Oamenii care au trăit în epoca de piatră erau afectați de carii și boli ale gingiilor. Cel puțin așa rezultă din analiza unor bucăți de gudron mestecat de vânător-culegătorii din sud-vestul Scandinaviei. „Guma de mestecat” a fost utilizată în urmă cu aproape 10.000 de ani, scrie revista australiana Cosmos.
Cercetătorii au realizat o nouă analiză a ADN-ului a trei bucăți de smoală de mesteacăn – făcută din scoarță de mesteacăn încălzită – descoperite în anii 1990 în Huseby Klev, Suedia, iar noul studiu a fost publicat în Scientific Reports.
Deja a fost confirmat prin diferite investigații științifice faptul că oamenii antici au mestecat smoală și au folosit coaja încălzită pentru a lipi diferitele părți ale uneltelor. Astfel că „guma de mestecat” din Epoca de piatră vine cu noi informații despre acele timpuri.
În situl arheologic din Suedia au fost descoperite peste o sută de bucăți de smoală. Analizele ADN anterioare sugerează că oamenii care mestecau gudronul erau atât bărbați, cât și femei, și aveau vârsta cuprinsă între 5-18 ani. Cu toate acestea, alte bucăți de smoală arată în mod clar urme de dinți adulți, sugerând că oamenii antici de toate vârstele și sexele au fost implicați în procesul de fabricare a uneltelor.
Datarea pieselor descoperite mai arată că au fost mestecate în urmă cu 9.890–9.540 de ani, prima parte a neoliticului (Noua Epocă de Piatră, acum 12.000–4.200 de ani).
În timpul cercetărilor, probele au fost comparate cu alte probe umane moderne. Este vorba despre o placă dentară umană antică și o probă de gudron mestecat veche de 6.000 de ani. Cercetătorii au descoperit că profilul microbian se potrivește, indicând că gudronul de mesteacăn a fost într-adevăr mestecat de oameni.
Nu a fost însă unica descoperire. Oamenii de știință au mai constatat o diferență cheie între cele două categorii de probe analizate: niveluri mai mari de bacterii asociate cu sănătatea dentară precară. Astfel, că se crede că vechea „gumă de mestecat” ar fi avut beneficii antiseptice și medicinale. În ciuda acestui fapt, probabil că nu este o surpriză să afli că oamenii antici nu aveau chiar același nivel de igienă orală ca și astăzi.
Cercetătorii au găsit dovezi ale existenței microorganismelor de tipul: Treponema denticola, Streptococcus anginosus și Slackia exigua, care cauzează boli ale gingiilor, și Streptococcus sobrinus și Parascardovia denticolens, care cauzează carii.
Abundența relativă a bacteriilor sugerează că 70-80% din grupul de vânători-culegători a fost afectat de o boală gingivală. De altfel, autorii au ajuns la concluzia că oamenii antici își foloseau dinții pentru o gamă largă de sarcini, inclusiv prinderea, tăierea și ruperea unor materiale. Acest lucru ar fi putut crește riscul lor de a întâlni specii microbiene care cauzează boli ale gingiilor și carii dentare.
O gamă largă de alt ADN a fost găsită pe bucățile mestecate. Cercetătorii au identificat alune de pădure, măr, vâsc, vulpe roșie, lup cenușiu, mallard, limpet și păstrăv brun. Este posibil ca acestea să provină din materiale „mușcate” de oameni înainte de a mesteca gudronul. Acestea ar fi putut veni sub formă de hrană, blănuri și unelte din oase.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Cosmos
