care a primit-o aici că a fost una completă și de înaltă calitate. „Școala a jucat un rol crucial în dezvoltarea mea, atât educațională, cât și personală. Curriculum-ul bine structurat și diversificat mi-a furnizat cunoștințele necesare într-o varietate de domenii, pregătindu-mă pentru viitoarele provocări academice și profesionale. Chiar și în cadrul competițiilor de robotică, ce promovează educația STEM, competențele dobândite în cadrul orelor de curs au fost esențiale. Totodată, oportunitățile academice pe care le-am avut de-a lungul liceului mi-au extins orizonturile și mi-au lărgit perspectiva asupra drumului pe care am ales să îl urmez. Fiecare proiect a constituit o oportunitate de învățare care m-a pregătit pentru cariera mea și mi-a deschis noi posibilități.
Colectivul de profesori a fost un sprijin esenţial în dezvoltarea mea, ca om. Cadrele didactice mi-au insuflat dorinţa de cunoaştere, nu mi-au oferit doar informații, ci și motivația de a excela și de a-mi urma pasiunile, aspecte pentru care le voi fi mereu recunoscătoare. Mi-au fost adevărați mentori, ghidându-mă nu doar prin materia predată, ci și prin exemplele dumnealor de dedicare și pasiune.
De asemenea, școala a fost un mediu propice pentru dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare. Participarea la diverse activități extracurriculare, proiecte și concursuri m-a ajutat să îmi dezvolt abilitățile de lucru în echipă și de leadership, care sunt esențiale în orice carieră. Aceste experiențe m-au ajutat să îmi descopăr vocea și să îmi consolidez încrederea în mine. Am făcut parte dintr-o clasă foarte puternică, în care fiecare elev a excelat în cel puțin un domeniu. A fi înconjurată de tineri motivați și pasionați m-a determinat să lupt și mai tare pentru a-mi îndeplini visurile. Atmosfera de colaborare și de competiție sănătoasă a fost motorul care m-a împins să mă autodepășesc în fiecare zi.”, argumentează interlocutoarea Ordinea Zilei.
Rezultate strălucite la competiții de robotică, chimie, și limba germană
Pe parcursul liceului, a participat la numeroase olimpiade și concursuri, obținând premii și mențiuni importante la robotică, chimie și limba germană. De exemplu, la Olimpiada de Limba Germană Modernă, în clasa a X-a, a câștigat premiul al II-lea la categoria proiect, la etapa națională și s-a calificat în lotul lărgit pentru etapa internațională, iar în clasa a XII-a, a ajuns din nou la etapa națională a acestei olimpiade, dar nu a putut participa din cauza suprapunerii cu una dintre cele mai importante competiții de robotică, la care echipa sa se calificase.
De asemenea, pasiunea pentru robotică s-a materializat prin implicarea în echipa Ro2D2, alături de care a avut performanțe notabile la competiții naționale și internaționale, inclusiv titlul de vicecampioni mondiali în cadrul Campionatului Mondial First Tech Challenge și căpitani ai alianței câștigătoare la Maryland Tech Invitational, una dintre cele mai prestigioase competiții de robotică.
„Aceste experiențe m-au învățat ce înseamnă munca în echipă, gestionarea presiunii și capacitatea de a persevera chiar și în fața dificultăților. Satisfacția de a vedea cum efortul comun aduce rezultate palpabile este una dintre cele mai mari motivații ale mele.
Cadrele didactice din liceu au avut un rol esențial în evoluția mea, oferindu-mi sprijin și încurajare în momentele de dubiu, dar și provocându-mă să merg mai departe și să-mi depășesc limitele. Mi-au arătat că succesul se măsoară nu doar prin note și trofee, ci și prin atitudinea față de viață și propria muncă.
Pe lângă realizările academice, echitația a reprezentat pentru mine o sursă de echilibru și răbdare, oferindu-mi lecții importante despre gestionarea emoțiilor și autocontrol, abilități care mi se dovedesc utile și în pregătirea medicală.
Privind în urmă, pot spune că studiile liceale la Colegiul Național „Mihai Viteazul” nu doar m-au pregătit temeinic pentru facultate, ci mi-au oferit și fundamentul moral și practic care mă ghidează în fiecare zi. Rezultatele obținute reflectă munca și pasiunea cu care am abordat fiecare provocare, iar această experiență mă inspiră să continui să dau tot ce am mai bun în drumul meu spre medicina de excelență.”, subliniază Daria.
A ales Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
După promovarea examenului de Bacalaureat, interlocutoarea Ordinea Zilei a ales să studieze la Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova. Pentru unii poate părea stranie o astfel de opțiune, dar pentru Daria a reprezentat exact acea variantă care îi permite să-și atingă visul.
„Am ales Craiova pentru că aici am descoperit o combinație rară și valoroasă între seriozitatea academică, esențială în domeniul medicinei, și o comunitate primitoare, în care m-am simțit imediat sprijinită și acceptată. La prima vizită în facultate, am fost surprinsă de atmosfera caldă, care încuraja și susținea fiecare pas al unui drum lung și provocator.
Un factor decisiv în alegerea Craiovei este și deschiderea facultății către noutățile tehnologice și inovație. Într-o perioadă în care medicina evoluează rapid, am simțit că aici sunt încurajată să explorez nu doar cunoștințele tradiționale, ci și tehnicile moderne care modelează viitorul domeniului. Laboratoarele bine echipate, accesul la tehnologii și metode moderne de educație, precum și implicarea în proiecte de cercetare științifică inovatoare, mi-au arătat că sunt parte dintr-o comunitate care nu se teme de schimbare, ci o îmbrățișează cu entuziasm. Spre exemplu, o inițiativă care mi se pare de-a dreptul fascinantă și care susține deschiderea universității spre inovație și cercetare este studiul publicat de echipa UMF Craiova în jurnalul Alzheimer’s & Dementia, în cadrul căruia, o echipă de cercetători de la universitate face un pas important în înțelegerea modului în care creierul poate fi ajutat să elimine substanțele toxice care duc la apariția bolii Alzheimer (BA).
Conducerea facultății și cadrele didactice manifestă o implicare reală în crearea unui mediu prietenos, dar exigent, unde fiecare student este văzut ca un individ complex, cu nevoi și potențial unic. Nu ești doar un număr într-un amfiteatru; ești sprijinit să participi la stagii de practică, să contribui la cercetare și să participi la conferințe, toate menite să te pregătească pentru medicina reală.
Aici, este locul în care îmi clădesc fundația carierei și în care învăț să fiu nu doar un bun medic, ci și o persoană echilibrată, empatică, capabilă să facă o diferență reală în viața celor pe care îi voi ajuta.”, mărturisește tânăra.
Peste câteva zile va începe al doilea an de facultate și are mari emoții pentru că este de părere că reprezintă un moment important pentru viitorul ei. „ Anul I a reprezentat pentru mine o perioadă esențială de adaptare și învățare – nu doar din punctul de vedere al acumulării de cunoștințe medicale, ci și ca etapă de dezvoltare personală și profesională. Am învățat să fiu răbdătoare cu mine însămi și să gestionez volumul mare de informații care trebuie asimilat. În același timp, acest prim an m-a făcut să înțeleg cât de important este să găsesc un echilibru între învățare și odihnă, între efort și răbdare.
Experiențele mele din liceu, de la orele târzii de studiu pentru olimpiade, până la orele petrecute în laboratorul de robotică sau sesiunile de echitație, s-au transformat într-un set de abilități și valori pe care le aplic acum cu seriozitate în facultate: perseverență, atenție la detalii, organizare și capacitatea de a lucra atât individual, cât și în echipă.
Simt că sunt într-un punct de cotitură, în care lucrurile capătă o profunzime și o relevanță mult mai mari. Încep să văd conexiunile dintre ceea ce studiez și aplicabilitatea practică, iar responsabilitatea față de viitorul meu profesional devine tot mai clară.
Acest moment este începutul unui drum lung și provocator, dar care mă motivează și mă inspiră în fiecare zi să fiu mai bună și să lupt pentru ceea ce-mi doresc cu adevărat.”, susține Daria.
Medicina a fost o alegere atent cântărită
Faptul că a optat pentru o facultate de medicină nu a reprezentat o alegere care s-a întâmplat peste noapte sau printr-un impuls brusc, ci mai degrabă un drum construit treptat și conștient.
Daria Gabriela Dicu povestește că încă din primii ani de liceu, deși era pasionată de chimie și biologie, a avut o curiozitate largă pentru mai multe domenii. Pe lângă chimie, care a fost mereu o materie de suflet, a fost atrasă și de limbile străine, în special de limba germană, la care a obținut premii la olimpiade. De asemenea, a avut ocazia să se implice în proiecte internaționale ce i-au deschis orizonturi noi și i-au întărit valori precum perseverența și răbdarea.
Tot în acea perioadă, implicarea sa în echipa de robotică Ro2D2 a fost o experiență esențială care i-a dezvoltat gândirea analitică, spiritul de echipă și reziliența în fața eforturilor prelungite – calități care, dincolo de tehnologie, se regăsesc profund și în medicină. „Am avut, desigur, și momente de ezitare și incertitudine, pentru că am primit oferte de la universități prestigioase din străinătate, pentru a studia bioinginerie medicală și am fost tentată de oportunități diferite, dar am înțeles, cu timpul, că medicina este mai mult decât o alegere academică. Este o chemare, o dorință autentică de a îmbina știința cu umanitatea, de a fi alături de oameni nu doar prin cunoștințe, ci și prin empatie și solidaritate.
Medicina m-a atras prin complexitatea ei, prin necesitatea învățării continue și abilitatea de a transforma cunoștințele teoretice în gesturi care pot reprezenta alinare și speranță pentru cineva. Pentru mine, profesia de medic nu este despre prestigiu sau siguranță, ci despre sens și contribuție reală. Înainte de a ajunge la această concluzie, m-am întrebat cine sunt și ce vreau să fac cu adevărat, iar răspunsul a venit firesc: medicina este drumul care rezonează cel mai profund cu valorile și aspirațiile mele.”, mai spune interlocutoarea Ordinea Zilei.
În acest context, are și câteva sugestii pentru cei care iau în calcul posibilitatea de a se îndrepta către o facultate de medicină. Daria le transmite că primul și cel mai important sfat pe care îl poate oferi unui licean care se gândește să dea admitere la medicină este să vină cu o pasiune autentică. Ea avertizează că medicina nu este o alegere ușoară, nici un drum care să fie urmat pentru statut sau presiuni sociale. Este o călătorie lungă, care cere răbdare, disciplină, dăruire și o chemare profundă. „Dacă simți în inima ta că aceasta este vocația potrivită ție, merită să mergi înainte, chiar și atunci când alții îți spun că e prea greu sau că nu ești pregătit. Medicina nu este doar despre memorare sau note mari, ci este o combinație complexă de cunoaștere, empatie, perseverență și dorința constantă de a învăța și de a fi util.”, punctează studenta.
Un alt sfat pe care îl are este acela să nu se teamă de efort, de efort continuu și de frustrarea ce vine uneori când simți că nu progresezi suficient. „Medicina înseamnă ore lungi de studiu, laboratoare, examene și nopți albe, însă exact în aceste momente contează să-ți amintești de ce ai ales acest drum și să cauți sprijin în mentorii și colegii care te pot încuraja și susține. Nimeni nu reușește singur, iar construirea unor relații solide cu profesorii și colegii este un pilon de neprețuit în această călătorie.
În plus, le recomand să fie activi în diverse domenii extracurriculare care să le dezvolte nu doar cunoștințe, ci și calități precum răbdarea, perseverența, empatia și spiritul de echipă. Fie că este vorba de robotică, proiecte culturale sau alte activități, acestea te pregătesc să gestionezi emoțiile, să colaborezi și să transformi efortul propriu în rezultate palpabile.
În esență, sfatul meu ar fi să-și urmeze curiozitatea și pasiunea, să-și aleagă acest drum pentru că îl simt în inima lor, nu pentru că pare o opțiune „corectă”. Medicina este un maraton, nu un sprint și cei care o aleg cu adevărat își vor găsi energia și satisfacția în fiecare pas, oricât de dificil ar părea începutul.
Un ultim sfat: Nu uita niciodată de ce ai pornit la drum. În momentele grele, când oboseala și îndoiala te vor cuprinde, amintește-ți că în spatele fiecărei cărți citite, în spatele fiecărui examen stă dorința sinceră de a face o diferență în viața oamenilor. Pas cu pas, zi după zi, chiar dacă nu vezi mereu progresul, efortul tău contează mai mult decât crezi. ”, completează medicinista.
Visează la o societate care să îi permită să își facă meseria cu demnitate
Totodată, atrage atenția că integrarea unui absolvent de medicină în sistemul sanitar este o etapă complexă și provocatoare. Nu este un proces simplu sau rapid, iar obstacolele par adesea multiple și descurajatoare, atât pe plan birocratic și financiar, cât și pe cel psihologic. Pentru un tânăr medic, primul contact cu sistemul real aduce cu sine un șir de dificultăți care nu pot fi ignorate, dar care pot fi depășite cu răbdare, perseverență și sprijin.
„Unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă tinerii medici după absolvire este numărul limitat de posturi scoase la concursul de rezidențiat. Această situație face ca integrarea în sistemul sanitar să fie dificilă, deoarece mulți absolvenți se confruntă cu competiție acerbă pentru puținele locuri disponibile, iar unii pot rămâne fără șansa de a-și continua pregătirea în specialitatea dorită. Astfel, tinerii medici se simt adesea împinși spre opțiuni alternative sau se văd nevoiți să accepte posturi neconforme cu aspirațiile lor profesionale.
Pe plan psihologic, integrarea în sistem este un test al rezilienței. Tinerii medici se confruntă cu o lume nouă, unde responsabilitățile sunt mari, iar așteptările sunt imense. Se pot simți uneori copleșiți de volumul mare de muncă, de situații medicale delicate și de lipsa unui sprijin emoțional adecvat. Frica de a greși, neîncrederea în propria pregătire și nevoia de a găsi un echilibru între viața profesională și cea personală sunt teme prezente în acest proces.
Un alt obstacol frecvent este găsirea mentorilor potriviți. În primii ani de practică, ajutorul și călăuzirea sunt esențiale pentru a clădi competențe, încredere și o atitudine sănătoasă față de meserie.
Integrarea în sistemul sanitar este un proces ce implică o maturizare profesională și personală profundă. Este o etapă în care tinerii medici învață să echilibreze rigorile tehnice cu nevoia de empatie, răbdare și colaborare, transformând provocările în oportunități de creștere și dezvoltare. Cu un suport adecvat și cu o atitudine deschisă, această integrare devine nu doar posibilă, ci și o experiență definitorie pentru viitorul medic.”, consideră tânăra.
În timpul dialogului purtat, Daria amintește faptul că un medic tânăr, la început de drum, nu își dorește doar să îmbrace un halat alb și să fie numit „doctor”, subliniind că, în sufletul lui există o dorință mult mai adâncă: aceea de a deveni un medic bun, capabil să atingă viețile oamenilor cu știință, empatie și responsabilitate.
„Un astfel de medic visează la o societate care să îi permită să își facă meseria cu demnitate și cu resursele necesare. Vrea spitale unde aparatura să fie un sprijin, nu un obstacol și unde echipele medicale să fie unite prin aceeași misiune: salvarea vieților.
Dar, dincolo de toate acestea, un medic tânăr își dorește și să își găsească locul potrivit în vastul univers al medicinei. Își dorește să descopere acel domeniu care îl va provoca, îl va inspira și îi va oferi sens. Vrea să știe că fiecare zi din viitorul său va fi trăită într-un mediu unde pasiunea se întâlnește cu competența, iar munca lui va fi un amestec de cunoaștere, emoție și vocație.
În același timp, are nevoie de mentori și colegi care să îl ghideze în această alegere, de experiențe diverse care să îi arate nu doar frumusețea, ci și greutatea fiecărei ramuri medicale. Își dorește libertatea de a alege specializarea nu în funcție de constrângeri, ci în funcție de chemare, pentru că știe că doar așa poate fi cu adevărat un medic bun.
El visează, de asemenea, la o viață profesională care să nu îi răpească umanitatea. Vrea să fie susținut atunci când oboseala și presiunea devin prea mari, să știe că nu este singur în fața suferinței și că există un echilibru între ceea ce dă și ceea ce primește. Are nevoie de o societate care să accepte că medicii nu sunt doar profesioniști, ci și oameni – cu emoții, cu limite și cu dorința de a fi sprijiniți.
Un medic tânăr vrea să învețe mereu. Vrea să participe la conferințe, la stagii, să citească, să descopere. Vrea să simtă că este parte dintr-o lume medicală vie, în continuă transformare și că și el poate contribui la progres.
Și, poate mai presus de toate, el își dorește ca munca lui să aibă sens. Să știe că fiecare zi în halat alb schimbă ceva: fie o respirație mai ușoară, fie un zâmbet recâștigat, fie o viață salvată. ”, punctează medicinista.
Provocarea majoră a învățământului medical din România este distanța mare dintre teorie și practică
Experiențele trăite de Daria, dar și aspirațiile ei o transformă în una dintre persoanele indicate să facă o analiză critică a învățământului medical din România. În opinia sa, una dintre cele mai mari provocări ale acestui domeniu o constituie distanța mare dintre teorie și practică.Tânăra își argumentează punctul de vedere amintind că, în prezent, studenții învață adesea pentru examene, concentrându-se pe memorarea informațiilor, în loc să dezvolte competențele necesare pentru situațiile complexe, reale, cu care se vor confrunta în spitale.„Pentru a schimba această realitate, cred că programa ar trebui să integreze încă din primele semestre o serie de experiențe practice relevante, care să permită aplicarea imediată a cunoștințelor teoretice. Un prim pas concret ar fi introducerea unor module obligatorii de practică încă din anul I, cu stagii scurte, dar repetitive în secții diverse ale spitalelor universitare, unde studenții să poată observa și participa activ la activități, sub supravegherea unui medic mentor. Totodată, laboratoarele de simulare medicală ar trebui să fie dezvoltate cu scenarii cât mai realiste, inclusiv situații de urgență, pentru a pregăti studenții să facă față deciziilor rapide și corecte într-un cadru sigur.Consider că este nevoie și de implementarea unor proiecte interdisciplinare integrate, care să lege conceptele teoretice din anatomie, fiziologie sau biologie moleculară de cazuri clinice reale, stimulând astfel atât gândirea critică, cât și aplicarea practică a cunoștințelor. Pe lângă pregătirea tehnică, un aspect esențial care ar trebui mai bine cultivat este dezvoltarea abilităților soft: comunicarea eficientă cu pacienții, empatia, gestionarea stresului și lucrul în echipă. Aceste competențe ar putea fi dezvoltate prin ateliere interactive, roleplaying și traininguri de comunicare, care să pregătească studenții pentru relațiile reale cu pacienții.De asemenea, cred că studenții trebuie încurajați să participe din timp la proiecte de cercetare aplicată, astfel încât să aibă oportunitatea să dezvolte spiritul critic și creativitatea, esențiale în practica medicală.”, comentează interlocutoarea Ordinea Zilei.Pentru ca pregătirea pe timpul facultății să fie mai aplicată și să ofere mai multe oportunități, teoria trebuie să meargă mână în mână cu practica, iar formarea profesională trebuie să includă experiențe concrete și o dezvoltare largă a competențelor, esențiale pentru a forma un medic complet, empatic și responsabil.În ceea ce privește instituția de învățământ pe care o urmează, Daria Gabriela Dicu precizează că plusurile facultății din Craiova sunt, pentru ea, multiple și foarte valoroase, iar ceea ce i se pare cu adevărat remarcabil este atmosfera umană și implicarea autentică a întregii comunități academice.„Această preocupare nu este doar una formală, de fațadă, ci se materializează în acțiuni concrete și dese, de la explicații suplimentare la întrebările studenților, până la ore suplimentare dedicate explicării detaliilor dificile. Mai mult decât atât, implicarea conducerilor facultății și universității este excepțională și se vede în numeroasele evenimente, conferințe și ateliere organizate, care le oferă studenților oportunități reale de dezvoltare și de întâlnire cu specialiști din domeniu, atât din țară, cât și din străinătate. Organizațiile studențești joacă un rol activ și valoros, promovând activități educaționale, sociale și de voluntariat care ne ajută să ne dezvoltăm nu doar ca viitori profesioniști în medicină, ci și ca persoane responsabile și implicate în comunitate. Prin proiectele, workshopurile și inițiativele lor, studenții au posibilitatea să își exerseze abilitățile de leadership și de organizare, să cunoască noi colegi și să creeze legături strânse care fac din facultate un adevărat spațiu de creștere.Desigur, există și provocări – programul încărcat și rigorile academice pot deveni copleșitoare. Dar văd aceste dificultăți ca pe niște lecții valoroase care mă învață să devin organizată, adaptabilă și independentă, calități esențiale pentru orice medic. De fapt, ele pregătesc studenții pentru realitatea profesională, unde nu totul este perfect, iar capacitatea de a găsi soluții rapide și eficiente este crucială.Universitatea de medicină din Craiova oferă un echilibru rar și prețios între rigurozitate academică, profesionalism și un sprijin uman autentic. Este un loc în care nu doar înveți, ci crești ca om și ca viitor medic responsabil, pregătit să facă față provocărilor cu empatie, curaj și dăruire. Această combinație între profesionalism și căldură face din experiența mea aici una memorabilă și definitorie pentru drumul meu în medicină”, explică tânăra.
Ia în calcul o specialitate pediatrică
Chiar dacă este abia în anul al doilea de facultate, Daria se gândește cu emoții și încredere la ce va urma. Este conștientă că, după finalizarea celor șase ani, rezidențiatul reprezintă începutul unui nou capitol plin de provocări și oportunități.
Deși nu a luat o decizie definitivă, inima sa se îndreaptă spre o specialitate care să îmbine pasiunea pentru știință cu dorința de a fi aproape de pacient, cu atenție și empatie profundă. „ Este important pentru mine ca alegerea specialității să fie nu doar o decizie rațională, ci și una care să rezoneze profund cu sufletul meu – vreau să simt că aparțin acelui domeniu, că mă provoacă constant și că mă împlinește ca om și profesionist.
Îmi doresc ca specialitatea aleasă să ofere acces la tehnologie modernă și să permită o formare continuă, pentru a putea ține pasul cu descoperirile și inovațiile care apar într-un ritm tot mai accelerat. Vreau să fiu un medic care nu doar tratează, ci și cercetează, care contribuie la progres și care înțelege atât semnificația profundă a științei, cât și nevoia de umanitate în practica medicală.
În acest moment, ramurile pediatrice ocupă un loc central în sufletul meu. Specialitățile precum chirurgia pediatrică, ortopedia pediatrică și hemato-oncologia pediatrică sunt opțiuni pe care le privesc cu respect și curiozitate. A putea contribui la sănătatea celor mici este o motivație puternică care mă însoțește în fiecare zi.”, menționează interlocutoarea Ordinea Zilei.
Pe lângă această vocație clinică, se gândește și la posibilitatea de a profesa în mediul universitar. I-ar plăcea să poată transmite mai departe cunoștințele acumulate și pasiunea pentru medicină generațiilor viitoare de studenți, dar și să fie implicată în cercetare și dezvoltare academică. Crede că a fi cadru didactic îi va oferi șansa să contribuie la formarea unor medici nu doar competenți, ci și profund conectați la nevoile pacienților și la inovațiile medicale.
O astfel de decizie se bazează și pe faptul că mentoratul în parcursul său educațional a fost o adevărată comoară, un cadru de sprijin și inspirație continuă, compus dintr-o multitudine impresionantă de profesioniști dedicați, fiecare având un rol unic și valoros în formarea sa.
„Este imposibil să numesc toți OAMENII care mi-au fost alături, nu din lipsă de apreciere, ci pentru că am fost binecuvântată să întâlnesc atât de mulți mentori remarcabili, încât fiecare a lăsat o amprentă profundă, iar împreună au țesut o rețea complexă care mi-a modelat evoluția, nu doar profesional, ci și uman.
Doamna învățătoare, doamnele diriginte, cadrele didactice din perioada studiilor gimnaziale și liceale au fost primele care au aprins în mine lumina încrederii și a curajului. Mi-au arătat că, indiferent de cât de greu poate părea drumul, cu o voință puternică și cu susținerea celor care cred în tine, poți depăși orice obstacol. Dumnealor mi-au insuflat respectul pentru cunoaștere și dorința de a excela, oferindu-mi sprijinul necesar în momentele în care ezitam și deschizându-mi porțile către noi oportunități, de la competiții la proiecte extracurriculare care mi-au îmbogățit orizonturile.
Pasul în lumea universitară a adus alături de mine o nouă generație de mentori extraordinari – cadrele didactice de la facultate. Ei sunt adevărați stâlpi ai pregătirii mele, oferindu-mi nu doar informații, ci și exemplul vieții dedicate pentru medicină și pentru oameni. De la dumnealor, am învățat că perfecțiunea nu este scopul suprem, ci perseverența și autenticitatea în muncă, iar fiecare gest de dăruire contează mai mult decât orice titlu. Lecțiile dumnealor m-au învățat să abordez profesia cu responsabilitate și empatie, să văd în fiecare pacient mai mult decât un caz medical.
Pe lângă orele petrecute în sălile de curs și laboratoare, am avut privilegiul să fac parte din comunitatea echipei de robotică, unde mentorii mei m-au învățat ce înseamnă răbdarea, colaborarea și perseverența. Acolo am învățat că eșecurile nu sunt înfrângeri, ci pași esențiali în procesul de învățare și că munca în echipă este esențială pentru a atinge succesul.
Totodată, medicii care m-au îndrumat în timpul voluntariatului, stagiilor clinice și al practicii au fost mentori de o valoare inestimabilă. Ei îmi oferă exemple autentice de profesionalism combinat cu omenie, învățându-mă să tratez fiecare pacient cu grijă și răbdare. De la dumnealor, am învățat cum să abordez complexitatea umană din spatele fiecărui diagnostic și că medicina este în egală măsură o știință și o artă a conducerii cu blândețe și responsabilitate.
Nu pot să vorbesc despre mentorat fără să îi amintesc pe părinții mei, care au fost și vor rămâne primii mei mentori. Ei m-au învățat, prin exemplul personal, ce înseamnă răbdarea, puterea muncii și frumusețea dăruirii necondiționate. De la ei am învățat că fiecare pas pe care îl fac trebuie să fie ghidat de onestitate și de respect pentru oameni, iar fiecare alegere – oricât de grea – trebuie făcută cu inima.
Le sunt profund recunoscătoare fiecăruia dintre acești oameni extraordinari care au crezut în mine și care încă mă însoțesc în această călătorie. Din toate aceste lecții desprind o certitudine: succesul în medicină nu este doar despre știință, ci despre modul în care ne raportăm la oameni și cât de mult suntem dispuși să învățăm și să dăruim mai departe. ”, detaliază Daria.
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul! Dr. Anca Florescu, medicul reumatolog care se luptă cu durerea pacienților
Medicii nu tratează doar boala, ci și omul din spatele ei
Când și-a ales drumul profesional, Daria Gabriela Dicu a fost conștientă de faptul că rolul medicului în societate este mult mai profund decât simpla aplicare a unui diagnostic sau prescrierea unui tratament. Știe foarte bine că medicul este un sprijin real pentru cei aflați în momente de vulnerabilitate și suferință și că este omul care, mai presus de orice cunoștințe, oferă ascultare sinceră, înțelegere și empatie – lucruri ce pot vindeca la fel de mult ca orice medicament sau procedură.„Într-o lume grăbită și adesea rece, unde oamenii se simt uneori pierduți în fața problemelor de sănătate, medicul rămâne reperul de încredere și alinare. Fiecare pacient este o poveste unică, un univers cu temeri, visuri, familii și experiențe care trebuie înțelese cu răbdare și respect.Medicii nu tratează doar boala, ci și omul din spatele ei; de aceea, pregătirea unui medic nu ar trebui să se limiteze la cifre și formule, ci să includă și capacitatea profundă de a empatiza și de a insufla încredere. Experiențele mele — momente în care am învățat să privesc cu atenție detaliile, să fiu răbdătoare și să comunic clar, chiar și în situații tensionate — m-au pregătit să înțeleg această responsabilitate. Medicina înseamnă să fii aproape de oameni nu doar fizic, ci și sufletește.Pentru mine, a fi medic înseamnă să fii un echilibru viu între știință și compasiune, între a cunoaște cele mai avansate proceduri și a nu uita niciodată că, în fața ta, stă un om care are nevoie de sprijin, înțelegere și speranță. Aceasta este misiunea pe care mi-o asum cu toată responsabilitatea și sinceritatea.”, nuanțează interlocutoarea Ordinea Zilei.
Pregătirea continuă este cheia succesului
Pentru un medic pregătirea continuă joacă un rol decisiv și reprezintă cheia succesului. Daria își dorește să fie un medic implicat, foarte bine pregătit, de aceea ia în considerare cu entuziasm și seriozitate posibilitatea efectuării unor stagii de pregătire în străinătate, știind cât de importantă este deschiderea către experiențe internaționale în formarea unui specialist complet.
„Medicina este o știință în continuă evoluție, iar accesul la perspective diverse și la metode medicale avansate din alte țări poate face o diferență esențială în modul în care abordez diagnosticul, tratamentul și relația cu pacientul.
Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova oferă oportunități valoroase, prin programe precum Erasmus și SCOPE-SCORE, care permit desfășurarea de stagii clinice în spitale și centre medicale renumite din Europa și nu numai. Aceste stagii reprezintă o ocazie unică de a lucra în echipe multidisciplinare internaționale, de a participa la intervenții complexe și de a vedea aplicate în practică tehnici și tehnologii moderne care pot să nu fie încă implementate pe scară largă în țară. Pentru mine, acest tip de experiență este mai mult decât o simplă practică; este o școală vie care dezvoltă nu doar abilitățile tehnice ci și capacitatea de adaptare.
Pentru un medic în devenire, astfel de stagii sunt atât o provocare, cât și o sursă de inspirație. Ele ajută la dezvoltarea unei viziuni largi asupra medicinei, prin contactul cu sisteme și culturi diferite, ceea ce îmbogățește înțelegerea complexității umane din spatele fiecărui caz clinic. Sunt convinsă că, lucrând într-un astfel de mediu multicultural, voi învăța să fiu mai empatică și să comunic mai eficient, să înțeleg nevoile pacienților în contextul lor cultural și social – o abilitate esențială pe care un medic trebuie să o dezvolte pe tot parcursul carierei.
Experiențele internaționale sunt și o modalitate extraordinară de a învăța să gestionezi situații neprevăzute, să iei decizii rapide și bine argumentate într-un cadru diferit, să fii flexibil și să te adaptezi rapid. Totodată, interacțiunea cu profesioniști din alte țări oferă șansa de a construi relații profesionale și personale valoroase, care pot susține nu doar parcursul profesional, ci și proiecte comune de cercetare sau colaborări pe termen lung.
Stagiile de pregătire în străinătate sunt pentru mine o necesitate și o ocazie de neînlocuit în drumul meu profesional. Privind această oportunitate cu deschidere și responsabilitate, sunt încrezătoare că ceea ce voi învăța și trăi în cadrul acestor stagii va contribui substanțial la a mă transforma într-un medic pregătit să facă față cu adevărat provocărilor medicinei de mâine.”, argumentează tânăra.
Nu știe unde o va conduce viața, astfel că nu exclude posibilitatea de a lucra atât în țară, cât și în afară. De altfel, este entuziasmată de ideea de a activa o perioadă în străinătate, iar această idee o emoționează și o inspiră în același timp.
Din punctul său de vedere, a avea șansa de a activa într-un mediu diferit, de a fi parte din echipe internaționale, de a vedea cum se practică medicina în alte culturi și cum valorile profesionale se traduc în metode diverse este un dar extrem de valoros.
„Această deschidere te învață nu doar să fii un medic mai bun, ci și un om mai empatic, mai flexibil, mai atent la subtilitățile care fac diferența în viața pacientului.
Dar, în aceeași măsură, legătura mea cu România este profundă. Este locul în care am început să iubesc medicina și oamenii, unde am fost sprijinită de mentori care nu doar mi-au transmis cunoștințe, ci au crezut în potențialul meu cu o generozitate rară. Această comunitate, cu oameni care au rămas aproape sufletului meu, m-a format și mi-a dăruit rădăcini puternice. Întotdeauna, chiar și în momentele în care mă gândesc la experiențe în străinătate, simt un impuls nespus de a reveni, de a aduce înapoi ce am învățat și de a contribui aici, în țara mea, la transformări care să facă o diferență reală.
În ceea ce privește locul în care îmi doresc să profesez, mă atrage atât ideea de a reveni acasă, în orașul copilăriei mele, precum și provocarea unui centru universitar. Această dualitate reprezintă dorința mea sinceră de a păstra o legătură strânsă cu rădăcinile mele, dar și de a mă afla într-un mediu academic dinamic, unde pot răspunde complexității medicinei contemporane și pot fi parte din schimbări majore.
Îmi imaginez parcursul meu profesional ca pe un drum care se desfășoară în două etape. Prima – în care acumulez experiență și cunoștințe solide în străinătate, într-un sistem avansat, plin de provocări și oportunități de învățare continuă. A doua – când revin acasă, cu un bagaj de cunoștințe valoros și cu o dorință imensă de a pune în practică cele învățate, de a inspira, de a crea un mediu mai bun pentru pacienți și pentru colegi.
Această perspectivă mă motivează să privesc cu deschidere fiecare posibilitate, să învăț și să cresc, dar și să rămân ancorată în ceea ce contează cu adevărat: să fiu un medic care are grijă, care dăruiește și care construiește, indiferent unde se află.”, afirmă studenta.
Mărturisește că peste zece ani se vede purtând cu mândrie halatul alb, lucrând cu pasiune într-un spital, într-o ramură pediatrică, unde fiecare zi aduce provocări care i se par la fel de valoroase ca fiecare zâmbet sau însănătoșire a unui copil.
Daria își dorește să fie un medic care îmbină știința, compasiunea și inovația, un profesionist care oferă nu doar tratamente, ci și încredere, sprijin emoțional și speranță pentru pacienți și familiile lor. Se vede implicată în proiecte de cercetare și educație medicală pentru că este convinsă că medicina nu este doar o profesie, ci o misiune care implică și formarea continuă proprie, dar și pe cea a generațiilor viitoare de medici.
În același timp, vizează la o țară în care se va investi mai mult în sistemul sanitar, în care spitalele vor fi locuri de încredere și speranță, iar pacienții se vor simți cu adevărat ascultați și respectați.
„În acești ani, văd România ca o societate mai încrezătoare în știință, deschisă spre inovație și pregătită să ofere condiții mai bune medicilor, în așa fel încât tinerii să găsească aici nu doar un loc de muncă, ci o chemare și un spațiu unde să poată crește profesional și să contribuie în mod real. Imaginile pe care le am despre viitoarea Românie tind către un sistem mai echilibrat, în care tehnologia medicală avansată este accesibilă tuturor, iar colaborarea între centrele universitare și cele clinice este fluidă și eficientă.
Personal, mă văd activă nu doar în saloane sau săli de operație, ci și în sălile de curs, în laboratoarele de cercetare și în proiectele comunitare. Vreau să fiu o punte între generații, un medic care transmite mai departe pasiunea pentru cunoaștere și dedicarea față de oameni. Vreau să ajut la formarea colegilor mai tineri și să contribui la dezvoltarea medicinei pediatrice într-un mod integrat, bazat pe empatie și excelență.
În ceea ce privește România de peste zece ani, o imagine luminoasă îmi vine în minte: o țară care a știut să-și păstreze oamenii valoroși, în care spitalele sunt echipate cu tehnologie de ultimă generație și unde medicina personalizată și prevenția funcționează mână în mână. Un sistem care folosește inteligența artificială pentru diagnostic precis, imprimarea 3D pentru tratamente complexe, iar echipa medicală este formată din oameni motivați, pregătiți și inspirați.”, încheie Daria Gabriela Dicu.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Personală
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul! Povestea psihiatrului care a făcut primul centru pentru adolescenți din țară
