De un an și jumătate, echipa actualului primar general al Capitalei a oprit orice consolidare la clădirile cu risc seismic din București. Este o premieră negativă absolută în istoria post-decembristă a orașului și vine să releve faptul că administrația celui mai important oraș din România a intrat pe mâna unor oameni care sunt depășiți cu totul de problemele reale ale municipalității.
Într-un interviu pentru Ordinea Zilei, Marius Coaje, fostul director adjunct al Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic, vorbește despre consecințele politicii administrative promovate de actuala conducere a Primăriei Capitalei și despre riscurile pe termen mediu și lung în ceea ce privește siguranța orașului.
Marius Coaje este omul care, în timpul mandatului de primar general al Gabrielei Firea, a coordonat echipa implicată în Programul București Trainic, program ce a urmărit consolidarea clădirilor cu risc seismic ridicat. Datorită acestui program, zeci de clădiri au intrat în consolidare, iar altele au fost reabilitate.
Din păcate, conducerile actuale ale Primăriei Capitalei și Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic au blocat toate proiectele începute în mandatul Gabrielei Firea, fără a veni cu nimic în schimb.
Interviul prezentat astăzi este un prim material cu referire la una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă Capitala: riscul unui dezastru în cazul unui cutremur.
Bucureștiul are nevoie urgentă de un plan coerent de consolidare și reabilitate atât în cazul clădirilor, cât și în cazul infrastructurii critice. Altfel, cel mai important oraș al României este în pericol major.
Ordinea Zilei: Cum ar arăta Bucureștiul dacă un cutremur similar celui din 1977 ar lovi România?
Marius Coaje: În cazul unui cutremur similar cu cel din 4 martie 1977, cu siguranță vom vedea clădiri căzute pe stradă, cu siguranță vom vedea pereți, poduri, pasaje căzute. Cu siguranță, vor avea loc pierderi de vieți omenești.
Este greu de estimat un număr al clădirilor sau al oamenilor care vor avea probleme, deoarece o confirmare de acest tip vine doar după ce faci o radiografie completă a orașului.
Noi am expertizat în anii trecuți tot ceea înseamnă poduri, pasaje, care aparțin Primăriei Capitalei. Majoritatea dintre ele au ieșit cu probleme. Au gradul „nesatisfăcător”, iar asta înseamnă că au nevoie de măsuri de consolidare. Iar la clădiri s-au expertizat foarte multe imobile în care locuiesc foarte multe persoane fizice, unde la parter își desfășoară activitatea persoane juridice, agenți economici. Dar s-au expertizat și clădiri ale spitalelor, clădiri în care astăzi sunt adăpostite instituții.
Deci în mare, un cutremur ca cel din 1977 va pune la pământ, va distruge câteva sute de imobile. Vom avea probleme la infrastructura critică, vom avea probleme la tot ceea ce înseamnă termoficare, la conductele de apă și canal, vom avea probleme la gaze.
Pentru că lumea nu-și dă seama cât de gravă este situația. Noi vedem doar uitându-ne că avem o problemă la o clădire, la un bloc, vedem că tencuiala stă să cadă, vedem că e o structură veche, îmbătrânită și o ocolim.
Probleme mari sunt peste tot. Ceea ce nu vedem este de fapt cea mai mare problemă. Și să nu uităm că în momentul de față vorbim doar despre clădiri vechi expertizate, care au fost construite fără un normativ sau construite pe normativul sovietic.
Dar avem probleme și cu clădirile construite după anii 80, unde au avut loc intervenții neautorizate la partea de structură, pe care nu le știe nimeni. Știm doar câteva dintre ele. Sunt celebre deja intervențiile asupra pereților dintre living și bucătărie, toată lumea și-a dat jos pereții dintre living și balcon, s-au făcut acele intrări pentru tot felul de magazine mici de la parterul blocurilor. Aceste intervenții sunt făcute toate fără autorizație de construire, nu știe nimeni de ele, au demolat astfel de pereți, nu sunt trecute nicăieri, sunt lăsate la voia întâmplării de toată lumea.
Noi am propus în 2018 să se înființeze un registrul al intervențiilor de acest gen, prin grija primăriilor de sector, a polițiilor locale de sector, a Inspectoratului de Stat în Construcții, care să meargă efectiv împreună cu președinții asociaților de propritari și să facă un releveu peste tot acolo unde s-a intervenit. Măcar să știm că avem o problemă acolo.
În 2018, când a avut loc acel exercițiu „SEISM 2018”, inițiat și desfășurat de IGSU împreună cu toate structurile din București, și când se vorbea despre un cutremur de 7,5 pe Richter, au fost anunțate mii de cazuri de morți, zeci de mii de persoane rănite și foarte multe clădiri prăbușite pe stradă. Se intervenea foarte greu.
Am învățat multe din acel exercițiu, am învățat mai ales că trebuie să existe o coordonare la nivel înalt și că fiecare persoană responsabilă trebuie să ajute cu tot ceea ce știe și să-și facă treaba ca să poți să depășești o asemenea nenorocire.
Ordinea Zilei: Care sunt zonele cele mai vulnerabile din Capitală?
Marius Coaje: Dacă ne uităm pe registrul fondului construit, avem zona centrală, care este o zonă construită cu mulți ani în urmă, zonă care a fost, din fericire, mare parte expertizată, știm în mare ce probleme sunt acolo și totodată am și dat drumul la acel proiect de consolidare și de reparații fațade, de punere în siguranță, exact în zona centrală.
Dar repet, zona central intră aici pentru că este construită de foarte mult timp, dar avem probleme și la anumite imobile din zone unde s-a intervenit sau s-a proiectat și s-a executat prost.
Din punctul meu de vedere, după ce am văzut aceste expertize (la unele dintre ele am lucrat activ împreună cu experții tehnici) și punând cap la cap aceste expertize, concentrațiile mari, cum ar fi zona Unirii, unde avem două galerii de metrou, avem pasaj rutiere, pasaj pietonal, avem Dâmbovița, avem acel planșeu, avem niște imobile vechi, intră în această categorie. Zona Victoriei la fel. Acolo unde sunt concentrații mari de infrastructură și rutieră și clădiri vechi sunt cele mai vulnerabile zone din București.
Ordinea Zilei: Câte clădiri clasa I de risc seismic sunt în București? Câți oameni locuiesc în ele?
Marius Coaje: Până în 2020, noi am evidențiat aproximativ 350 de clădiri cu risc seismic I și am făcut un recensământ al persoanelor, împreună cu direcțiile de taxe și impozite din București, și s-a evidențiat un număr de 8.993 de persoane care locuiesc acolo, dar să știți că este un număr care poate suferi modificări.
Multe dintre aceste imobile sunt închiriate sau sunt persoane în vârstă care se mută sau sunt luate de aparținători în altă parte. Multe imobile sunt vândute…
Deci undeva la zece mii de persoane sunt în cele 350 de clădiri cu risc seismic I, aceste 350 de imobile fiind cele expertizate de care știm clar că sunt în cu risc seismic I.
Mai sunt câteva sute în risc seismic II, pe care eu astăzi le-aș trece imediat în risc seismic I, pentru că au trecut foarte mulți ani și ale nu au fost consolidate, iar clădirea a îmbătrânit și s-a degradat și mai tare.
Ordinea Zilei: Pe ce criterii este încadrată o clădire în categoria celor cu risc seismic?
Marius Coaje: Criteriile pe care se bazează o expertiză sunt stabilite de lege, de anumite normative, de legislația în vigoare. Într-o expertiză este o zonă vizuală pe care o face acel expert, care face o inspecție vizuală a clădirii pe exterior și interior. Apoi se iau probe distructive și nedistructive din obiectivul respectiv, se iau carote, se merge în laborator, se testează betonul. La fel, se dezvelesc anumite fundații pentru a vedea dacă fundația respectivă este afectată și se fac și studii geotehnice cu utilaje specializate.
Expertizele tehnice sunt făcute de experți tehnici atestați de Ministerul Dezvoltării, sunt împărțiți pe diferite specialități: cei care fac expertiză la un imobil care este într-o zonă protejată, la un monument istoric și mai sunt și clădiri care nu au o valoare din punct de vedere al arhitecturii.
Ai nevoie de personal specializat să faci aceste expertizări.
Conform Ordonanței 20 din 1994, obligația de a consolida îi revine proprietarului. Ca proprietar (chit că este 100% proprietar sau are doar o cotă parte, așa cum este cazul Primăriei Capitalei care în cele mai multe imobile vechi deține cotă parte) este obligat să țină cont de acea expertiză, este obligat să-și consolideze ceea ce îi revine în proprietate. Expertizele vechi ar trebui actualizate, poate cu același expert sau, dacă nu mai este în viață, cu un alt expert, dar de ele trebuie ținut cont.
Un proiect tehnic se face doar în baza unei expertizări, fără expertiză tehnică nu ai radiografia clădirii, nu știi cât de bolnavă este acea clădire.
Ordinea Zilei: Care sunt motivele pentru care, de mai bine de un an, nu se mai consolidează nicio clădire în București?
Marius Coaje: De mai bine de un an jumătate nu se întâmplă absolut nimic în București, nu se mai consolidează nimic la nivelul municipalității, toate șantierele începute de noi, multe din ele finalizate, au rămas de izbeliște, nici măcar recepții la terminarea lucrărilor nu s-au făcut.
De ce? Asta vă poate răspunde doar administrația de azi.
Acest blocaj pe care l-au făcut este de neconceput. Este pentru prima oară în istoria post-decembristă Primăria Capitalei nu face nici măcar o consolidare. Este pentru prima oară când există un blocaj total în ceea ce privește consolidarea clădirilor cu risc seismic.
În afară de faptul că am înțeles că da nu au vrut să continue ceea ce începuse vechea administrație, deși aveau obligația legată să continue, nici nu au început absolut nimic. De un an jumate nu se face nici măcar o expertiză, nu se face nici măcar un studiu, nu se face un proiect tehnic, nu se face absolut nimic.
Noi am plecat, în 2016 și 2017, la drum atacând mai multe paliere, atunci când vorbim de consolidare. Am mers să expertizăm, să face radiografia cât mai multor clădiri, am proiectat, apoi am intrat în execuție și făcusem un circuit corect Pentru că trebuie să muți oamenii din locuințele lor în locuințe de necesitate, iar atunci când terminai consolidarea, oamenii se întorceau în casele lor consolidate și intrau alții în acest proces de consolidare.
A trebuit să luptăm foarte mult cu mentalitatea că încep consolidări și nu se finalizează. Și, totodată, ne dăm seama că oamenii au avut dreptate că, după patru ani de zile de muncă efectivă, au venit alții în locul nostru și au blocat toate consolidările. Da, oamenii au avut dreptate! Nu trebuie să ai încredere în administrația publică centrală și locală pentru că toată lumea își bate joc.
Deși am plecat la drum să facem cât mai multe consolidări, să ajutăm oamenii și să salvăm cât mai multe vieți, după ce am plecat noi de acolo totul s-a blocat, iar oamenii au rămas în niște locuințe de necesitate, nu pot sta în casele lor.
De ce nu fac azi consolidări și de de au împrăștiat toate aceste probleme în piață cei de astăzi? Pentru că oamenii nu vor să muncească. Oamenii au venit doar să-și câștige niște salarii mari, foarte mari, pentru pregătirea pe care o au. Nu le merită! Oamenii au venit doar să își aducă prietenii să lucreze. Oamenii au venit azi, acești angajați de azi, au venit doar să căpușeze prin diverse firme de construcții.
Știu foarte bine că toți suntem cu ochii pe ei, motiv pentru care sunt și foarte supărați că nu au reușit să-și îndeplinească obiectivul, acela de a termina efectiv această administrație, de a termina o companie care se ocupa de consolidări și de a da toate consolidările către anumite firme de construcții „de casă”.
Ordinea Zilei: Ce se întâmplă acum cu oamenii care locuiau în clădirile pe care fosta administrație le-a inclus în planul de consolidare ? Mă refer la cele care sunt în șantier? Câte familii sunt afectate de faptul că PMB a blocat șantierele?
Marius Coaje: Sunt peste 700 de familii care au fost relocate din aceste clădiri unde s-au început consolidările, 13 dintre ele sunt mutate în locuințe de necesitate, care aparțin de Primăria Capitalei, iar cei care mai aveau alte imobile s-au mutatîn locuințe proprii, în alte locuințe pe care le aveau.
Ce se întâmplă cu aceste familii? Au fost lăsate de izbeliște, oamenii sunt mințiți în continuu de actuala conducere a primăriei. Sunt niște oameni care conduc Primăria Capitalei și Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic, oameni care nu știu ce să facă, nu au nicio pregătire în domeniu, oameni cărora nu le pasă de alții, oameni care au venit să facă absolut nimic.
Nu se ocupă cu absolut nimic, nu sunt în stare să aibă un program, nu sunt în stare să depună niște aplicații pe noul program de redresare, nu sunt în stare să facă absolut nimic.
Este închis capitolul consolidări în București. Mă sună foarte multe asociații de proprietari, mă sună proprietari, mă sună oameni care au acceptat să vină alături de noi în acest program și să fie de acord cu programul de consolidare, iar acum nu mai vor, vor să iasă de pe listele respective pentru că încrederea este zero.
S-a pierdut tot ceea ce am făcut în anii aștia. Toată încrederea pe care am câștigat-o! Erau 1.500 de oameni care munceau pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic în București, oameni angajați ai Administrației și ai Companiei de Consolidări. În plus, firme private care lucrau. Nu mai are nimeni încredere în acest proces de consolidare și toată lumea vrea să iasă din program.
Ordinea Zilei: Actuala administrație susține că trebuiau incluse în prima etapă de consolidare blocurile mari, cu mulți locatari și abia apoi imobilele alese de dumneavoastră. Mai mult, acuză faptul că ați consolidat „restaurante” nu clădiri în care locuiau oameni….
Marius Coaje: Clădirile în care am intrat noi să consolidăm au fost alese în felul următor: să fie în categoria risc seismic 1, să aibă o expertiză actualizată, să aibă un proiect tehhnic, să putem să intrăm rapid, oamenii să fie de acord toți, pentru că acolo vorbim de 100% de acord ca să putem să intrăm într-un astfel de imobil pentru consolidare.
Sunt imobile cu zeci de apartamente și da, majoritatea din ele au la parter, cum este în tot Bucureștiul, restaurant, magazine. Dar obligația, conform legii, este ca și acele persoane juridice, agenți economici să intre în acest proces de consolidare. Nu i-am ales noi, au venit singuri și s-au înscris în acest proces.
Procesul este foarte simplu: scrie în Ordonanța 20 din 1994 ce are de făcut fiecare. Nu s-au ales că aveam vreo prietenic nu știu ce restaurant, cu nu știu ce magazine. Nu! Oamenii aia și-au închis afacertile lor, a trebuit să le mute pentru a intra în acest proces.
Nu era vreo fericire pentru cineva să intre în acest proces, oamenii nu înțelegeau că aveau o problemă atât de mare. A trebuit să-i convingem, abia după ce i-am convind oamenii s-au relocat.
Dacă ar avea puțină minte, nu foarte multă, acești indivizi, aceste personaje care au ajuns să conducă consolidările, doar subiectul consolidări, execuția nu o conduce nimeni, dacă ar avea puțină minte ar înțelege că locuințele de necesitate sunt într-un număr redus în București. Nu te ajută nimeni să-ți dea locuință de necesitate, nu vrea nimeni să stea cu chirie cine știe pe unde.
Dacă ar avea puțină minte ar înțelege că imobile mari, cum aveam noi pe Strada Gării de nord 6-8, unde vorbim de sute de apartamente, nu puteau intra primele într-un proces de consolidare.
Trebuia să începi cu cât mai multe imobile, să scapi cât mai multe persoane de astfel de probleme.
Nu gândesc, nu știu efectiv ce să facă acești oameni, este foarte greu. Nu au nici măcar o specialitate, nu au citit nici măcar legislația. Ei vorbesc doar din povești, la povești nu îi întrece nimeni. Sunt doar plimbăreți pe stradă, se uită la case, văd că arată rău, dar nu fac absolut nimic. Închid toate discuțiile cu experți, cu proiectanți, nu știu absolut nimic ce să facă.
În urmă cu ceva timp m-a sunat o doamnă proiectant și mi-a spus că actuala conducere cere insistent mărirea devizului unei lucrări.
Nu poți să ceri mărirea devizului doar că vrei tu. Cererea vine în baza unei analize, chemi niște proiectanți, niște oameni specializați. Nu poți, ai venit, te-ai așezat la masă: vreau să-mi mărești devizul! Să măărești devizul la o astfel de lucrare, trebuie să o faci cu acordul proprietarilor. Nu poți să te duci, după ce le-ai spus oamenilor că torul costă zece lei și să ceri mărirea devizului și să-l faci la 20 de lei. Trebuie să ai acordul lor.
Dacă ar citi un pic în legislație, dacă ar citi un pic din ceea ce am făcut noi pe acolo și-ar da seama ce au de făcut.
Ca o ultimă sugestie: să citească legislația, să lase combinațiile, să lase prostiile pe care le au în cap! De un an jumate au terminat domeniul consolidărilor, s-a închis cu totul. Ce să mai vorbim de consolidări?! Să vorbim de alte lucruri. Consolidări în București, după 30 de ani, nu mai face nimeni. Și în urmă cu 10,12, 15 ani erau câteva immobile în acest proces de consolidare.
Astăzi, de un an jumătate, nu putem să mai vorbim că există consolidări. Pur și simplu au dat foc la absolut tot. S-a închis acest proces de consolidare. Nu-i interesează. Nu știu ce să facă și nici nu-i interesează.
Imobilele care au fost în proces de consolidare au fost oprite pentru că oamenii nu știu să deruleze contracte și dacă nu știi să derulezi contracte ai o problemă și atunci închizi șantierele.
Este mai simplu să spui: nu e bine nimic din ceea ce s-a făcut. Aș vrea să ne spună cum e bine, pentru că nu se vede absolut nimic. Să ne demonstreze, să ne spună: nu a fost bine pe mandatul vostru pentru că n-ați făcut consolidare de sus până jos, pentru că nu le-ați schimbat și instalațiile sanitare, electrice și termice. Vă arătăm noi cum facem.
Noi așteptăm cu nerăbdare asta, dar oamenii care azi spun că nu a fot bine sunt oameni care nu au fost în stare și nici nu sunt în stare să facă un WC în spatele curții. Despre ce vorbim. Niște „neica nimeni” veniți de pe stradă, care organizau concerte și seară de lectură. Nu, domnule! Aici, când vorbim despre consolidări, trebuie să vorbim de specialiști. Specialiștii îi regăsim în experții tehnici, îi regăsim în proiectanți și în executanți. Nu în niște „neica nimeni” veniți la căpătuială în Primăria Capitalei.
Noi am început lucrările pe mai multe paliere. Am lăsat immobile la care îmcepuse consolidarea. La aceste imobile s-au făcut expertize tehnice, s-au făcut documentațiile de realizare a intervențiilor, s-au votat indicatorrii tehnico -economici, s-a întocmit un proiect tehnic, s-au luat autorizații de construire și s-a intrat la execuția lucrărilor.
La altele s-a intrat în proces de reabilitarea fațadelor, pentru că erau încadrate în risc seismic II. Între timp altele erau în proiectare și imediat cum terminai primele clădiri incluse în consolidare, oamenii se întorceau acasă, se eliberau locuințele de necesitate și veneau alții în locuințe de necesitate și se începeau lucrările pe consolidare.
Era un circuit, un cerc pe care îl închisesem perfect astfel încât, an de an, să ai undeva în jur de 10-12 clădiri în consolidare și totdeauna an de an să-ți intre alte 10-12.
Pentru acești indivizi veniți astăzi la căpătuială pare că este o joacă consolidarea.
Consolidarea clădirilor cu risc seismic și consolidarea infrastructurii care are probleme structurale nu e o joacă, din păcate. Este o metodă prin care salvezi vieți, este ceea ce ar trebui să unească oamenii, să pună toată lumea la măsă, să discute toate instituțiile: Ministeruil Dezvoltării, Prefectura Capitalei, Inspectoratul de Stat în Construcții, Primăria. Trebuie să meargă cu soluții concrete în fața oamenilor și să-i ajute să consolidere. Clădirile îmbătrânesc la fel ca noi. Dacă astăzi vedem clădiri din anii 80 și zicem că sunt sigure, peste 10-20 de ani nici ele nu mai vor fi sigure și vor avea nevoie de aceste intervenții.
Trebuie făcut un plan, așa cum am gândit noi, un plan pe mulți ani, un plan coerent care să dea stabilitate și încredere oamenilor.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
