Când cercetătorul Jared Towers și-a instalat camerele sub apă pentru a observa o pereche de balene ucigașe a descoperit ceva ciudat. Una dintre orci, o femelă tânără, „s-a apropiat de o cameră pe care o aveam în apă pentru a-și filma fratele mai mic, apoi a deschis gura și a eliberat o pasăre marină moartă”, a declarat pentru CNN Towers, directorul executiv al Bay Cetology, o echipă canadiană de biologi marini cu sediul în Alert Bay, Columbia Britanică.
A închis gura, a făcut o pauză, aparent urmărind reacția lui Towers și a rămas suspendată în apă în timp ce pasărea marină moartă plutea deasupra ei. Apoi, după câteva secunde, s-a rostogolit spre cameră și a înghițit din nou pasărea, relatează CNN.
Câțiva ani mai târziu, Towers a văzut o altă balenă ucigașă tânără, femelă, manifestând același comportament – de data aceasta însă, orca „a scăpat un pui de focă comună proaspăt ucis chiar lângă barca mea”.
Towers a discutat aceste incidente cu colegii săi din întreaga lume, descoperind că și ei primiseră hrană în dar de la balene ucigașe.
Când a sintetizat cazurile, a descoperit 34 de situații în care balene ucigașe au oferit hrană oamenilor între 2004 și 2024. El și colegii săi și-au prezentat concluziile într-o lucrare publicată recent în Journal of Comparative Psychology, în care încearcă să descopere motivele pentru care balenele ucigașe ar putea face acest lucru.
Una dintre ipotezele emise este aceea că balenele ucigașe sunt curioase și explorează modul în care oamenii vor reacționa la un cadou. Poate că se joacă, deși în mare măsură este ignorată această teorie, deoarece balenele de toate vârstele, nu doar exemplarele tinere, erau în plin proces de procurare a hranei. Sau poate că este vorba de ceva mai sinistru – se știe că balenele ucigașe folosesc prada pentru a atrage alte specii și apoi le ucid, dar nu există nicio înregistrare a unor orci care să fi ucis vreodată oameni în sălbăticie. „Nu cred că este ușor să sugerăm că există un singur motiv pentru acest comportament, deoarece există mecanisme subiacente și cauze apropiate. Principalul mecanism de bază este pur și simplu acela că își permit să ne ofere hrană, iar principala cauză imediată ar putea fi faptul că fac acest lucru ca o modalitate de a ne explora și, ulterior, de a afla mai multe despre noi.”, a menționat Towers.
În toate cazurile documentate, cu excepția unuia, balenele ucigașe au așteptat inițial un răspuns din partea oamenilor înainte ca majoritatea dintre ele să recupereze hrana, deși unele pur și simplu au abandonat-o, iar altele chiar au încercat să o ofere din nou. Oamenii au ignorat mâncarea aproape tot timpul; au luat-o doar de patru ori, iar în trei dintre aceste cazuri, au aruncat-o înapoi în apă după aceea.
Animalele de companie le aduc stăpânilor cadouri – gândiți-vă la șoarecii sau păsările moarte pe care pisicile le lasă în fața ușii – și s-au observat animale care își oferă cadouri între ele. Dar până acum, au existat foarte puține cazuri înregistrate de prădători sălbatici care oferă cadouri oamenilor, cu excepția câtorva exemple de balene ucigașe false – o specie de delfin – și foci leopard care oferă hrană oamenilor. „Într-un fel, nu este surprinzător, pentru că… toți cei care sunt pe apă cu (balenele ucigașe) au experimentat cât de curioase sunt și au avut interacțiuni în care știi că se întâmplă ceva între noi și ele”, a declarat, pentru CNN, Hanne Strager, cercetătoare și autoarea care a scris lucrarea „The Killer Whale Journals”, și care nu a fost implicată în studiu.
Studiile au arătat că balenele ucigașe sunt printre cele mai inteligente animale; doar oamenii au un creier mai mare în raport cu dimensiunea corpului lor. Ele ucid animale mult mai mari în raport cu propria lor dimensiune corporală, ceea ce înseamnă că pot avea mai multă hrană de împărțit.
Se crede, de asemenea, că au neuroni fusiformi în creier – un tip de neuron despre care se știe că este asociat cu empatia – a declarat Philippa Brakes, ecologistă comportamentală la Universitatea din Exeter, specializată în balene și delfini, care nu a fost implicată în studiu.
Deși a adăugat că determinarea motivației este dificilă „pentru că nu îi putem intervieva”, ea a sugerat că ar putea fi „altruistă” sau doar o „funcție biologică de bază” care imită „ceva ce i-ai putea face unui pui”.
Cercetătorii au descoperit că nu conta unde în lume se afla balena sau dacă era mascul sau femelă, pui, adult tânăr sau adult – toate manifestau acest comportament.
Acest comportament se încadrează într-un tipar mai larg al balenelor ucigașe care inițiază adesea interacțiuni cu oamenii și ambarcațiunile, oferind o perspectivă mai profundă asupra vieții lor.
CITEȘTE ȘI: Caracatițele sunt animale inteligente. Cum s-a dezvoltat creierul acestor cefalopode?
Iar Towers speră că lucrul acesta servește drept reamintire a faptului că „deși specia noastră este evident mai avansată din punct de vedere tehnologic decât oricare alta de pe planetă, o împărtășim cu alte specii extrem de evoluate a căror bunăstare trebuie luată în considerare în acțiunile noastre”.
Autor: Corina Gheorghe
Foto/ video: Bay Cetology
CITEȘTE ȘI: Homarii, crabii şi caracatiţele simt durerea. Londra schimbă legislația în domeniul protecției animalelor
