30 septembrie 2022
16.7 C
București

Ceaiul de măceșe face bine în crizele de ficat. Descoperă și alte întrebuințări ale acestei minunate plante

De citit...

Toamna, pe marginea câmpurilor, a drumurilor, a pădurilor întâlnim un arbust cu mulți țepi, frunze mici, dar cu numeroase fructe ca niște mărgele roșii. Cei mai mulți dintre noi ignorăm aceste tufe, dar oamenii de la țară înfruntă cu mult curaj înțepăturile și adună sârguincioși fructele acrișoare, adevărate depozite de substanțe importante pentru sănătate.

Măceș, trandafir sălbatic, rug (Rosa canina), arbust din familia Rosacee, spinos, cu flori roșii, roz, sau albe, cu fructe roșii, numite măceșe. Crește pe marginea pădurilor, prin tufișuri, pe lângă garduri și drumuri. Este strămoșul sălbatic al numeroaselor varietăți de trandafiri cultivați în grădini și parcuri. Fructele, (Fructus cynosbati) sunt bogate în vitamine, îndeosebi vitanima C, vitamina D, protovitamina A, vitamina P, pe lângă substanțe zaharoase, acid citric, substanțe pectice, săruri minerale. Din măceșele crude (proaspăt recoltate) se pot face marmelade, iar din cele uscate,  ceaiuri medicinale.

Fructele au variate întrebuințări medicinale, iar tulpina și ramurile au fost folosite în vechi practici magice și vrăji.

Coaja de măceș se folosea în amestec cu: coajă de perj, sovârf și cimbrișor pentru obținerea unui pigment roșu pentru țesături.

Ceaiul de măceșe uscate se lua contra tusei, răgușelii și nădușelii. De asemenea, era recomandat în crizele de ficat. Contra nădușelii se amestecau măceșele cu dumbravnic (plantă erbacce aromată), mentă pipărată, și floare de păducel, se fierbeau la un loc și zeama lor se lua dimineața pe nemâncate.

Măceșele se administrau copiilor când aveau colici. În unele zone, fructele se fierbeau în apă neâncepută contra durerilor de stomac. În Munții Apuseni, la Măguri, măceșele ser fierbeau cu sânzinene(Galium erectum) și decoctul se lua contra diareei. Decoctul de măceșe se recomanda sub formă de comprese pentru durerile de urechi. Florile se foloseau la prepararea unei turte contra holerei, scrie Valer Butură în  „Enciclopedie de etnobotanică românească”, Editura Științifică și enciclopedică, București 1979.

În Munții Apuseni, la Sălciua, măceșele uscate se amestecau cu  tulpini florifere de zmeur și se făcea un ceai care alina durerile la inimă. Ceaiul din frunze și fructe era întrebuințat împotriva durerilor de rinichi. Ceaiul de măceșe macerate în țuică se mai întrebuința  pentru oprirea hemoragiilor uterine.

Lemnul arbustului se tăia mărunțel, se punea să fiarbă bine în apă, se lăsa să se liniștească și se punea într-o copaie în care  își spălau picioarele cei care  sufereau de iritații.

O legendă spune, că atunci când s-au adunat toate lemnele și s-au sfătuit care să fie împăratul lor, a fost întrebată prima vița-de vie dacă acceptă această demnitate. Însă aceasta a refuzat deoarece ea face poamă, iar din poama ei se face vin care este „petru toată trebuința”, așa că are deja o mare responsabilitate și nu mai poate avea și grija împărăției. A fost invitat apoi măslinul, dar și acesta a refuzat motivând că fructele sale sunt la fel de importante. Când a fost întrebat trandafirul de câmp acesta a primit bucuros și de atunci el a rămas împărat peste toate lemnele câte se află pe fața pământului.

Un alt mit este legat de faptul că acest arbust, denumit și rug crește și pe mormintele unor eroi de balade ale căror iubite au murit chinuite de dor și  vitregite de părinți.

Autor: Corina Gheorghe
Foto: Pixabay.com
- Publicitate -spot_img

Mai multe articole

Știrile zilei

- Publicitate -spot_img