Sindromul de apnee de somn se întâlnește tot mai des, tot mai mulți oameni fiind diagnosticați cu acest sindrom care le dă efectiv peste cap viața. Afecțiunea se prin pauze sau limitări ale respirației care supun constant organismul uman la hipoxie. Apneea duce, astfel, la tulburări care afectează întregul organism. Din acest motiv, diagnosticarea apneei este un pas important pentru reechilibrul metabolic.
Dr. Oana Goidescu, medic primar chirurgie generală, cu competenţă în somnologie, în cadrul Spitalului Județean de Urgență Buzău, ne explică principalele cauze care conduc la dezvoltarea sindromului de apnee de somn, dar și care sunt simptomene și cum se poate trata o astfel de afecțiune.
De altfel, pacienții se pot trata acum, de această afecțiune, și în cabinetul de Chirurgie generală din Ambulatoriul SJU Buzău, unde aproape 40 de pacienți au fost diagnosticați și tratați în ultimele două luni, în baza biletului de trimitere de la medicul de familie.
Doamna doctor, în primul rând aș vrea să ne spuneți care sunt simptomele caracteristice sindromului de apnee de somn?
În primul rând, apneea de somn se definește ca o pauză în respirație, care durează mai mult de zece secunde, iar ca sa fie și semnificativă, adică să dea simptome, trebuie să se repete de mai mult de 15 ori pe oră sau să fie asociată cu o somnolență diurnă excesivă.
Simptomele se pot împărți în trei categorii: simptomele de peste noapte, de obicei le aflăm din discuția cu partenerul, sforăitul, pauzele în respirație, pacientul poate acuza treziri nocturne, cu senzația de lipsă de aer, cu senzația de palpitații, cu senzația de a merge foarte des la baie. La trezire, poate spune că are un somn neodihnitor, că se trezește cu gura uscată, iar peste zi este un pacient cu tulburări de atenție, cu tulburări de memorie, cu nervozitate crescută, cu somnolență diurnă crescută, cu depresie, pentru că omul nu-și mai poate face treburile așa cum le făcea înainte, este o cauză a depresiei, cam acestea ar fi simptomele.
Care sunt cauzele sindromului de apnee obstructivă în somn?
Apneea se împarte în trei categorii: apneea obstructivă, cea care se întâmplă pentru că se colabează muschii hipofaringelui, de obicei apare la pacienții care sunt mai grăsuți, la femei, postmenopauză, poate fi centrală, atunci când creierul nu dă comanda de a porni respirația, și poate fi mixtă, atunci când fenomenul respectiv începe ca un fenomen central și continuă ca un fenomen obstructiv.
Cum se tratează apneea de somn?
Ca să ajungem la tratamentul apneei de somn, trebuie să avem un diagnostic. Asta înseamnă că pacientul trebuie monitorizat o noapte cu un aparat, care seamănă cu un holter, este mult mai mic, care înregistrează felul în care pacientul respiră în timpul somnului.
Dacă pacientul face pauze de respirație, dacă nu le face, dacă le face, cât sunt de lungi sunt, până unde scade saturația de oxigen, pentru că este foarte important ce se întâmplă cu inima în timpul pauzelor, pentru că bate rar, după care începe să bată repede, poziția în care doarme pacientul, dacă sforăie și cât de tare sforăie și pe ce perioadă a nopții. După care pacientul este tratat.
Tratamentul este mecanic, adică lucrul acesta se întâmplă pentru că se lipesc pereții faringelui, el trebuie să primească aer cu o presiune minimă necesară ca să mențină gâtul deschis, se cheamă terapie cu presiune continuă pozitivă, după care va urma tratamentul. Vom vedea ce fel de aparat are nevoie, sunt mai multe tipuri de aparate, de ce presiune are nevoie, dacă are nevoie de o singură presiune, dacă are nevoie de două presiuni, dacă are nevoie de presiune variabilă, dacă asociem sau nu oxigenul, după care pacientul începe tratamentul.
Riscuri majore pentru sănătate
Prevalența sindromului de apnee în somn este la fel de mare ca aceea a diabetului zaharat sau a astmului, 4% din populația generală confruntându-se cu această afecțiune. În cazul bărbaților cu vârste cuprinse între 40-60 de ani, incidența ajunge la 9%, notează Sănătatea Buzoiană.
Absența depistării precoce a bolii și a terapiei specifice atrage în timp complicații cardiovasculare (infarct miocardic, tulburări de ritm, hipertensiune arterială rezistentă la tratament), neurologice (accidente vasculare cerebrale), respiratorii (insuficiențe respiratorii, complicarea astmului bronșic sau a BPOC), diabet zaharat, tulburări erectile, impotență, sindrom metabolic etc. De aceea, diagnosticarea și tratarea apneei reprezintă pași importanți în reechilibrarea organismului.
Autor: Sofia Filip
Foto: SJU Buzău/ Arhiva Ordinea Zilei
