La 30 martie, creștinii îi sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Ioan Scărarul, Sfântul Prooroc Ioad și Sfântul Evula. Vom vorbi astăzi de Sfântul Cuvios Ioan Scărarul.
După cum atestă unele documente oficiale, Sfântul Ioan Scărarul s-a născut în anul 579, în Siria.
El a intrat la mănăstirea de pe muntele Siani pe vremea când avea 16 ani. Până la acea vârstă, tânărul Ioan dobândise vaste cunoștințe din toate domeniile, fapt ce evidenția că viitorul sfânt provenea dintr-o familie înstărită.
Deoarece avea o vastă pregătire științifică, lui i se spunea, chiar în acea vreme, Ioan Scolasticul. Mai târziu, pentru că a trăit în mănăstirea de pe muntele Sinai i s-a mai spus și Ioan Sinaitul.
Astăzi, sfântul este cunoscut ca fiind Ioan Scărarul, datorită cărții pe care a scris-o – „Scara dumnezeiescului urcuș”.
Spre sfârșitul vieții, sfântul Ioan Scărarul a fost rugat de monahi să primească a fi egumen al Mănăstirii Sinai. Aici a alcătuit scrierea Scara, la rugămintea egumenului Ioan al Mănăstirii Rait, aflată la o distanță de 60 de kilometri de Sinai.
„Scara dumnezeiescului urcuș” este alcătuită din 30 de trepte (capitole) și se regăsește în volumul al IX-lea din Filocalia.
Pomenirea acestui sfânt se face la data de 30 martie, atât în Biserica Răsăriteană, cât și în cea Apuseană, aceasta fiind data la care, în anul 649, Sfântul Cuvios Ioan Scărarul a trecut la cele veșnice.
