Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Prooroc Ilie pe 20 iulie, iar cea catolică îl consemnează și ea la aceeași dată.
Sfântul Proroc Ilie a fost fiul lui Sovah, din cetatea Tesva, din Galaad, dincolo de Iordan, de unde şi numele Prorocului: Ilie Tesviteanul. A trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele iudeilor (c. 874-853 î.Hr.).
Trimisul lui Dumnezeu pentru întoarcerea Lege
Ilie a fost unul dintre marii profeți ai Vechiului Testament, fiind cel prin care Dumnezeu a trimis către poporul evreu porunci de întoarcere la legile Lui. (Cartea a III-a a Regilor, capitolele 17-18).
În vremea regelui israelit Ahab, sub infuența acestuia și a soției lui Izabela din Sidon, evreii se îndepărtaseră de legile lui Moise și se închinau zeilor fenicienilor și în special lui Baal. Pentru a-i întoarce la rânduiala lor, Dumnezeu i-a încercat cu secetă prelungită, dându-i lui Ilie puterea de a aduce ploaie, de a vindeca, de a sfătui.
Sfântul Proroc a urmat întocmai poruncile date lui, le-a arătat iudeilor puterea lui Dumnezeu aducându-le ploaie și adăpându-le vitele, aprinzând prin rugăciune vetrele altarelor de jertfă: unii au înțeles, alții l-au urmat în continuare pe rege.
În cartea a IV-a a Regilor (Cap 2, 9-18) Proorocul Elisei, urmașul lui Ilie, vede cum acesta este purtat la cer într-un car cu cai de foc.
Sfântul Ilie, om al rugăciunii
În Noul Testament, la Schimbarea la față a Domnului Iisus, pe Muntele Taborului, Petru, Iacov și Ioan văd pe Mântuitorul cum „s-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată Moise și Ilie s-au arătat lor vorbind cu El” ( Matei 17, 2,3, Marcu 9, 2- 4, Luca 9, 28-32)
„Sfântul Ilie nu este doar un personaj aspru, justiţiar intransigent, gata să taie şi să ardă cu foc pe cei nelegiuiţi. Este şi un om tandru, al rugăciunii smerite, al râvnei exemplare, după cum însuşi mărturiseşte: „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Savaot!”.
Pe muntele Carmel, la vremea jertfei de seară, se roagă stăruitor: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu eşti singur Dumnezeu… . Că Tu le întorci inima la Tine!”.
Precum atunci şi acum se roagă pentru cei ce-l cinstesc în Sfintele Biserici, căci el este acum un ales mijlocitor pentru toţi care îngenunchează cu evlavie înaintea icoanei lui, precum noi o facem în Biserica noastră dreptmăritoare.”, ne transmite părintele profesor Vasile Gordon.
