Estimările internaționale arată că, până în 2035, patru miliarde de oameni, adică jumătate din populația globului, vor fi afectați de supraponderalitate sau obezitate, dacă nu se iau măsuri pentru a preveni și controla acest fenomen.
Începând din 2015, 4 martie este Ziua Mondială de Luptă Împotriva Obezității, ocazie cu care sunt promovate soluții practice care să sprijine oamenii să obțină și să mențină o greutate sănătoasă, să beneficieze de tratament adecvat și astfel să contribuie la reducerea numărului de cazuri de obezitate.
Tema ediției din 2026 – „Opt miliarde de motive să acționăm împotriva obezității” – reflectă atât numărul persoanelor de la nivel mondial, cât și responsabilitatea comună de a aborda această problemă de sănătate publică. Anul acesta, mesajele transmise cu această ocazie se adresează tuturor persoanelor afectate direct sau indirect de supraponderalitate și obezitate – fiecăruia dintre cei opt miliarde de oameni – cu un accent deosebit pe cel mai vulnerabil grup: copiii.
Obezitatea afectează întreaga societate, contribuind semnificativ la apariția bolilor netransmisibile și reflectând disfuncționalități ale sistemelor sociale, economice și alimentare. Creșterea rapidă a prevalenței obezității infantile în țările cu venituri mici și medii evidențiază, totodată, adâncirea inegalităților în domeniul sănătății. Măsurile orientate spre prevenirea și tratarea obezității aduc avantaje pentru fiecare dintre noi și contribuie la îmbunătățirea sănătății publice.
Obezitatea este boală cronică, la apariția căreia contribuie interacțiunile complexe dintre factorii comportamentali, sociali, genetici, biologici și de mediu. Obezitatea nu înseamnă o lipsă de voință a persoanelor afectate. Schimbările în alimentație, accesul facil la alimente ultra-procesate, stilul de viață și contextul economic au generat condiții care favorizează apariția obezității, contribuind astfel la creșterea accelerată a numărului de persoane afectate. Persoanele care trăiesc cu obezitate prezintă un risc crescut de a dezvolta alte boli cronice, precum diabetul, bolile cardiovasculare și anumite forme de cancer.
Excesul ponderal la copii afectează sănătatea fizică și mentală, performanțele școlare și calitatea vieții, crescând totodată riscul de obezitate și de boli netransmisibile la vârsta adultă.
Impactul obezității
În prezent, pe plan mondial, se estimează că peste un miliard de oameni trăiesc cu obezitate și că 1,7 milioane de persoane mor prematur prin boli netransmisibile asociate supraponderalității și obezității.
De asemenea, fenomenul este îngrijorător în rândul copiilor. Studiul de evaluare a stării de nutriție a copiilor – European Childhood Obesity Surveillance Initiative – desfășurat în rândul copiilor de șase, șapte, opt și nouă ani, evidenția că unul din patru copii trăia cu exces de greutate (inclusiv obezitate), iar unul din zece copii (11%) trăia cu obezitate (în cele 37 de țări participante, pentru perioada 2022-2024).
Inițiativa Organizației Mondiale a Sănătății – Childhood Obesity Surveillance Initiative (COSI) este esențială pentru înțelegerea și combaterea obezității infantile în Europa, deoarece oferă date standardizate, comparabile și actualizate despre starea nutrițională a copiilor. Este cel mai amplu sistem de monitorizare a obezității infantile din lume, activ de peste 15 ani și implementat în peste 40–48 de țări europene.
În cadrul Programului Național de Evaluare și Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate, Subprogramul de evaluare și promovare a sănătății și educație pentru sănătate (PN XII.1), Institutul Național de Sănătate Publică, cu sprijinul Direcțiilor Județene de Sănătate Publică, în parteneriat cu Inspectoratele Școlare Județene și școlile realizează evaluarea stării de nutriție a copiilor din ciclul primar (6-10 ani), participând la această inițiativă. În România prevalența supraponderalității (incluzând și obezitatea) la copiii de șapte ani este de 27,5%, iar la copiii de opt ani este de 32%, conform acestui studiu.
Impactul obezității asupra pacientului nu este doar medical, ci și funcțional și psihosocial, consecințele fiind limitarea mobilității, durerile cronice (articulații, spate), oboseala cronică, depresia și anxietatea – adesea amplificate de stigmatizare – și dificultățile în viața profesională și socială.
