Primul lucru pe care îl remarci atunci când îl întâlnești pe dr. Victor Nicolae Nicolici este caracterul său puternic. Este genul de personalitate care iese în evidență în orice grup s-ar afla și nu se întâmplă asta din cauza unei abordări expansive în discuțiile cu interlocutorii, ci datorită atitudinii pe care o afișează. Prin comportamentul său transmite o duritate care pe unii i-ar putea speria, dar care este specifică medicilor chirurgi de succes. Onestitatea și cursivitatea discursului îl fac un interlocutor plăcut, dialogul dezvăluind un om empatic, implicat în profesia sa, dornic să-și facă meseria „fără presiuni sociale, fără presiuni din partea sistemului!”.
Atunci când este în sala de operație, dr. Victor Nicolici este ghidat de responsabilitate, fiind conștient că viața celui aflat pe masă stă în mâinile sale, dar grija sa față de pacient merge mult mai departe și nu se limitează la simpla intervenție chirurgicală. Medicul se liniștește doar în momentul în care tratamentul celui operat se încheie, iar pacientul părăsește sănătos spitalul. Toate aceste trăiri, care se tot repetă cu fiecare caz de care se ocupă, și-au pus amprenta asupra personalității sale, dar puterea omului, clădit încă din copilărie pe o bază riguroasă, refractară la orice tip de nedreptate, este cea care a stat în spatele succesului profesional avut ca și chirurg.
„Mi-am făcut onest meseria! Pentru mine, în sala de operație primează responsabilitatea. Eu știu că pacientul de care mă ocup trebuie să iasă de acolo bine! Pentru noi, cei care facem această profesie, cea mai mare mulțumire este că, din când în când, mai este și câte un pacient care își dă seama cât de mult ne implicăm și ne mulțumește. Vă spun la modul cel mai sincer că un simplu mulțumesc venit de la pacient este cea mai mare bucurie a mea.”, mărturisește interlocutorul Ordinea Zilei.
De mai bine de două decenii este unul dintre medicii chirurgi de la Spitalul General CF Ploiești, un doctor la care au venit mii de oameni pentru a-și rezolva problemele de sănătate. Pacienții pe care i-a avut de-a lungul anilor îi sunt recunoscători pentru că le-a oferit șansa vindecării. Atunci când au decis să se lase pe mâna dr. Victor Nicolici, au făcut-o pentru că au avut certitudinea că vor beneficia de un tratament corect. Mulți dintre ei l-au ales ca medic datorită reputației pe care o are. Numele său este cunoscut atât în lumea medicală, cât și în societatea prahoveană, dar puțini sunt cei care știu povestea din spatele omului care s-a dedicat unei profesii grele, așa cum este cea de medic chirurg, și pe care doar cei aleși o pot practica la nivel de performanță.
Spre Medicină s-a îndreptat din două motive. Unul dintre ele a fost subiectiv, având în vedere că mama sa a fost cadru medical, iar cel de-al doilea a fost unul „parțial obiectiv”, după cum îmi povestește, și l-a avut în centru pe profesorul său de matematică din școala generală și din liceu, care i-a fost și diriginte și care era și directorul școlii în care învăța și cu care nu a avut o relație tocmai bună. „Deși eram olimpic la cam toate disciplinele reale, iar la matematică în lotul național, din cauza atitudinii profesorului cu a cărui fiică eram și coleg de clasă am decis că nu voi avea de-a face cu dumnealui. Și atunci, la finalul liceului, aveam trei variante: una dintre variante era să merg către Medicină, aici intervenind și factorul subiectiv legat de mama mea, a doua variantă era să mă duc la Limbi străine, dar nu am văzut niciun viitor în asta și a treia variantă, fiind sportiv de lot olimpic, să mă duc la IEFS ( n. r. Institutul de Educație Fizică și Sport). Părinții s-au opus categoric să merg către sport, așa că m-am dus la Medicină!”, povestește interlocutorul Ordinea Zilei.
Prima dată a dat admitere la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București în anul 1989, și după cum mărturisește, din poziția de șef de promoție al liceului pe care l-a absolvit, a picat „cu brio”, cu șapte sutimi sub linie. Dar această întâmplare nu l-a destabilizat nicio secundă din parcursul său, iar în anul următor era student la Medicină.
„Sunt născut și crescut în Sinaia, iar liceul l-am urmat tot acolo, într-o școală în care din 108 absolvenți, câți au fost în anul în care am finalizat eu, o sută au intrat din primul foc la facultate, iar, dintre cei opt care am picat, eram patru care am dat la Medicină și care eram printre vârfuri. Atunci admiterea era admitere, iar facultățile erau facultăți.”, nuanțează dr. Victor Nicolici.
CITEȘTE ȘI: Spitalul General CF Ploiești are plan de investiții și vrea să treacă la următorul nivel
S-a format la Spitalul Sf. Ioan, clinica pionier a chirurgiei minim invazive din România
După cei șase ani de facultate, a venit momentul rezidențiatului, iar pentru interlocutorul Ordinea Zilei existau două specialități către care își dorea să se îndrepte și care îi plăceau extraordinar de mult: cardiologia și chirurgia. Poziția obținută după examenul de rezidențiat îi permitea să opteze pentru oricare dintre ele, dar lucrurile s-au așezat astfel încât soarta a fost cea care a decis pentru el.
Fiind unul dintre studenții preferați ai prof. univ. dr. Eduard Apetrei, unul dintre medicii cardiologi de top ai României, interlocutorul Ordinea Zilei și-a dorit să-l aibă ca îndrumător în timpul rezidențiatului, astfel că l-a întrebat dacă este posibil să se pregătească la Clinica Fundeni, acolo unde activa profesorul său. „Înainte de a decide către ce ramură medicală să mă îndrept, l-am întrebat dacă este loc și pentru mine în Clinica Fundeni. L-am întrebat în ideea de a mă duce acolo ca și rezident astfel încât să și pot rămâne după această etapă în Clinica Fundeni. Mi-a spus foarte cinstit și am apreciat extraordinar de mult lucrul acesta că, din punctul dumnealui de vedere, este loc, dar în doi ani va fi profesor consultant și șef de clinică va veni prof. univ. dr. Ioan Mircea Coman, cu care aveam o relație proastă. Și atunci m-am dus către ceea ce făcusem mai mult în facultate, în stagiile de vară, către chirurgie”, menționează medicul.
Gândul său a fost tot către Fundeni, mai ales că era și este bun prieten cu profesorul Vlad Brașoveanu, care pe vremea aceea se afla la începutul carierei. Dar soarta a intervenit din nou și un alt medic aflat înaintea sa pe lista rezidenților a ales postul de la Fundeni. „Eu am fost al doilea care a ales chirurgia, iar la Fundeni era un singur post, așa că, atunci când a trebuit să-mi anunț decizia, am mers pe inspirație și am spus Spitalul Clinic Sf. Ioan. Și a fost extraordinar că s-a întâmplat așa!”, subliniază interlocutorul Ordinea Zilei.
Parcursul său ulterior avea să-i dovedească faptul că lucrurile s-au așezat exact așa cum trebuia.
Odată ajuns la Sf. Ioan a intrat sub aripa profesorului Corneliu Dragomirescu, medicul care a fost mentorul unei generații de pionierat în chirurgia din România. „Tot ceea ce s-a întâmplat atunci la Sf. Ioan a fost extraordinar, deoarece acest spital a fost clinica pionier a chirurgiei minim invazive din România. Atunci s-au făcut primele operații laparoscopice în țara noastră, iar Spitalul Sf.Ioan era centrul național de tehnică laparoscopică. Eu am crescut cu dr. Cătălin Copăescu, cu doctorul Rubin Munteanu. Suntem cam acolo ca și generație, Copăescu este un pic mai mare. Și cel care a permis, din calitatea sa de îndrumător, și a reușit să armonizeze extraordinar educația chirurgicală clasică și dură cu permisivitatea de tip american, a fost profesorul Dragomirescu. Profesorul Dragomirescu a fost un personaj, s-a prăpădit din păcate, dar un personaj extraordinar cu care am avut în mod particular și o afinitate foarte mare. Toată lumea îl vedea foarte dur și serios, însă eu mi-am dat seama că era, de fapt, un mare hâtru, dar care trebuia să-și mențină o oarecare distanță, pentru că eram o clinică în care se adunau specialiști primari și rezidenți vreo 50 de persoane, numai la raportul de gardă, 50 de persoane, fiecare cu personalitatea sa. Primul îndrumător de rezidențiat mi-a fost profesorul Corneliu Dragomirescu, care era urmașul unui alt mare chirurg din România – prof. dr. Ion Juvara. Profesorul Dragomirescu a venit la Sf. Ioan de la clinica lui Juvara”, detaliază dr. Victor Nicolici.
Cel de-al doilea mentor al său, doctorul Radu Petrescu, se formase tot în clinica profesorului Juvara. „Am citit întâmplător în memoriile profesorului Juvara că îl numea Atlas pe doctorul Petrescu, deoarece operațiile sale începeau și se terminau exact ca în atlasul de chirurgie. M-am format sub îndrumarea sa vreo doi ani, dar era o persoană extrem de dificilă și n-am rezistat mai mult, astfel că am continuat rezidențiatul cu cel de-al treilea mentor, cu care am rămas bun prieten și în ziua de astăzi și care este cu trei sau patru ani mai mare decât mine, doctorul Radu Iorgulescu. El este în continuare în Spitalul Sf. Ioan. După ce am plecat eu de acolo, dr. Iorgulescu a descoperit pasiunea de a opera tiroidă.”, povestește interlocutorul Ordinea Zilei.
Din punctul său de vedere, mentoratul este esențial în formarea unui profesionist, mai ales în formarea unui medic. „Te formează profesional, dar și ca atitudine față de pacient, poate chiar peste barierele propriei personalități. Și cu obiceiuri bune și cu obiceiuri proaste (râde). De exemplu, profesorul Dragomirescu nu suporta întrebările prin care pacienții sau aparținătorii acestora doreau să arate că știu medicină și era clar că nu știu. Totodată, nu suporta pudibonderiile, preferând un dialog direct cu pacientul astfel încât să obțină exact informațiile de care avea nevoie în evaluarea sa”, își amintește dr. Victor Nicolici.
În chirurgie, controlul trebuie să fie asumat
Pe interlocutorul Ordinea Zilei, școala în care s-a format l-a influențat extrem de mult, transformându-l într-un profesionist riguros, atent la detalii și implicat sută la sută în ceea ce face. De aici și duritatea pe care unii o observă în comportamentul său.
De altfel, această duritate specifică medicilor chirurgi ține de două aspecte importate. În cadrul specialităților medicale, chirurgia este una dintre ramurile cele mai grele, care implică foarte mult efort din partea celui care vrea să facă performanță. Doar cei cu o atitudine de lider, cu mare încredere în forțele proprii pot rezista în această meserie.
De-a lungul timpului, s-a observat că medicii chirurgi sunt cei cărora nu le plac laudele exagerate atunci când fac ceva bun, dar cu atât mai mult nu acceptă acuzele atunci când nu au greșit. Sunt oameni corecți, pentru care onestitatea este foarte importantă. Fie că sunt bărbați, fie că sunt femei, medicii cu această specialitate au personalități foarte puternice, care nu prea acceptă controlul extern. „Explicația acestei atitudini este foarte simplă și anume aceea că specialitatea chirurgicală este o specialitate în care, dacă nu te controlezi în ceea ce faci, sigur greșești! Ei, atunci când mai ai și pe cineva în spatele tău este ca și cum te-ar nivela, tu nu mai exiști pentru că te controlează acea persoană și vine și spune ce să faci… Controlul trebuie să fie asumat! Toți ne asumam în Spitalul Sf. Ioan că profesorul poate să vină și să ne spună ceva, să ne critice sau să ne laude… Dar profesorul, nu colegul! În chirurgie e nevoie de o personalitate extrem de puternică, altfel nu faci față.”, argumentează medicul.
Un alt aspect care îi face pe medicii chirurgi să afișeze o anumită duritate rezultă dintr-un mecanism de apărare pe care sunt nevoiți să și-l însușească pentru a putea rezista. „Mulți nu înțeleg faptul că chirurgul nu se poate detașa nici acasă. Frământările lui nu rămân în sala de operație, nu se încheie după ce a închis pacientul, chirurgul poate ajunge de multe ori în situația de a somatiza, de a avea reacții fizice determinate de anumite cazuri grele cu care se confruntă. Când ai un caz greu, nu dormi noaptea, te frămânți, te întrebi dacă tot ceea ce ai făcut este suficient pentru vindecarea pacientului. Prin urmare, devenim duri ca și mecanism de apărare. Mai ales în țara aceasta, unde din păcate atitudinea publicului larg față de medici este cum este. Iar această atitudine este cauzată, în primul rând, de ceea ce redă presa.”, atrage atenția interlocutorul Ordinea Zilei.
Responsabilitatea l-a adus aproape de casă
Dr. Victor Nicolici este angajat la Spitalul CF Ploiești din 2003. De fapt, din 2002 a început să facă gărzi aici, iar în ianuarie 2003 a dat concurs pentru poziția de medic chirurg și de atunci operează în Ploiești.
Totuși, primul său post nu a fost în Prahova, ci la Spitalul Județean din Râmnicu Vâlcea, acolo unde a lucrat vreo jumătate de an. Acel loc de muncă era mult prea departe de părinții săi, așa că după șase luni s-a transferat din nou la Sf. Ioan, așteptând să se ivească oportunitatea unui job mai aproape de casă.
Din ce îmi povestește, îmi dau seama că responsabilitatea a fost cea care l-a adus în Ploiești. Deși putea foarte bine să rămână la un spital din Capitală sau să plece în oricare alt centru universitar din țară, a preferat să vină într-un oraș care îi permitea să fie cât mai aproape de părinții săi. „Am venit spre casă! Am așteptat să se ivească ceva mai aproape de părinții mei care aveau nevoie de sprijinul meu”, afirmă medicul.
Tot responsabilitatea a fost cea care l-a oprit să plece din țară. A avut oferte, dar le-a declinat punându-și părinții pe primul loc. „De nenumărate ori m-am gândit să plec din țară. Și am avut și oferte, dar aveam părinții în vârstă și nu am vrut să-i abandonez. Iar după ce ei nu au mai fost, nu am mai simțit puterea de a mă duce afară și să o iau de la capăt. Aveam deja câțiva ani buni de chirurgie în spate și să mă duc să mai fac unul sau doi ani de rezidențiat și să obțin acolo o specialitate, după care să nu am certitudinea că voi obține un post, cum văzusem deja că s-a întâmplat în cazul câtorva prieteni de-ai mei, nu mi s-a părut atrăgător.”, menționează interlocutorul Ordinea Zilei.
Când îmi spune toate aceste lucruri se simte o oarecare undă de regret, dar nu este regretul omului care s-a sacrificat pentru binele celor apropiați, ci regretul profesionistului care a sperat mai mult pentru țara lui. Ca majoritatea colegilor săi, dr. Victor Nicolici simte o mare dezamăgire față de ceea ce se întâmplă acum în sistemul de sănătate din țara noastră, dar și în societatea din România în general.
Pentru un om care și-a dedicat toată viața muncii în slujba pacientului, este greu să constate că societatea în care trăiește manifestă în tot mai multe cazuri lipsă de respect pentru cadrele medicale. La fel de greu este și să descopere că noile generații care vin din urmă nu se mai raportează la valorile pe care el le știa și nu-și mai conduc viața după aceleași principii în care a crezut. Îl uimește foarte mult faptul că nu mai există conștiinciozitatea și dorința de a învăța a studentului și a rezidentului. „Lumea ar trebui să înțeleagă că domeniul medical nu este la fel ca celelalte domenii. Medicina nu este nici matematică, dar nu este nici artă. În medicină este nevoie de munca aia nestăvilită care să te ducă să faci ce trebuie să faci.”, punctează dr. Victor Nicolici.
În opinia sa, trei elemente simple sunt cele care îl fac pe un chirurg bun în profesia sa: știința, inflexibilitatea și munca. „Știința și munca se înțelege de la sine de ce sunt necesare. Am spus inflexibilitate, pentru că puterea asta de a nu ceda la influențe externe și de a face ceea ce știi tu că trebuie să faci, ceea ce ești convins că trebuie să faci în momentul acela, delimitează foarte mult chirurgii de alte specialități.”, afirmă medicul. Totodată, mai spune că, în această meserie, pentru marea masă a chirurgilor este sub 10% talent și restul muncă. „Doar pentru câțiva aleși este undeva în jur de 30% talent și restul muncă și învățătură. Și poate pentru unul sau doi este numai talent.”, completează interlocutorul Ordinea Zilei.
Mii de pacienți sunt tratați anual la Spitalul CF Ploiești
În timpul dialogului purtat cu dr. Victor Nicolici, am abordat și o temă care îi frământă pe mulți dintre locuitorii județului Prahova: riscul ca Spitalul CF Ploiești să fie desființat prin alăturarea sa Spitalului Județean de Urgență Dr. Constantin Andreoiu Ploiești.
An de an, la Spitalul CF Ploiești sunt tratați mii de pacienți. Peste 500 dintre aceștia sunt supuși unor intervenții chirurgicale realizate în majoritatea cazurilor de medicii Victor Nicolici și Irinel Totolici. Cei doi profesioniști sunt cei care duc greul Secției de chirurgie generală. Ei sunt ajutați și de medicul șef – dr. Andra Andreescu, iar mai nou și de dr. Mădălina Tartalea, care a intrat, la finalul anului 2024, în echipa unității sanitare din Prahova.
Datorită muncii pe care acești medici chirurgi o depun zi de zi, sistemul sanitar din Prahova este degrevat de sute de cazuri pe care ei le rezolvă, și care, dacă nu ar exista Spitalul CF Ploiești, ar trebui să fie preluate de Spitalul Județean din Prahova sau de alte spitale din București. „La noi în spital, trei, acum patru chirurgi, facem într-un an undeva la 500 de operații, fără cele mici de foi de zi, fără internările de zi. Sunt 500 de persoane care se operează pentru diferite afecțiuni la noi. Cine îi mai operează pe oamenii aceștia dacă spitalul dispare? Îi trimitem pe toți la București sau în privat. Poate nu toți au bani de privat. Nu mai spunem de pacienții internați pe celelalte secții. De exemplu, la Interne sunt undeva la trei – patru mii de internări pe an, care nu justifică poate internarea într-un spital de urgență, cum este Județeanul. Sunt pacienți cronici care vin la reevaluări, ce faci cu oamenii aceștia, unde îi tratezi? Ideea de a desființa un spital fără a te gândi la fluxul de pacienți este o prostie. Este un nou exemplu că am copiat Europa fără a ne gândi la realitățile de la noi.”, susține interlocutorul Ordinea Zilei.
Totodată, el vorbește și despre beneficiul programării unei intervenții chirurgicale, atunci când afecțiunea este descoperită din timp și se poate face lucrul acesta. Orice problemă chirurgicală este mult mai ușor de rezolvat în faza în care nu s-a transformat într-o urgență. „Orice urgență presupune niște modificări anatomice prin care este complicată situația locală și generală a pacientului. Și deci și evoluția postoperatorie. Toate aceste cazuri pe care noi le rezolvăm nu au cum să fie preluate de cele două secții de chirurgie de la Spitalul Județean, care trebuie să soluționeze toate urgențele chirurgicale, dar și pe cele de chirurgie traumatologică din Prahova și din alte trei județe limitrofe. Asta înseamnă că intervențiile făcute „la rece”, în afara urgențelor, salvează Urgențele și sunt în general ceva mai simple decât urgențele”, atenționează medicul.
Referindu-se la dotările pe care le deține în prezent Secția de chirurgie generală a Spitalului CF Ploiești, dr. Nicolici menționează faptul că nu crede că medicilor le lipsește ceva având în vedere spectrul de patologie pe care îl abordează. În plus, amintește faptul că unitatea în care activează reușește să îmbine cu succes două elemente pe care pacientul le consideră ca fiind importante pentru el, în îngrijirea medicală: actul medical și partea hotelieră. „Din fericire, în Spitalul CF Ploiești, partea hotelieră este de foarte bună calitate, iar actul medical, să nu ne lăudăm, este onest.”, încheie medicul.
Unde îl puteți găsi pe dr. Victor Nicolici
Pacienții care doresc să fie consultați și operați de dr. Victor Nicolici este cel mai bine să îl caute la Cabinetul de Chirurgie existent în Ambulatoriu de Specialitate integrat Spitalului CF Ploiești.
Programul medicului este următorul:
- Luni: între ora 10.00 și ora 13.00
- Marți și vineri: între ora 14.00 și ora 15.00
- Miercuri: între ora 10.00 și ora 14.00
Dr. Nicolici face și gărzi în Spitalul CF Ploiești, dar în opinia sa aceste gărzi sunt pentru monitorizarea postoperatorie a persoanelor care au suferit intervenții chirurgicale și pentru soluționarea cazurilor care se prezintă la Camera de Gardă a unității, nu pentru programarea unor operații.
Spitalul CF Ploiești nu este unul de urgență
Spitalul General CF Ploiești este deschis pentru toată lumea. Orice persoană asigurată poate beneficia aici de servicii medicale pe baza unui bilet de trimitere. ATENȚIE! Spitalul General CF Ploiești nu este unitate medicală de urgență!
Persoanele care vor să se trateze la Spitalul General CF Ploiești trebuie să știe că se merge foarte mult pe programări, pacienții putând să facă lucrul acesta apelând telefonic spitalul (Tel. Centrala: 0244.587.371 | 0244.552.061 | 0244.545.181 ). Prin centrala spitalului, pot solicita interiorul secției la care doresc să ajungă.
De asemenea, pentru spitalizarea continuă (internarea pe pat), în cadrul secțiilor de MEDICINĂ INTERNĂ, pacienții se pot prezenta, FĂRĂ PROGRAMARE, la CAMERA DE GARDĂ a spitalului, unde vor fi consultați de către medicul de gardă din ziua respectivă.
Documentele necesare prezentării la internare:
- Cartea de identitate
- Cardul de sănătate sau adeverință înlocuitoare
- Bilet de trimitere
- Adeverință de salariat cu precizarea numărului de zile de concediu medical pe ultimele 12 luni
- Cupon de pensie
Informații mai multe se găsesc pe site-ul unității medicale.
Ordinea Zilei va continua prezentarea activității derulate de Spitalul General CF Ploiești, aducând în prim-plan cadrele medicale care activează aici, dar și serviciile pe care unitatea le pune la dispoziția pacienților. Este un demers jurnalistic menit să-i îndrepte pe oamenii aflați în suferință către un spital de încredere, unde personalul medical îi poate ajuta să se vindece.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ștefania Enache
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul. Dr. Emil Dincă, medicul care tratează trupuri și liniștește suflete
