Profesia de moașă a evoluat extraordinar de mult în timp, în multe țări din lume fiind valorizată datorită rolului major pe care îl joacă în sistemul de sănătate. În România, lucrurile se mișcă mai greu din cauza faptului că nu există suficientă resursă umană disponibilă să lucreze în acest domeniu. Deși meseria este reglementată, fiind bazată pe studii superioare de specialitate, iar multe spitale au integrat în echipe moașe, sunt puțini cei care cunosc cu adevărat rolul pe care moașa îl are în sistemul sanitar. Iar de aici a apărut și reticența de a dezvolta o carieră în acest sector atât de puțin cunoscut, dar care de-a lungul timpului și-a dovedit utilitatea în Sănătate, contribuind la salvarea multor vieți și la reducerea poverii financiare.
Mihaela Corina Radu este moașa șefă în cadrul Secției OG I a Maternității din Ploiești și are în spate o experiență de 35 de ani. Și-a dedicat viața acestei meserii, iar acum se implică și în formarea noilor generații. De anul trecut este asistent universitar la Facultatea de Moașe și Asistență Medicală a UMF „Carol Davila” București, fiind dovada vie a faptului că domeniul în care activează îți oferă oportunități extraordinare de dezvoltare profesională. În paralel, ocupă și funcția de vicepreședinte al Asociației Moașelor Independente, fiind implicată activ în proiectele pe care această organizației le derulează.
Îți iubește profesia și crede în rolul major pe care moașa îl are în societatea contemporană. În același timp, militează pentru creșterea numărului de moașe la nivel național, astfel încât această meserie să aducă și mai multe beneficii sistemului de sănătate din România. „Moașa este specialistul în fiziologie care se ocupă de tot ce presupune îngrijirea sarcinii, nașterii și lăuzei fără complicații. Din păcate, noi nu avem o profesie suficient de puternică și de bine reprezentată, motiv pentru care nici activitățile noastre nu sunt așa cum prevede Directiva europeană 2005/36/CE. Rolul nostru este mai mult în spitale, în sălile de nașteri. În Ploiești, moașele asistă la nașteri. Ideal ar fi ca moașa să însoțească femeia pe tot parcursul sarcinii și lăuziei și să-i ofere suport emoțional și ghidaj pe partea de asistență medicală.”, ne explică interlocutoarea Ordinea Zilei.
Avem nevoie de la multe moașe în sistemul de sănătate
Principala problemă cu care această breaslă se confruntă este lipsa resursei umane, dar lucrurile s-ar putea reglementa dacă ar există disponibilitate la nivelul unor instituții de învățământ cu profil medical pentru a pregăti noi generații de moașe. „În primul rând avem nevoie de resursă umană. Este vital să crească numărul de moașe la nivel național, iar pentru ca lucrul acesta să se întâmple este necesar ca universitățile de medicină din întreaga țară să școlarizeze moașe. În prezent, în România există doar două facultăți (la București și la Galați) care au specializarea de moașe”, subliniază Mihaela Corina Radu.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, țara noastră a trebuit să se alinieze regulilor comunitare și să recunoască rolul acestei profesii. Din păcate, această recunoaștere a fost doar una superficială și nu s-au luat măsuri pentru dezvoltarea educației de specialitate a moașelor. Astfel că pe măsură ce resursa umană din domeniu a îmbătrânit, numărul celor care activează ca moașe a devenit din ce în ce mai mic.
Statisticile prezentate de MedicHub și Asociația Moașelor Independente (AMI) pun în evidență declinul în timp al acestei profesii: în anul 1989 existau în România 12.479 de moașe, în 2006 mai erau doar 4.913, pentru ca în anul 2023 să mai avem în jur de 700 de moașe licențiate cu drept de practică. „Nu avem facultăți care să școlarizeze moașe, neavând facultăți nu avem resursă umană, neavând resursă umană profesia nu este cunoscută. În spitale, multe dintre posturi sunt transformate în posturi de asistenți medicali pentru că nu există moașe care să vină să candideze pentru astfel de funcții.”, atrage atenția interlocutoarea Ordinea Zilei.
Mihaela Corina Radu susține faptul că o creștere a numărului de moașe în sistemul de sănătate ar genera multe beneficii. „Prezenta mai multor moașe ar însemna o scădere a costurilor, pentru că moașa este specialistul care este orientat spre fiziologie, iar lucrul acesta ar însemna mai puține intervenții, mai puține nașteri medicale, mai puține operații cezariene, mai mulți nou născuți care nu au nevoie de terapie intensivă. Deci practic pentru sistemul de sănătate ar însemna un câștig financiar. Mai mult, mămicilor le-ar crește satisfacția, încrederea și ar avea mai puține experiențe traumatizante la naștere. Ca să nu mai vorbesc de violența obstetricală….”, detaliază moașa șefă în cadrul Secției OG I a Maternității din Ploiești.
Declarația sa este susținută și de statisticile existente la nivel global, statistici care arată că o creștere a numărului de moașe cu un milion ar putea preveni 67% din decesele materne, 64% din decesele nou-născuților și 65% din nașterile de copii morți. Practic, prin valorizarea acestei profesii, țările lumii pot salva 4,3 milioane de vieți până în 2025.
30 de locuri pentru moașe la UMF „Carol Davila”. Admiterea se face pe bază de dosar
Și pentru că nevoia de moașe este o realitate, UMF „Carol Davila” a decis ca anul acesta să pună la dispoziția absolvenților de liceu 30 de locuri la Facultatea de Moașe și Asistență Medicală. Aceste locuri sunt doar pentru specializarea moașe, iar admiterea se va face prin concurs de dosare.
Potrivit AMI, pentru a deveni moașă în România, este necesar să finalizezi un program universitar de licență acreditat în domeniul moașei, cu durata de patru ani (240 ECTS). Acest program este organizat în cadrul universităților de medicină, dar este distinct de medicina generală sau asistența medicală, conform Directivei Europene 2005/36/CE.
UMF „Carol Davila” București – Facultatea de Moașe și Asistență Medicală
- Singurul program dedicat moașelor în Capitală
- Învățământ cu frecvență, 4 ani, diplome recunoscute în toată UE
- Acreditat ARACIS
Universitatea „Dunărea de Jos” Galați – Facultatea de Medicină și Farmacie
- Program de licență în specializarea Moașe (4 ani)
- Acces la laboratoare moderne și practică clinică supravegheată
Pe lângă formarea de bază, pregătirea practică este esențială. Aceasta se desfășoară în spitale, maternități sau centre medicale acreditate, sub supravegherea cadrelor didactice și a moașelor formatoare.
O profesie din vremea lui Hipocrate
Profesia de moașă este atestată istoric de foarte mult timp, fiind nenumărate surse care prezintă rolul important pe care îl are. Primul care s-a ocupat de educarea și pregătirea formală a moașelor a fost chiar Hipocrate.
De-a lungul timpului, moașele au fost venerate, fiind considerate femei înțelepte cu o contribuție socială decisivă. În țara noastră, primele moașe care au urmat un curs de instruire sunt amintite în documente din Brașov, în anul 1541 și din Bistrița, în 1583.
Prima unitate de învățământ dedicată moașelor a fost înființată la Cluj, în 1770, în cadrul Liceului Regesc Medico – Chirurgical. În secolul al XVIII-lea exista deja, la Sibiu, Institutul de Moașe, iar în 1837 a fost dat în folosință Spitalul de Nașteri din București. Doi ani mai târziu, în 1839, Epitropia Spitalului Pantelimon a deschis Institutul de Nașteri și Școala de Moașe.
În perioada comunistă au existat tot felul de forme de școlarizare pentru moașe, dar în anul 1978 lucrurile s-au blocat și nu a mai fost pregătită nicio generație de moașe. Nici după revoluție, situația nu s-a remediat. Abia după 2004, ca urmare a faptului că România a fost obligată să-și armonizeze legislația cu cea europeană, s-au deschis facultăți pentru pregătirea moașelor.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ordinea Zilei
CITEȘTE ȘI: Ziua Internațională a Moașei la maternitatea din Ploiești. GALERIE FOTO
