Anticii au descoperit-o și utilizat-o de timpuriu. Parfumul persistent, aspectul, dar mai ales proprietățile substanțelor pe care le conține, au permis lavandei să cucerească domenii importante ale vieții noastre: frumusețe (cosmetică, dar și pentru decorarea caselor sau grădinilor), sănătate, chiar și gastronomie.
Levănțica ( lavandula angustifolia) este un semiarbust cu miros plăcut, caracteristic, din familia Labiatae, originar din regiunea mediteraneană, cultivat sporadic prin grădinile țărănești. Florile (flores lavandulae) conțin ulei erteric, geraniol, cineol, cumarină. Uleiul este întrebuințat în industria parfumurilor și săpunurilor de toaletă.
Se întrebuința ca stimulent, antispasmodic, tonic și la combaterea bolilor aparatului respirator.
Maceratul obținut dintr-un pumn de flori și un litru de rachiu de drojdie se punea în comprese care se aplicau pe răni, echimoze, arsuri, dar se folosea și împotriva căderii părului.
Câteva picături de ulei de levănțică se puneau în apa animalelor pentru a le stimula apetitul.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Corina Gheorghe
