Interesele din Sănătate devin tot mai periculoase pentru pacientul român, care a ajuns să fie disputat la jocul de ruletă al unor grupuri care încearcă prin tot felul de manipulări să pună mâna pe resursele financiare din sistemul medical. Presiunile pe care Colegiul Fizioterapeuților din România (CFZRO) le exercită de ceva timp asupra celor implicați în elaborarea legislației din domeniul medical ne pot costa enorm, dacă își vor atinge ținta.
Dorința unor pseudo doctori de a intra direct în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), eliminând medicii de Medicină Fizică și Reabilitare (MFR) din stabilirea tratamentul unui bolnav, va genera litigii de tip malpraxis în lanț, ducând la o majorare semnificativă a cheltuielilor statului pentru Sănătate.
Mai mult, va da naștere unui precedent pentru ca și alte specialități medicale să fie îndepărtate din relația cu pacientul și să fie înlocuite cu „experții” formați „pe repede înainte”. Din câte se pare și dieteticienii și-ar cam dori să preia din atribuțiile medicului diabetolog, iar optometriștii din cele ale oftalmologilor, inclusiv în contractul cu CNAS.
Acest bulgăre de zăpadă odată pornit poate crește și poate strivi sub greutatea sa tot sistemul medical. Se va înmulți numărul cazurilor litigioase (malpraxis), se va majora presiunea financiară asupra statului și România va ajunge în situația de a avea un număr tot mai mare de persoane bolnave.
„Pâinea și cuțitul” în această problemă sunt acum în mâna politicienilor implicați în analizarea, modificarea și votarea proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Actul normativ este la Camera Deputaților, fiind deja dezbătut în Senat. De altfel, senatorii au adus o serie de modificări la proiectul de lege transmis de Guvern, stabilind foarte clar că, în Recuperarea Medicală, medicul de specialitate este cel care are competențele necesare pentru a evalua patologii medicale complexe și a ghida pacientul în deplină siguranță pe tot parcursul tratamentului.
Deputații de acum sau cei din legislativul viitor sunt cei care vor decide dacă lucrurile rămân așa sau se vor lasă pradă presiunii venite din jurul intereselor CFZRO și vor condamna la moarte pacientul român.
CITEȘTE ȘI: Pacienții trebuie să știe că fizioterapeuții și kinetoterapeuții nu sunt pregătiți pentru a pune un diagnostic. Nu au competența să recomande un plan de tratament!
O confuzie de nume a fost speculată de CFZRO
Problemele despre care discutăm astăzi au apărut cu mai mulți ani în urmă, atunci când, din dorința unora de a alinia România cu alte țări din Occident, s-a decis schimbarea denumirii pe care o avea Medicina de Recuperare. Astfel că, profesioniștii din acest domeniu au primit trei sau patru denumiri noi, într-un timp relativ scurt.
Până atunci, nomenclatura era una clară, existând o schemă piramidală bine stabilită, cu medicul de recuperare în vârf, acesta având în subordine o echipă complexă, din care făceau parte inclusiv maseurul, asistentul de fizioterapie, kinetoterapeutul. „Au început să ceară alinierea la terminologia occidentală, în loc de recuperare a devenit reabilitare, iar după un timp ne-am întors din nou la recuperare. Au fost discuții numai bune ca să ne zăpăcească pe toți, darămite pe colegii de alte specialități. Cei de la kinetoterapie au cerut și ei să se alinieze terminologiei occidentale și au devenit fizioterapeuți. Asistenții de fizioterapie au rămas așa… asistenți de fizioterapie, noi eram cunoscuți ca doctori de fizioterapie sau chiar ca doctor fizioterapeut și așa a început confuzia”, explică dr. Ion Ciprian Ivănescu, medic primar de recuperare, medicină fizică balneologie (sau medicină fizică și reabilitare, conform titulatorii actuale).
CITEȘTE ȘI: Senatorii au reparat OUG 66 care dădea liber malpraxisului în Recuperarea Medicală. Medicul de specialitate este cel care stabilește tratamentul pacientului, nu fizioterapeutul!
Iar de această confuzie au profitat chiar fizioterapeuții pe care îi întâlnim în prezent și în structurile de conducere ale CFZRO. Folosind situația în avantajul lor, unii dintre ei au ajuns să se prezinte în fața pacienților drept „doctori”. Mai mult, printre aceștia au apărut persoane care și-au făcut doctorate pe diferite teme și care, profitând de titlul științific primit, s-au proclamat medici. „Sunt multe țări în care cei care au doctorate academice au dreptul să-și folosească titlul doar în mediul academic. Este un titlu științific, nu o profesie! Și atunci când vin în contact cu pacientul nu au voie să-și folosească titlul de doctor, decât dacă sunt și medici. Ca să nu existe nicio confuzie! La noi legea le permite oarecum, cu mențiunea că doctor trebuie să fie la final. Ei se fac că nu știu lucrul acesta și folosesc „doctor” înainte de nume, astfel încât confuzia să fie completă și pacientului să-i fie cât mai dificil să înțeleagă dacă în fața lui se află un medic sau….”, atrage atenția interlocutorul Ordinea Zilei.
În plus, confuzia a fost alimentată și de sistemul de învățământ din țara noastră. Dornice să-și crească încasările, universitățile de medicină și farmacie au înființat facultăți de trei ani de fizioterapie (unele cu statut de secții separate chiar în cadrul facultăților de medicină), care au devenit un fel de „portiță din dos” pentru fizioterapeuții care și-au atribuit titlul de medic, doctor…
În mod normal, toate aceste cazuri ale unor pseudo doctori ar trebui să ajungă în atenția organelor de urmărire penală, doar că instituția care este însărcinată să apere interesele medicilor – Colegiul Medicilor din România – nu prea a făcut, până acum, nimic în acest sens. Să sperăm că odată cu schimbările care au intervenit la nivelul acestei organizații vom vedea și medicii închipuiți ajunși în fața legii.
Dezastrul a început cu Legea 229/2016
Și pentru ca situația să fie și mai problematică, a fost adoptată Legea 229/2016, act normativ care prevede, printre altele, că fizioterapeuții pot lucra doar cu diagnostic de la un medic, fără să se precizeze ce specialitate are medicul respectiv, cine stabilește strategia programului de recuperare și în ce condiții.
„Legea le dădea mână liberă. Dar nu s-a gândit nimeni că ei au un diagnostic de trimitere, iar noi trebuie să stabilim un plan/ strategie de recuperare. Fizioterapeuții nu au abilitatea de a-și stabili planul de recuperare. E o discuție, cum este la armată de exemplu, între strategie și tactică. Ei pot face tactica, dar strategia ne aparține nouă. Nu trebuie să le amestecăm. Răspunderea tot nouă ne aparține. Ei nu prea sunt acoperiți de malpraxis, deoarece este o nebuloasă și aici din punct de vedere legislativ. Au reușit însă cu legea respectivă să-și deschidă portița, să pună un cap de pod de la adăpostul căruia au început să atace, să-și mobilizeze oamenii, să-și creeze grupurile de interese. Ca pe urmă să mobilizeze aceste energii direct împotriva noastră și să culmineze cu Ordonanța 66 care duce lucrurile la un cu tot alt nivel.”, precizează dr. Ion Ciprian Ivănescu.
CITEȘTE ȘI: Kinetoterapeuții nu sunt medici, dar unii dintre ei se prezintă astfel în fața pacienților. De ce nu intervine Ministerul Sănătății?
Pe baza acestui proiect de act normativ emis de Guvern, CFZRO și-a văzut interesele și a ajuns să dea CNAS în judecată pentru a cere eliminarea planului de recuperare, făcut de medicul MFR (criteriul de bază al existenței specialității reabilitare/ recuperare medicală), din normele Contractului Cadrul. Practic, reprezentanții CFZRO își doresc ca doar ei să stabilească modul în care tratează pacientul și tot ei să încaseze toți banii destinați recuperării medicale. „Nu este eliminarea obligativității, ci este eliminarea planului de recuperare. Nu vor să existe și ei, vor să existe doar ei în contract cu CNAS, iar noi să devenim niște apendicule”, nuanțează medicul.
În timpul discuției purtate, interlocutorul Ordinea Zilei a ținut să sublinieze faptul că medicii MFR nu vor îndepărtarea fizioterapeuților sau împiedicarea acestora să-și exercite profesia, doar că este sănătos pentru toată lumea, și mai ales pentru pacient, ca fiecare specialitate să-și respecte competențele. „Fiecare cu locul lui: unui subofițer nu putem să-i dăm gradul de mareșal. Trebuie să urmeze o școală superioară celei absolvite, trebuie să-și demonstreze abilitățile. Sunt școli diferite; el își face tactica, își atinge obiectivele. Dacă vrea să fie medic, să-și continue studiile. Avem dintre ei oameni care chiar au parcurs și celelalte etape și au ajuns la statutul de medic. Sunt și fizioterapeuți de valoare care s-au specializat pe o anumită ramură și mă bucur și mă mândresc că lucrez sau am lucrat cu unii dintre ei. Culmea, eu cred că cei mai puțin pregătiți sunt și cei mai vocali. Este un principiu, cu cât știe mai puține persoana respectivă, cu atât e mai sigură pe ceea ce știe și devine foarte vocală. Iar într-o dezbatere de idei, cei cu cunoștințe puține tind să câștige publicul de partea lor pentru că emană siguranță prin toți porii.”, este de părere dr. Ion Ciprian Ivănescu.
Argumentul internațional pică
Toată presiunea făcută de CFZRO pe toate palierele s-a bazat, în special, pe un singur argument și anume cel internațional. În toate luările de poziție, reprezentanții fizioterapeuților au venit cu exemple din afară, invocând sisteme din alte țări (denumite în mod generic Occident) în care specialiștii din acest sector au primit dreptul de a stabili procedura de tratament a pacienților. În mod intenționat, au omis să explice și contextul în care s-a ajuns aici, dar și consecințele acestor decizii.
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul. Dr. Simona Stănescu, medicul care învață oamenii cum să-și recupereze starea de bine
Singura certitudine din prezent este că Occidentul nu are o abordare unitară. Mai mult, clinici din afară care nu au medici MFR își trimit pacienții la noi în țară pentru că știu că aici avem foarte mulți profesioniști de valoare, iar îngrijirea bolnavului se face doar sub îndrumarea unui medic, cu specialitatea adecvată.
Cu ani în urmă se vehicula ca exemplu de referință sistemul de sănătate american. Doar că atunci când li s-a adus în atenție faptul că oferirea permisiunii fizioterapeuților de a participa la conceperea actul medical din Statele Unite a dat naștere unui adevărat dezastru, au renunțat să mai vină cu acest exemplu. „Participarea fizioterapeuților la partea legată de actul medical, la conceperea diagnosticului și a programului de recuperare s-a dovedit un adevărat dezastru pentru sistemul medical din SUA, în contextul în care societățile lor de asigurări au constatat că au crescut enorm cheltuielile. Iar în SUA li s-a retras acest drept fizioterapeuților. Bineînțeles că organizațiile lor au devenit vocale, dar acolo s-au confruntat și cu lobby-ul societăților de asigurări. Iar atunci când au întrebat fizioterapeuții americani, foarte siguri pe ei, ce trebuie să facă pentru a putea și ei să pună diagnostic și să conceapă schema de tratament și li s-a răspuns foarte simplu: MEDICINA. Acolo lucrurile s-au lămurit.”, arată interlocutorul Ordinea Zilei.
Un alt exemplu pe care CFZRO îl aduce în ajutorul său este cel al Marii Britanii. Doar că aici există un mare deficit de medici și de aceea s-a văzut sistemul obligat să accepte tratarea bolnavilor cu specialiști cu studii medii, inclusiv din alte domenii ale medicinei. Societățile de asigurări din UK au ajuns, la rândul lor, să plătească enorm din cauza acestei deprofesionalizări a sistemului sanitar, iar în prezent sunt căutate soluții pentru a atrage cât mai mulți medici din străinătate în această țară.
„În prezent, anunțurile de joburi pentru medicii de recuperare în UK sunt în creștere continuă. Salariul poate depăși și 100.000 de lire pe an. Există riscul ca medicii noștri să plece. Stau și mă întreb dacă nu cumva chiar asta se dorește. Am avut pacienți din Anglia cărora li s-a recomandat să vină la recuperare în România pentru că știau clar că la noi vor beneficia de medici foarte buni de specialitate. Ei știu cu cine lucrează acolo. Oferte primim și din Belgia. De fapt, există criză de medici de reabilitare/recuperare cam în toată Europa și noi avem medici și îi călcăm în picioare. Noi avem în țară puțin peste o mie de medici MFR. Vreau să spun că medicul de recuperare nu rămâne fără pâine, pacientul este cel care va avea de suferit pentru că o să vrea servicii de calitate și, dacă se întâmplă cum vor ei ( n. r. fizioterapeuții), nu va mai avea cine să le ofere aceste servicii, pentru că probabil cei mai mulți vom pleca din țară sau ne vom reprofila pe alte specialități, competențe etc.”, transmite dr. Ion Ciprian Ivănescu.
CITEȘTE ȘI: Lecția de sănătate. Dr. Răzvan Alexandru Costinea explică de ce România pierde în recuperarea post AVC a pacienților
Situația este una extrem de delicată și trebuie tratată cu mare prudență, altfel riscăm să aruncăm sistemul medical în aer. Problema OUG 66 nu-i vizează doar pe medicii MFR, ci ne vizează pe noi toți. Orice decizie greșită va avea efecte în lanț și va afecta, în primul rând pacientul. Totodată, va permite ca și alți medici de specialitate să fie dați într-o parte pentru a face loc unor „specialiști” fără competențe medicale care se visează doctori. Iar de aici se va porni un adevărat dezastru care va duce la încărcarea notei de plată pe care statul va trebui să o achite pentru Sănătate.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Pixabay.com
CITEȘTE ȘI: OUG 66 dă liber malpraxisului în Recuperarea Medicală. Dacă nu se iau măsuri urgente, pacienții sunt în pericol!
