Rodiu (punica granatum) este un arbust din familia Punicaceae, denumit popular rodiu sau rodier și este cultivat în regiunile subtropicale din Vestul Europei până în estul Asiei pentru fructele sale bogate în zahăr, acid citric, acid mailc, vitamina C. La noi e cultivat sporadic prin case. Scoarța rădăcinii se întrebuința contra teniei. Atât ne spune Valer Butură în „Enciclopedie de etnobotanică românească” despre utilizarea acestei plante la noi în țară.
În piețe și marile magazine găsim acum, mai peste tot, aceste fructe care ilustrează cel mai bine cuvântul „exotic”. Pelerin prin Grecia, la Sfântul Munte Athos, fratele meu ne-a anunțat important și sec:„Am luat rodii. Zece kilograme”. Iar cumnata mea se întreabă: „Pentru ce zece kilograme de rodii?”. Nu mă pot stăpâni și mă arunc: „Punem la țuică?(are românul o știință să facă țuică din aprope orice fruct)”
Dar au ajuns rodiile acasă… cam o lădiță. Iar când am desfăcut un fruct, am prins semințele ca niște mărgele din rubine pe o farfurie: niciodată nu am mâncat ceva mai bun!
Am aflat însă că gustul diferă în funcție de soiul de rodie și de nivelul de coacere. Poate fi foarte dulce sau foarte acru, dar în majoritatea cazurilor este undeva la mijloc: un gust caracteristic, asezonat cu note de tanin.
CITEȘTE ȘI: Un amestec din smochine și miere te ajută să scapi de durerile de dinți
Rodia bună de mâncat, mai puțin taninată, este cea care are coaja ușor ștearsă, ca și cum ar fi fost frecată de perete, cu urme albe, nu de un roșu puternic. Cele foarte roșii sunt foarte acre, putând fi folosite în salate.
Arbustul este cunoscut și cultivat în zona mediteraneană și nu numai
Având originea în Persia (Iranul de azi), s-a răspândit și este popular de câteva milenii inclusiv în India, Asia (Georgia, Armenia, Azerbaijan) si Africa. În zonele aride ale Statelor Unite a fost adus în secolul al XVIII-lea, de către coloniștii spanioli. Ei au introdus fructul în regiunea Caraibelor și America Latină, dar în coloniile engleze nu a avut prea mult succes: „Plantați-o lângă marginea casei, aproape de zid. Astfel va crește sănătos, va înflori frumos, și va face fructe în anii călduroși. Am douăzecișipatru pe un singur copac…” spunea Doctorul Fothergill. În Spania, există culturi importante de rodier, orașul Granada primindu-și denumirea chiar de la această plantă în perioada maură.
În Georgia și Armenia, la est de Marea Neagră, există crânguri de rodieri sălbatici în preajma unor așezări antice abandonate. Cultivarea rodiei are o lungă istorie în Armenia; resturi de rodie datând din anii 1000 î.e.n. au fost găsite în această țară.
CITEȘTE ȘI: Anasonul te scapă de răceală
O rodie mare, uscată a fost găsită în mormântul lui Djehuty, servitorul Reginei Hatshepsut. Documente cu scriere cuneiformă mesopotamiene menționează rodiile de la jumătatea mileniului al treilea î.e.n. Planta este, de asemenea, crescută extensiv în China de Sud și Asia de Sud-Est, unde a ajuns fie pe Drumul Mătăsii, fie adusă de corăbiile comerciale.
Există două specii de rodier: punica granatum și prunica protupunica, prima fiind cea mai cunoscută, iar a doua, pe cale de dispariție.
- Punica granatum (cea mai cunoscută): înaltă de până la 2–4 m, cu frunze caduce lanceolate și nu foarte mari, de o culoare verde lucitor, cu flori mari solitare sau reunite în grupuri la extremitatea ramurilor, de un roșu viu, cu varietăți de flori simple sau duble, ce pot fi de culoare roșie, roz sau albă; înflorește în iunie-august și dă fructe comestibile de un gust acru.
- Punica protopunica: este o specie aproape necunoscută, în pericol de extincție, din care supraviețuiesc câteva exemplare în insula Socotra din Oceanul Indian (Yemen), unde este endemică. Se prezintă ca un arbust de circa 3–5 m, cu flori de un roșu strălucitor și fructe care își schimbă culoarea din verde în roșu închis, ajunse la maturitate. Fructele sunt mai mici și mai puțin dulci.
O cană de rodie contine șapte grame de fibre, trei grame de proteine și 30 de grame de carbohidrati. De asemenea această, cantitate asigură 30% din doza zilnică recomandată de vitamina C, 36% de vitamina K, 16% de acid folic.
Proprietăți medicinale cunoscute
Fructele de rodie conțin doi compusi specifici, folosiți adesea pentru beneficiile lor asupra sănătății:
- Punicalagina, un antioxidant de trei ori mai puternic decât cei regăsiți în vinul roșu sau în ceaiul verde; acesta se găsește în sucul de rodie, dar și în țesuturile fructului, din care se obțin extractul si pudra de rodie.
- Acidul punicic, prezent în uleiul obținut din semințe de rodie, este principalul acid gras din rodie, un tip de acid linoleic conjugat, cu efecte biologice precum susținerea procesului de scădere în greutate și controlul diabetului, dar care poate oferi sprijin și în reducerea apariției cancerului de sân și a celui de prostată.
Rodia are efect antiinflamator. Inflamația cronică este responsabilă de apariția mai multor afecțiuni precum cele cardiovasculare, cancerul, diabetul zaharat, obezitatea și boala Alzheimer. Conținutului bogat de antioxidanți conferă fructului proprietăți antiinflamatoare. Acești compuși acționează la nivelul tractului digestiv, al țesuturilor mamare și al colonului.
Rodia contribuie la echilibrarea tensiunii arteriale. Hipertensiunea este cauza principală a stopului cardiac și a infarctului. Într-un studiu realizat pe pacienți diagnosticați cu hipertensiune, consumul zilnic, timp de două săptămâni, a 150 ml de suc de rodie a dus la diminuarea tensiunii arteriale. Alte studii au demonstrat efecte similare, în special în ceea ce privește echilibrarea tensiunii arteriale sistolice.
Acidul punicic din componența rodiei protejează inima, prin scăderea semnificativă a valorilor trigliceridelor și îmbunătățirea fracției de trigliceride HDL. Totodată, rodia acționează în sensul reducerii colesterolul „rău” LDL, având o contribuție la tratamentul împotriva diabetului sau la reducerea valorilor colesterolului. Previne oxidarea particulelor de colesterol LDL, inversând procesul de creștere a acestuia. Prin proprietățile de reducere a tensiunii arteriale contribuie la îmbunătățirea și menținerea sănătății inimii și a sistemului vascular.
Rodia poate îmbunătăți performanțele sportive. Fructul este bogat în nitrați, compuși care se găsesc, de exemplu, și în sfecla roșie și care au efecte pozitive asupra performanței sportive. Explicația constă în faptul că are efect semnificativ asupra îmbunătățirii fluxului sanguin. Astfel, organismul nu mai obosește la fel de repede și crește eficiența exercițiului fizic
Contraindicații ale consumului de rodie
Rodia și sucul de rodie sunt, în general, sigure pentru consum, în cantități obișnuite. Există, însă și suituații care impun limitarea și chiar evitarea consumului acestui fruct.
Alergiile – semințele de rodie conțin alergeni, astfel că un efect advers al consumului poate fi manifestat prin prurit la nivelul pielii, inflamații cutanate, dificultăți de respirație și abundența secrețiilor nazale.
Administrarea unui tratament alopat pentru scăderea colesterolului: consumul de rodie poate interfera cu medicația prescrisă, în special cu statinele (inhibitori ai reductazei HMG-CoA). Au fost documentate cazuri în care consumul de rodie, asociat tratamentelor pentru reducerea colesterolului, a avut efecte adverse. Totuși, studiile în acest sens nu sunt concludente încă.
CITEȘTE ȘI: Ceaiul de măceșe face bine în crizele de ficat. Descoperă și alte întrebuințări ale acestei minunate plante
Administrarea altor tratamente alopate, precum antiaritmicele, blocantele pentru canalele de calciu, statinele, imunorepresoarele, inhibitorii de protează – în cazul unor astfel de tratamente, se impune o discuție cu medicul curant cu privire la consumarea fructelor de rodie, a sucului de rodie, a semințelor, a extractului sau a altor preparate care au în compoziție acest fruct.
Rodia nu este recomandată persoanelor care suferă de sindromul colonului iritabil sau de hipersensibilitate intestinală, pentru că are un conținut extrem de ridicat de fibre. În acest caz, poate avea ca efecte secundare balonarea, diareea, meteorismul și durerile abdominale.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Corina Gheorghe
CITEȘTE ȘI: Dovleacul, castanele și nucile ne ajută să ne creștem imunitatea
