Elevii care au participat la cea de-a patra ediție a Concursului Național de Scurte Povestiri „Vreau să povestesc”, organizat de Muzeul Județean de Arheologie Prahova, au reușit să surprindă datorită lucrărilor pe care le-au realizat și le-au prezentat în fața juriului.
Cum este văzută istoria României prin ochii copiilor puteți descoperi citind poveștile premiate în cadrul concursului, povești pe care Ordinea Zilei le va publica rând pe rând.
Daria-Iulia Rușinaru , elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, județul Prahova, a ales să se prezinte în concurs cu o lucrare dedicată primei femei parașutist cu brevet din România. Pentru „Zborul Visurilor: Povestea Smarandei Brăescu”, tânăra a primit mențiune în cadrul concursului „Vreau să povestesc”.
Zborul Visurilor: Povestea Smarandei Brăescu
Într-o dimineață însorită de primăvară, Smaranda Brăescu, o tânără de 17 ani, stătea pe fereastra camerei sale, visând cu ochii deschiși la cerul albastru. Zborul a fost întotdeauna o pasiune pentru ea; se imagina zburând printre nori, lăsând în urmă grijile și constrângerile. Deși citise multe despre avioane și piloți, visul ei era diferit: își dorea să devină prima femeie pilot din România, iar acest vis părea tot mai realizabil pe zi ce trece.
Astăzi, însă, simțea o adâncă frustrare. „De ce trebuie să aștept să cresc ca să îmi urmez visul?”, s-a întrebat ea. Așa că, în loc să se lase copleșită de gânduri triste, a decis să își pună planul în aplicare. A început să adune materiale din curte: cutii de carton, câteva crengi și flori, toate pentru a-și construi propriul avion. „Dacă alții pot zbura, de ce nu aș putea și eu?”, și-a spus cu hotărâre.
După câteva zile de muncă neobosită, Smaranda a reușit să construiască un avion de jucărie. Nu era perfect, dar era al ei. Cu inima bătându-i în piept, s-a urcat în el și a pornit motorul pe care îl inventase din visele ei. La început, avionul părea să tremure, dar apoi a început să se ridice. Smaranda a zburat deasupra orașului, iar când a privit în jos, a văzut lumea de la înălțime, ca un tablou viu. În acel moment, s-a simțit liberă și puternică.
Acolo, în ceruri, Smaranda a fost transportată într-o lume fantastică. A întâlnit personaje din istoria României care, deși îi erau familiare, păreau complet diferite. Prima dată, a dat peste Mihai Viteazul. Spre surprinderea ei, acesta nu era un războinic fioros, ci un visător care zburda printre nori. „Smaranda, tu ai puterea de a unifica lumea prin visurile tale!”, i-a spus el, cu un zâmbet cald. „Nu trebuie să ne luptăm; putem zbura împreună!”
Cu fiecare cuvânt al lui Mihai, Smaranda a simțit cum inima ei se umple de inspirație. A realizat că adevărata putere nu vine din război, ci din unirea oamenilor în jurul unui vis comun. „Trebuie să arăt lumii că zborul este pentru toți!”, a strigat ea, simțind o mare responsabilitate.
Pe parcursul zborului său, Smaranda a continuat să întâlnească alte personalități istorice. A dat peste Nicolae Titulescu, care, în loc să fie un politician rece, era un idealist pasionat. „Smaranda, fiecare zbor pe care îl faci aduce oamenii mai aproape”, i-a spus el. „Diplomația este un zbor al inimii.” Smaranda a simțit cum visurile ei se leagă de dorința lui Titulescu de a crea o lume mai bună.
După câteva momente, a dat peste Maria Teohari, o aviatoare care, cu toate că a zburat cu mult înaintea ei, era la fel de pasionată. „Zborul este despre libertate, Smaranda. Fiecare fată merită să își urmeze pasiunile fără frică”, a spus Maria, iar cuvintele ei au fost ca un imbold pentru Smaranda. A realizat că visul ei nu era doar al ei; era parte dintr-o mișcare mai mare, în care fiecare fată avea dreptul să viseze.
Pe măsură ce zburau împreună, Smaranda și prietenii săi din ceruri au ajuns într-un loc strălucitor, unde oameni de toate vârstele zburau liber, fără frică. Acolo, fetele și băieții râdeau, se jucau și își împărtășeau visurile. A fost un spectacol de culori și bucurie, iar Smaranda a simțit că acesta era viitorul pe care și-l dorea: un loc în care toată lumea putea să își urmeze visurile.
După această aventură fantastică, Smaranda s-a întors acasă, cu inima plină de bucurie și inspirație. Nu putea păstra această experiență doar pentru ea. A început să organizeze întâlniri la școală, unde povestea despre aventurile sale magice în ceruri. „Nu trebuie să așteptați să vi se permită să visați! Fiecare dintre voi poate construi propriile aripi și zbura!”, le spunea colegelor ei.
A început să organizeze ateliere de zbor, în care le învăța pe fetele din școală cum să își exprime visurile și să își găsească curajul de a zbura, fie în sens literal, fie figurat. Fiecare întâlnire era o oportunitate de a descoperi pasiuni și talente ascunse. „Zborul nu este doar pentru băieți. Fiecare dintre noi poate să își împlinească visurile!”, le repeta ea cu pasiune.
Pe măsură ce timpul trecea, povestea lui Smaranda Brăescu a devenit mai mult decât o simplă relatare despre o aviatoare. A devenit o legendă a visurilor, o sursă de inspirație pentru toți cei care au avut curajul să își urmeze pasiunile. Fiecare zbor al ei a arătat că, indiferent de provocări, cerul este limita.
Astfel, Smaranda a demonstrat că nu trebuie să aștepți să fii mare ca să îți împlinești visurile. A învățat că, în fiecare dintre noi, există o putere imensă de a zbura, de a visa și de a transforma lumea. A lăsat o dâră de speranță și curaj, amintindu-le tuturor că visurile nu au gen, iar fiecare fată și băiat poate să își construiască propriile aripi și să zboare spre un viitor mai luminos.
În final, Smaranda Brăescu a devenit nu doar o aviatoare, ci o voce a generației sale, un simbol al libertății și al curajului. Povestea ei a fost transmisă din generație în generație, inspirând milioane să își urmeze visurile, să nu se teamă de înălțimi și să creadă că orice este posibil atunci când îți pui inima și mintea la lucru.
Autor: Daria-Iulia Rușinaru – Mențiune, clasa a XI-a, Colegiul Național Militar „Dimitrie Cantemir”, Breaza, județul Prahova
Foto: Muzeul Județean de Arheologie Prahova
Istoria, așa cum o văd copiii. Matei Ioan Marin deschide „File” din perioada comunistă
Istoria, așa cum o văd copiii. Filip Tudor ne prezintă „Astăzi, ROMÂNIA…”
Istoria, așa cum o văd copiii. Filip Șerban Jeca surprinde în „Cuptorul” ororile războiului
Istoria, așa cum o văd copiii. Livia Maria Ștefănescu ne spune povestea lui Vlad Țepeș
