În Egipt, la vest de Assuan, o misiune arheologică egipteano-italiană a descoperit treizeci şi trei de morminte familiale, care conţin rămăşiţe ale unor mumii şi care oferă mai multe informaţii despre bolile din vremurile în care s-au făcut înmormântările. Experții au anunțat că au fost găsite „instrumente funerare şi resturi ale unor mumii care ne oferă mai multe informaţii despre bolile” care existau în acele epoci. Toate mormintele găsite sunt din epoca târzie, greacă și romană.
„Unele dintre mumii prezintă semne de anemie, malnutriţie, boli pulmonare, tuberculoză şi osteoporoză”, a declarat Patrizia Piacentini, coordonatoarea echipei italiene din cadrul misiunii şi profesoară de egiptologie la Universitatea din Milano.
Mormintele datează din epocile tardive (712 î.Hr. – 332 î.Hr.) şi perioada greco-romană (332 î.Hr. – secolul al IV-lea d.Hr.).
La rândul său, dr. Muhammad Ismail Khaled, secretarul general al Consiliului Suprem de Arheologie din Egipt, a menționat că descoperirea oferă o nouă imagine asupra istoriei regiunii. În contextul în care unele dintre mormintele găsite păstrează încă părți din mumii și instrumente funerare, lucrul acesta contribuie la cunoașterea mai multor informații despre acea perioadă și despre unele boli răspândite în populație. Totodată, specialistul egiptean preconizează că vor fi dezvăluite mai multe morminte în zonă.
În lumea antică, diagnosticarea și tratarea diferitelor boli a constituit o provocare
Tuberculoza, de exemplu, denumită „tabesto” de vechii romani și „schachepeth” în ebraică veche era cunoscută sub numele de „phtisis” în Grecia antică. Afecțiunea a fost descrisă de Hipocrate, aproximativ în anul 400 î.Hr., ca fiind o boală care „macină organismul” însoțită de tuse, scuipat și febră și ale cărei simptome „se manifestau în principal între optsprezece și treizeci și cinci de ani” – o constatare în concordanță cu observațiile moderne a unei tendințe a tuberculozei active de a lovi adulții tineri.
CITEȘTE ȘI: O serie de dovezi științifice indică faptul că oamenii aveau carii dentare și înainte de cultivarea cerealelor
„Cei care scuipă sânge spumos aduc asta din plămân”, a înțeles el, avertizându-și studenții să nu accepte cazuri avansate: probabil că vor muri, a spus el, și ar putea păta reputația medicului curant.
La începutul erei noastre Galen, (autoproclamat moștenitor roman al lui Hipocrate) și-a imaginat în mod incorect TB ca pe un proces de scurgere de sânge din plămân în piept și a recomandat consumul de lapte, călătorii în zone cu aer proaspăt și pe mare, o rețetă care face ecoul obiceiului medical din secolele al XIX-lea și al XX-lea de a trimite bolnavii să „ia aer” la sanatoriile de munte sau de pe litoral.
Teoria hipocratică a bolii, care înțelegea boala ca un dezechilibru al celor patru umori ale corpului, nu a oferit un concept explicativ pentru transmiterea epidemiei. Totuși, discipolii lui Hipocrate au remarcat, în Cartea I, Despre epidemii, că tuberculoza „a fost cea mai importantă dintre bolile care predomina atunci și singura care s-a dovedit fatală multor persoane”. Acea reputație sumbră persistă și astăzi, tuberculoza și-a pierdut statutul de cea mai mortală boală infecțioasă din lume abia odată cu sosirea COVID-19.
Aprofundarea trecutul nostru străvechi evocă imagini cu cioburi de ceramică, fundații prăbușite și poate imaginea unui fulger pe o podea de mozaic provoacă frisoane. Nu ne imaginăm că arheologia va găsi virusul hepatitei B.
CITEȘTE ȘI: A fost Egiptul poarta de intrare a ciumei în zona mediteraneană?
Cu toate acestea, cercetările conduse de Eske Willerslev, un genetician evoluționist de la Universitatea din Copenhaga, Danemarca, și publicate în revista Nature, au descoperit tocmai asta.
Echipa a analizat genomul a 314 oameni care au trăit în centrul și vestul Eurasiei, extinzându-se din România modernă până în Kazahstan, mai ales în epoca bronzului și a fierului. Cea mai veche mostră datează de peste 7000 de ani.
Douăzeci și cinci dintre persoanele studiate prezentau dovezi ADN ale hepatitei B, o boală transmisă prin fluidele corporale, inclusiv sânge și material seminal, a cărei versiune contemporană infectează 257 de milioane de oameni și a ucis doar 900.000 în 2015.
Cercetătorii spun că acesta este cel mai vechi virus recuperat vreodată din ADN-ul unui om. Aproximativ 8% dintre persoanele din studiu sunt purtătoare ale bolii, dar echipa lui Willerslev sugerează că prevalența reală în timpul Epocii Bronzului ar fi putut fi mai mare, oamenii din toată Eurasia fiind „infectați pe scară largă”.
Descoperirea pune în lumină atât modelele de migrație în Asia, cât și evoluția virusului Hep B în sine.
Genotipurile Hep B identificate astăzi în Africa sunt prezente în Eurasia timpurie, iar autorii cred că unii și-ar fi găsit drumul acolo prin migrațiile din vestul Eurasiei.
Vechiul ADN Hep B i-a ajutat, de asemenea, pe cercetători să dezlege un alt puzzle.
Cel puțin unele tipuri moderne de virus, spun ei, au apărut prin recombinare, ceea ce se poate întâmpla atunci când doi viruși diferiți infectează aceeași celulă și ADN-ul lor se încrucișează. Și asta poate încurca cercetările în urmărirea arborelui evolutiv al virusului.
„Dificultatea de a formula o teorie coerentă pentru originea și răspândirea HBV se poate datora dovezilor genetice ale unui scenariu evolutiv anterior suprascris de modificări relativ recente”, au explicat cercetătorii.
Autor: Bella Steriadis
Foto: Ministerul Turismului și Anchităților din Egipt
CITEȘTE ȘI: În mormântul unui scrib regal din Egiptul antic, au fost descoperite scrieri magice împotriva mușcăturilor de șarpe
