Intrarea în vigoarea a unui act normativ emis pe 13 iunie 2024 reprezintă un real pericol pentru pacientul din România, Ministerul Sănătății oferindu-le permisiunea fizioterapeuților să pună diagnostic și să elaboreze schemele de tratament în Recuperarea Medicală. Astfel, principiul „primum non nocere” este călcat în picioare chiar de către instituția care ar trebui să vegheze la aplicarea lui.
OUG 66 pune semnul egal între un medic specializat în Medicina Fizică și de Reabilitate (MFR), care are în spate cel puțin 11 ani de studiu ( șase ani de facultate + cinci de rezidențiat), și un absolvent de cursuri universitare cu o durată de doar trei ani, licențiat în kinetoterapie/fizioterapie.
Instituția condusă de Alexandru Rafila susține că se impune o astfel de măsură pentru a simplifica accesul bolnavilor la terapiile de recuperare și pentru a permite ca asigurații să poată beneficia de „activități de fizioterapie”.
În replică, medicii acuză faptul că, în spatele elaborării OUG 66, se ascund interese financiare, fiind vizate fondurile publice disponibile pentru acest tip de serviciu medical.
Mai mult, ei avertizează că pacientul este primul care pierde, existând riscul ca sănătatea și chiar viața să-i fie puse în pericol, având în vedere că „pachetul de proceduri” (trecut în noul act normativ sub denumirea de „activități de fizioterapie”) nu se va mai baza pe un diagnostic stabilit de un medic de specialitate, ci pe alegerile unui „terapeut” format în trei ani de facultate.
Prin acest act normativ care vizează recuperarea medicală se deschide „Cutia Pandorei” pentru sistemul sanitar din România și alte ramuri din Medicină riscând să ajungă „legal” pe mâna unor „experți” care ar putea înlocui profesioniștii în elaborarea schemelor de tratament.
De altfel, în prezent, nu puține sunt situațiile în care Dermatologia este practicată de cosmeticiene prin diferite saloane în care domnișoare dornice să-și îmbunătățească aspectul fizic ajung să fie mutilate pe viață în urma unor proceduri care, în mod normal, sunt efectuate în clinici medicale, nu în centre de înfrumusețare.
De asemenea, nu mic este numărul bolnavilor de diabet care se lasă pe mâna unor tehnicieni în nutriție, sperând că vor primi ajutorul de care au nevoie. Mulți dintre ei sunt sfătuiți să renunțe la medicația prescrisă de doctor în beneficiul unor remedii naturiste, despre care li se spune că îi poate „vindeca” de diabet.
Astfel de cazuri generează adevărate tragedii, iar prin elaborarea OUG 66 s-ar putea ajunge la multe alte drame, având în vedere că un tratament de recuperare greșit aplicat poate să nenorocească pacientul pe viață.
Să luăm, de exemplu, cazul unui bolnav cu o afecțiune neurologică pentru care se impune o intervenție chirurgicală. Ce se întâmplă cu persoana aflată într-o astfel de situație care nu are șansa de a ajunge la un medic MFR, ci merge direct la „specialistul” care îi prescrie „activități de fizioterapie” care îi pot înrăutăți starea?
S-a pus semnul egal între medic și kinetoterapeut
Este o întrebare la care cei care au elaborat OUG 66 trebuie să se gândească în mod serios și poate că, dacă ajung la răspunsul corect, vor realiza că, aducându-i „din pix” pe kinetoterapeuți la același nivel cu medicii, nu au făcut altceva decât să dea liber malpraxisului.
„Prin această ordonanță de guvern, medicul de specialitate este înlăturat din actul terapeutic. El nu își va mai justifica pregătirea și nici cei 11 ani de școlarizare pentru care statul român a plătit. A plătit 11 ani, pentru a-l scoate pe linie moartă și a-l exclude din propria specialitate. Cine să indice planul de tratament specific specialității noastre, dacă nu medicul specialist MFR? Pot eu, mâine, să mă duc să îi spun moașei de la Obstetrică ginecologie ce să facă? Sau biologului din laboratorul de analize medicale? E pur și simplu o bătaie de joc, o acțiune fără nicio logică, umilitoare la adresa a 1.500 de medici specialiști MFR din țară și un cadru legislativ propice pentru depășirea de competență și pentru malpraxis, fapte care intră sub incidența legii penale.”, atrage atenția dr. Sorina Dîngă Petrușan, Medic Specialist Recuperare Medicală.
Prin acest act normativ emis fără ca Ministerul Sănătății să se consulte cu comisiile de specialitate sunt prejudiciați atât medicul specialist MFR, care este umilit public și scos din propria specialitate, cât și pacientul care este „păcălit” de autoritățile care ar trebui să-i apere interesele. Bolnavul este îndemnat de Ministerul Sănătății să renunțe la a se mai adresa profesionistului care trebuie să se ocupe de problemele sale medicale în beneficiul unor terapeuți, care nu au competențele necesare pentru consult, diagnostic și recomandare de tratament.
Automat, pacientul nu va mai beneficia de o calitate a actului medical și de un tratament adecvat patologiei pentru care se prezintă acum la medicul specialist MFR. În plus, persoanele care au anumite afecțiuni asociate sau comorbidități sunt puse în pericol, având în vedere că un terapeut nu este capabil, după trei ani de facultate, să decidă în legătură cu diagnosticul și tratamentul valabile în astfel de cazuri. „Vă rog să aruncați o privire peste articolele Academiei de Medicină Fizică și Reabilitare din SUA, care stipulează clar că cei doi profesioniști (n.r. medicul specialist MFR și kinetoterapeutul/fizioterapeutul) trebuie să lucreze împreună, iar terapeutul acționează sub coordonarea medicului specialist MFR, care decide legat de conduita de tratament, de indicațiile și contraindicațiile din fiecare caz în parte. Acest lucru nu anulează pregătirea terapeutului, care este membru în echipa de reabilitare și recuperare, alături de psiholog, terapeut ocupațional, asistent balneofizioterapie, maseur etc. Nu îi este îngrădită libertatea profesională prin stabilirea limitelor de competență. Nu este competent să trateze el singur pacientul! Ni se pare jignitor și umilitor că trebuie noi să lămurim lucrul acesta. Dar o facem! Întrucât situația e gravă și se deschide calea spre : MALPRAXIS. Pacientul va avea de suferit prin întârzierea prezentării la noi, având iluzia că terapeutul este egal cu medicul MFR. Pentru că asta i-a spus Ministerul Sănătății prin OUG 66.”, punctează interlocutoarea Ordinea Zilei.
Dr. Sorina Dîngă Petrușan amintește faptul că în nicio altă țară nu este pus semnul egal între cele două profesii. „Statutul medicului MFR este acela de „board certificate doctor”, iar al fizioterapeutului de „therapist”. Adică medic și terapeut. Terapeutul este membru important în echipa de recuperare, dar asta nu îl face medic. El trebuie să se subordoneze ierarhic medicului. A te subordona ierarhic nu te face nici nepregătit, nici incompetent, nici în alt mod. Și eu la rândul meu mă subordonez șefului de secție, managerului, organelor de control de la DSP, MS etc. Independența lor îi face să afirme că nu au nevoie de noi. Adică, în accepțiunea unora, independența se traduce prin „fac ce vreau, pot orice, cu sau fără școală și pregătire”. O profesie liberală oferă atât drepturi, cât și obligații și limite de competență!”, subliniază medicul.
Diferențe majore între medicul specialist MFR și terapeut
Între medicul specialist MRF și terapeut există diferențe majore, care nu permit aducerea la același nivel a celor doi profesioniști atunci când discutăm despre tratarea unui pacient.
Cea mai importantă dintre ele este pregătirea. Un medic specialist MRF are în spate cel puțin 11 ani de pregătire ( facultate + rezidențiat), în timp ce un terapeut își obține diploma după doar trei ani de facultate.
Totodată, intervin diferențe majore atunci când este analizată curricula de pregătire. Toți medicii MFR din România și din Europa au o pregătire unitară și un curriculum adecvat profesiei și responsabilității lor. „Terapeuții urmează fie o facultate de educație fizică și sport, cu specializarea Fiziokinetoterapie și motricitate, fie studii de scurtă durată Balneofizioterapie și recuperare medicală în cadrul unei facultăți de medicină și farmacie, cu o curriculă total diferită față de cei de la facultatea de sport. Nu sunt superiori cu nimic cei care se pregătesc în cadrul unei facultăți de medicină și farmacie, față de cei de la educație fizică și sport. Menționez doar că nu au o pregătire unitară și nici curriculă similară. Chiar dacă ar avea, lucrul acesta nu i-ar aduce la același nivel cu medicul. E absurd tot ce se întâmplă și un pericol pe care ei nu îl văd, dar vor fi responsabili pentru un act medical pentru care NU au competență din cauza pregătirii!.”, explică dr. Sorina Dîngă Petrușan.
Interlocutoarea Ordinea Zilei mai evidențiază că diferențe intervin și atunci când este vorba despre vizita inițială a pacientului. „Medicul este cel care are primul contact cu pacientul, îl evaluează, îi recomandă tratamentul adecvat, atât cel de recuperare (procedurile de fizioterapie), cât și cel medicamentos, ținând cont de toate afecțiunile pacientului, acesta fiind un întreg, nu o articulație, nu o regiune a coloanei lombare. Ulterior, terapeutul preia pacientul și îi este alături pe toată perioadă tratamentului, timp în care îi efectuează un bilanț specific pregătirii sale. BILANȚ, NU CONSULT! Și îi aduce medicului la cunoștință orice schimbare apărută pe parcursul tratamentului.”, detaliază medicul.
Cel care are competența necesară pentru a recomanda procedurile, a le alege și a ține cont de contraindicațiile lor este medicul, în timp ce terapeutul este cel care le aplică (conform ghidurilor europene și internaționale). „Terapeutul pune în aplicare tratamentul indicat de către medicul MFR!.”, precizează dr. Sorina Dîngă Petrușan.
Diferențe intervin și atunci când este vorba despre documentele eliberate. Medicul poate elibera orice tip de document medico-legal necesar, de la scrisoarea medicală, înscrisuri solicitate de serviciile de medicină legală, concediu medical, referate medicale, planuri de recuperare cerute de comisiile de expertiză a capacității de muncă etc. În schimb, terapeutul nu are acest drept, nu poate semna astfel de documente.
De asemenea, medicul MFR are drept de liberă practică doar după 11 ani (facultate de medicină+rezidențiat), în timp ce un terapeut are drept de liberă practică după trei ani. Nu contează studiile ulterioare pe care acesta din urmă decide să le urmeze, ci discutăm despre ceea ce prevede legislația în vigoare.
Atunci când are în vedere un pacient, medicul MFR este în relație și cu alte specialități medicale, el lucrează într-o echipă multidisciplinară cu neurologul, ortopedul, reumatologul, chirurgul și ortopedul pediatru, pediatrul, medicul de familie ș.a.m.d. În contextul în care terapeutul are o pregătire universitară diferită față de medici, el poate face echipă cu medicul MFR, în niciun caz cu un medic din altă specialitate.
În plus, trebuie avute în vedere și evaluările paraclinice necesare uneori în stabilirea diagnosticului. Medicul le poate efectua chiar el pe unele (ecografie generală, ecografie musculoscheletală, electromiografie), le poate solicita (radiografii, RMN, CT), iar rezultatul lor îl poate integra în tabloul clinic general. Terapeutul nu are pregătirea necesară și nici cunoștințe pentru a efectua investigații paraclinice, dar nici pentru a le indica sau mai grav, interpreta în scopul conduitei terapeutice necesare.
„Medicul are în curricula de pregătire efectuarea infiltrațiilor paravertebrale și intraarticulare, puncțiilor evacuatorii, administrarea la acest nivel de diverse substanțe medicamentoase, în timp ce terapeutul nu are dreptul să intervină în niciun mod invaziv asupra tratamentului, cu atât mai mult să indice sau să administreze tratament medicamentos. Legislația în vigoare prevede foarte clar că doar medicul poate face lucrul acesta. Nimeni altcineva nu poate prescrie medicamente, indiferent că este vorba despre un antiinflamator sau un analgezic. Legea nu permite!”, menționează interlocutoarea Ordinea Zilei.
Dr. Sorina Dîngă Petrușan mai spune că atunci când a fost elaborată OUG 66 nu s-a ținut cont de clasificarea profesiilor la nivel internațional: doctors vs healthcare workers. Astfel, în mod eronat, indiferent de numărul anilor de pregătire, s-a pus semnul egal între medic și terapeut. „Șase ani de facultate de medicină nu echivalează cu trei ani de facultate de kinetoterapie, chiar și adunat cu master și cu alte cursuri. Chiar dacă acumulează ani de studiu, acești ani nu pot fi echivalenți cu pregătirea specifică și necesară unui MEDIC. Un medic cu studii de doctorat primește titlul de doctor în științe medicale, el având deja calitatea de medic. Un Fizioterapeut care urmează o astfel de pregătire universitară obține și el titlul de doctor, dar nu devine medic. Fizioterapeuții întrețin intenționat această confuzie și se prezintă doctori, semnează documente, dar un doctorat nu te face medic! Un doctor în muzică sau în geografie, nu poate merge să se angajeze într-un spital”, argumentează interlocutoarea Ordinea Zilei .
Lupta se dă pe bani, iar pacientul este trecut la „și altele”
Prin punerea în practică a OUG 66, Medicina Fizică și de Reabilitate este anulată ca și specialitate. Astfel, 1.500 de medici pentru care statul a plătit și pe care universitățile i-au pregătit rămân fără obiectul muncii. Și poate că pe unii nu-i interesează soarta acestor profesioniști care și-au sacrificat ani din viață pentru a se forma, dar ar trebui să-i intereseze pacientul, cel care este beneficiarul serviciilor medicale.
Nu poți pune în pericol bolnavul doar pentru a permite unei categorii profesionale din ce în ce mai numeroase și tot mai vocale (numărul terapeuților este de aproximativ 15.000) accesul la sumele de bani existente în sistemul medical de stat. Oricâte interese financiare și de alt tip sunt în joc, cel care trebuie să domine este INTERESUL PACIENTULUI ROMÂN.
„Fizioterapeuții vor să aibă acces la fondurile publice de pe clinic. Acolo sunt banii mai mulți. Nu cer să aibă acces la fondurile RECA, dacă tot pun binele pacientului pe primul plan al intenției lor. Nu, sunt interesați de bani. Dacă i-ar interesa pacientul, nu l-ar pune în pericol practicând o medicină fără drept. Se folosesc și de accesul pacientului oncologic la tratamentul de recuperare, care este, vă spun sincer, ultima grijă a bolnavului oncologic. Se folosesc de emoția publică pentru a induce în eroare. Pacientul oncologic se prezintă în cabinetul nostru pentru patologie reumatismal degenerativă, preponderent. Nu pentru afecțiunea oncologică în fază acută. Nu are niciun coleg din țară adresabilitate de la acești pacienți. Nici nu am avea cum să îi ajutăm în această fază. Este apanajul colegului oncolog. Sigur, ulterior aceștia pot beneficia de tratament de recuperare pentru faza de boală cronică oncologică și afecțiunile asociate. De asemenea, statul român vrea să facă economie și plătește mai puțin pentru un terapeut, decât pentru un medic. Au fost țări care au procedat așa și acum își pun cenușă în cap. Avocații i-au făcut praf, procesele de malpraxis s-au înmulțit, întărzierea tratamentului la pacienți a avut consecinte negative asupra economiei. Nu poți înlocui medicul cu 11 ani de pregătire cu terapeutul cu trei ani și să zici că ai făcut o afacere, așa cum nu poți înlocui nici arhitectul sau inginerul constructor cu muncitorul, că ți se dărâmă casa!”, transmite medicul.
OUG 66 nu are avizul CNASCasa Națională de Asigurări de Sănătate a fost instituția care a refuzat să-și dea avizul în cazul OUG 66, iar argumentele sale au fost unele clare și pertinente.Reprezentanții CNAS au subliniat, în primul rând, faptul că fizioterapeutul practică o activitate conexă actului medical, nu un act medical propriu zis. Pregătirea terapeuților nu este adecvată pentru a oferi un act medical independent. De asemenea, reprezentanții CNAS au avertizat că, din punct de vedere financiar, este imposibil de gestionat un fond clinic la care să aibă acces nemijlocit de la medicul specialist din specialitate, la terapeuții sau lucrătorii din sănătate.Cu toate acestea, OUG 66 a fost adoptată „pe repede înainte” și dacă nu se intervine urgent există riscul să apară probleme în lanț într-un sistem medical și așa afectat de măsuri luate „peste noapte”, măsuri adoptate fără a se face o analiză atentă a consecințelor pe care le pot produce.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul. Dr. Simona Stănescu, medicul care învață oamenii cum să-și recupereze starea de bine
