Medicii continuă să-și facă meseria cu credință, trec cu vederea peste valul de ură care s-a abătut nedrept asupra lor și salvează vieți! În tot acest timp în care „asasinii” din presă urlă „criminalii din spitale”, în sălile de operații se întâmplă minuni, iar în toate spitalele din țară doctorii întorc din morți pacienți care abia se mai țin de viață, redau speranța, vindecă, fac bine. Este realitatea pe care România o trăiește zi de zi și pe care cei care astăzi cred toate manipulările plimbate în media autohtonă ar trebui să o cunoască. Întâmplările de acum sunt consecințe ale unui sistem bolnav, în care presa, sub umbrela dreptului la informare, face rău cu bună știință, uitând de decență, de bun simț, strivind sub tălpile murdare ale bocancilor plini de noroiul ipocriziei viețile unor nevinovați. S-a ajuns aici pentru că ziariștii care au greșit în nenumărate rânduri nu au fost trași la răspundere pentru faptele lor. Li s-au găsit mereu scuze că își fac meseria, că au un astfel de comportament din dorința majoră de a informa. Nu, acești oameni nu informează, dimpotrivă! Ei practică de prea mult timp dezinformarea, manipularea, târând întreaga presă în mocirla lor.
De foarte mulți ani nu mai urmăresc posturile de știri. Am decis că timpul meu este prețios și nu am de ce să pierd minute din viață privind un ecran care prezintă niște domni și doamne care încearcă isteric să-și impună punctul de vedere. Am hotărât că nu mă voi alia unei turme care, închipuindu-și în mod greșit că presa este cea care dă verdicte, dictează sentințe și hotărăște dacă un om trăiește sau nu, face jocurile unor grupuri de interese politice sau economice. Ca mine, sunt mulți colegi care preferă să-și practice meseria cu credință, decență, cu convingerea că prin informațiile pe care le aduc în spațiul public pot ajuta, pot face bine, pot bucura. Indiferent de profesia pe care o ai este important ca la sfârșitul zilei, atunci când pui capul pe pernă, să te bucuri de ceea ce ai realizat.
„Libertatea” de opinie
Cazul celor două doctorițe de la Spitalul Pantelimon mi-a schimbat rutina zilnică și m-a determinat să butonez telecomanda până am ajuns la posturile de știri. Am vrut să văd cum redă întreaga situație media urmărită de un public numeros. Fie că ne place sau nu, românii sunt mari consumatori de televiziune și mulți dintre ei își iau informațiile de la aceste posturi, fără a conștientiza manipularea și interesele din spatele știrilor aruncate în spațiul public.
CITEȘTE ȘI: Medicii de la Spitalul Clinic „Sfânta Maria” au realizat primul transplant pulmonar de anul acesta. Și un copil de 13 ani a primit ficatul salvator
Posturile de acest tip sunt multe și par „trase la indigo”. Sunt puțini cei care apar pe ecran și care manifestă echilibru în atitudine, în exprimare. E vorba despre câțiva oameni de presă care au ceva ani de profesie în spate și care au învățat că opiniile pertinente sunt cele ale unor specialiști, nu cele emise de cei care știu tot și care cred că se pot exprima public în legătură cu orice temă.
În general, studiourile sunt populate cu personaje care par scăpate dintr-un salon al bolnavilor periculoși. Dacă oprești sunetul și te uiți doar la imagine, vezi niște descreierați cu spume la gură care fac niște gesturi necontrolate.
Pe un post de știri am descoperit o emisiune moderată de un domn pe care nu-l cunosc și al cărui nume nu m-am străduit să-l rețin, dar care mi-a dat impresia că a confundat platoul de televiziune cu birtul.
CITEȘTE ȘI: Prof. dr. Narcis Copcă: Nu ascund faptul că transplantul multivisceral este o mare provocare, dar datoria noastră este aceea de a prelungi viața pacienților
Urmărind pentru câteva minute emisiunea, am avut tot timpul senzația ca în orice clipă poate scuipa niște semințe de bostan pe camera care îi lua prim-planul și poate gratula telespectatorii cu o râgâială provocată de consumul de bere. Atunci când cineva încerca să spună că, totuși, ar trebui crezuți medicii care se chinuie de zile bune să explice faptul că acuzația de omor cu premeditare nu se susține, moderatorul respectiv intervenea, oprind discuția scurt: „Stați, să vă spun eu despre ce este vorba…”
De la el am auzit de „bombardierii din spitale”. Nu am prea înțeles ce a vrut să spună, pentru că din câte știu spitalele nu și-au angajat aviatori care să lanseze bombe și nu s-au dotat cu avioane de bombardament…
De-o parte și de alta a sa erau distribuite tot felul de personaje care mai de care mai bizare. Așa am aflat și eu că ancheta de la Spitalul Pantelimon este analizată de o duduie care cândva își băga unghiile prin niște cannoli sicilieni pe care îi pregătea într-o emisiune culinară, dar care astăzi este întrebată de ziariști ce părere are despre sistemul de sănătate, despre educație sau despre justiție.
În partea opusă acestei dudui profund antipatice se afla un domn care a lucrat sau lucrează într-un penitenciar, un gardian de pușcărie care acum emite puncte de vedere referitoare la ceea ce se întâmplă în cazul Pantelimon. Mai mult, cei doi sunt atât de bine pregătiți încât pot spune întregii țări de ce cred ei că la spitalul bucureștean cele două doctorițe au omorât cu bună știință oameni. Nu se sfiesc nicio secundă să le prezinte drept criminale. O fac cu lejeritatea pe care o poți întâlni doar în cazul unor oameni care nu conștientizează faptul că nu sunt la cârciuma din colțul străzii, acolo unde, la o tărie, o bârfesc pe vecina de la doi care nu le răspunde la salut.
Pe un alt post, am avut neplăcerea de a descoperi o moderatoare care vorbește apăsat, își subțiază buzele de fiecare dată când rostește un cuvânt, încercând să dea impresia că știe ce spune. Și în cazul ei, studioul era populat de personaje la fel de dubioase: sindicaliști ieșiți la pensie care acum s-au făcut „părelologi”, șefi ai unor asociații cu interese în domeniul medical care aruncă în spațiul public informații false, neverificate, avocați care vor să dea impresia că iubesc ceea ce fac, dar care în realitate se pregătesc pentru a se lansa în politică, „anchetatori” cu nasul roșu de la soare sau de la alte licori… .
CITEȘTE ȘI: Maraton pentru viață! 48 de ore: 20 de oameni au fost salvați prin transplant
Emisiunea acestei doamne era pe final, așa că am avut „onoarea” să văd „pasa” pe care a făcut-o cu următorul realizator. Un personaj extrem de cunoscut în media, dar care m-a șocat prin modul în care își scuipa veninul. Mi-a dat impresia că bălește la propriu atunci când prezintă ce va dezbate în emisiunea pe care o moderează, sunetul care se auzea pe post fiind unul dizgrațios.
Asasinii din presă
Tot ceea ce am văzut a fost suficient pentru a mă determina să nu mai accesez niciodată acele posturi de știri. Dar în același timp mi-a arătat, în cel mai violent mod posibil, în ce s-a transformat media din România. Repet, nu toată presa este așa cum o prezintă acești „jurnaliști” la televizor.
Am folosit în titlu un cuvânt greu – asasin- cu trimitere la presă. Da, acești ziariști cu care s-a populat presa și care astăzi urlă, cerând public linșarea unor doctorițe despre vinovăția cărora nu s-a pronunțat nicio instanță sunt niște asasini. Ei sunt cei care omoară cu premeditare o țară, distrug cu bună știință sistemul medical, ucid oameni care de frica a ceea ce ei urlă la televizor aleg să nu mai meargă la medic pentru a se trata.
CITEȘTE ȘI: Premieră în medicina din România. Un copil a fost operat pe creier „în semiîntuneric”. Băiețelul avea o tumoră gigant. VIDEO
Cazul Pantelimon a scos în mod brutal la suprafață o realitate pe care mulți o ignoră și anume aceea că presa are nevoie de o legislație pe care să o respecte. Nu poți ajunge tu, ca ziarist, să te ascunzi sub umbrela libertății de opinie și să jignești, să calomniezi, să faci rău cu bună știință. Nu ai dreptul de viață și de moarte asupra celor care fac obiectul anchetelor tale. Nu ai dreptul să condamni, să dai sentințe.
Anchetele se bazează pe documente, pe opinii ale unor experți, pe dovezi…
Am analizat un pic și referatul întocmit de procurorul care instrumentează cazul medicilor de la Pantelimon și nu îmi pot da seama cum o instanță l-a luat în seamă și a decis reținerea acelor două doctorițe pentru 30 de zile. Acuzațiile pe care acel procuror le face nu au nicio susținere juridică, sunt doar niște opinii personale pe care respectivul le-a emis după ce a stat de vorbă cu niște asistente care au auzit de la niște infirmiere că cele două doctorițe micșorau doza de noradrenalină pentru a-i ucide pe cei care erau la ATI. Dacă asta este tot ce are acest domn procuror, atunci mai bine se întoarce de unde a venit și lasă profesioniștii să-și facă treaba!
Aștept ca scandalul acesta inventat să se stingă, să se ajungă la concluzia că faptele nu există și mi-aș dori ca toți cei care astăzi urlă „criminalii din spitale” să fie trași la răspundere pentru răul pe care l-au făcut. Îmi pare rău pentru cele două doctorițe care au ajuns victime într-un război care nu este al lor și sper că, după ce vor trece peste acest coșmar, vor avea tăria să meargă mai departe!
PS: Îmi cer scuze pentru limbajul pe care l-am folosit, dar revolta pe care o simt este imensă. Vreau să merg în continuare cu capul sus, vreau să-mi fac cu plăcere profesia, să scriu despre oameni, să informez. Nu vreau ca derapajele manifestate de o parte a mediei să se reflecte asupra tuturor celor din presă.
