Un studiu recent sugerează că sculpturile dăltuite într-un stâlp mare de piatră la Göbekli Tepe, în Turcia, cu aproape 13.000 de ani în urmă, ar putea fi cel mai vechi calendar seleno-solar din lume.
Oamenii de știință implicați în cercetarea prezentată luna trecută în jurnalul Time and Mind susțin că stâlpul analizat din situl arheologic de la Göbekli Tepe conţine 365 de simboluri de forma literei „V”.
În opinia lor, un astfel de simbol reprezintă o singură zi, iar întregul calendar cuprinde „12 luni pe lângă zece zile suplimentare”.
O echipă de cercetători a Universităţii din Edinburgh a explicat că, pe lângă simbolurile în formă de „V”, a dist studiată şi o sculptură ce redă „un animal similar unei păsări” care are un simbol în formă de „V” reprezentat în jurul gâtului. Această sculptură ar putea reprezenta „constelaţia solstiţiului de vară din acele vremuri”.
CITEȘTE ȘI: Știați că…Iulius Caesar se face „vinovat” de introducerea în calendar a anilor bisecți
Ansamblul de sculpture, realizat, cel mai probabil, în jurul anului 10850 î.Hr. este o reprezentare a unui impact cu o cometă ce s-a produs în acea perioadă. Piesele incluse indică faptul că oamenii care trăiau în acele vremuri „puteau să-şi înregistreze observaţiile Soarelui, Lunii şi constelaţiilor în forma unui calendar solar”.
Experții Universităţii din Edinburgh au ajuns la concluzia că impactul unei comete, care ar fi putut declanşa o epocă glaciară, ar fi fost suficient pentru a declanşa o schimbare culturală la Göbekli Tepe şi poate ar fi dus chiar la apariţia „unui nou cult sa religii”.
„Se pare că locuitorii din Göbekli Tepe erau buni observatori ai cerului, ceea ce este de aşteptat dacă ne gândim că lumea lor a fost devastată de impactul unei comete. Acest eveniment ar fi putut să se afle la originea civilizaţiei pentru că ar fi putut iniţia o nouă religie şi pentru că ar fi putut motiva producerea unor noi progrese în agricultură pentru a face faţă climatului rece. Posibil că încercarea lor de a înregistra ceea ce au văzut reprezintă primii paşi în dezvoltarea scrierii ce a apărut mii de ani mai târziu”, explică Martin Sweatman, cercetător la Universitatea din Edinburgh și autor al studiului.
Specialiștii implicați în această cercetare au ajuns la concluzia că figurile sculptate sunt similare celor descoperite într-un alt sit arheologic din Turcia, din regiunea Urfa.
