Telescopul spațial James Webb al NASA și-a îndreptat atenția către Nebuloasa Helix și a mărit expunerea pentru a oferi o imagine de aproape a posibilei soarte a Soarelui nostru și a sistemului nostru planetar.
În imaginea de înaltă rezoluție realizată de Webb, structura gazului eliberat de o stea pe moarte devine complet focalizată.
Imaginea dezvăluie modul în care stelele își reciclează materia înapoi în cosmos, constituind originea generațiilor viitoare de stele și planete, în timp ce NASA explorează secretele universului și locul nostru în el.
Nebuloasa Helix este situată la 650 de ani-lumină distanță de Pământ, în constelația Vărsător. Rămâne favorită atât printre observatorii de stele amatori, cât și printre astronomii profesioniști, datorită proximității sale relative față de Pământ și aspectului său similar cu „Ochiul lui Sauron”.
CITEȘTE ȘI: Un pulsar stă mână în mână cu nebuloasa sa. FOTO
În imaginea obținută de la NIRCam (Near-Infrared Camera) a lui Webb, niște stâlpi care arată ca niște comete cu cozi extinse trasează circumferința regiunii interioare a unei învelișuri de gaz în expansiune. Aici, vânturile puternice de gaz fierbinte care se mișcă rapid, provenind de la steaua pe moarte, se izbesc de învelișuri mai reci de praf și gaz, care se mișcă mai lent, și care au fost eliberate la începutul vieții sale, modelând structura remarcabilă a nebuloasei.
Iconica Nebuloasă Helix a fost fotografiată de numeroase observatoare terestre și spațiale în cele aproape două secole de la descoperirea sa. Imaginea în infraroșu apropiat a țintei realizată de Webb aduce aceste noduri în prim-plan în comparație cu imaginea eterică obținută de la Telescopul Spațial Hubble al NASA, în timp ce rezoluția sa crescută accentuează focalizarea față de instantaneul obținut de la Telescopul Spațial Spitzer, retras al NASA.
În plus, noua imagine în infraroșu apropiat arată tranziția evidentă dintre cel mai fierbinte gaz și cel mai rece gaz, pe măsură ce învelișul se extinde dinspre pitica albă centrală.
O pitică albă strălucitoare, nucleul rămas al stelei pe moarte, se află chiar în inima nebuloasei, în afara cadrului imaginii Webb. Radiația sa intensă luminează gazul din jur, creând un curcubeu de caracteristici: gaz ionizat fierbinte cel mai aproape de pitica albă, hidrogen molecular mai rece mai în afara stelei și buzunare protectoare unde molecule mai complexe pot începe să se formeze în norii de praf. Această interacțiune este vitală, deoarece este materia primă din care noi planete s-ar putea forma într-o zi în alte sisteme stelare.
În imaginea Nebuloasei Helix, realizată de Webb culoarea reprezintă temperatura dar și reacțiile chimice. O tușă de nuanță albastră marchează cel mai fierbinte gaz din acest câmp, alimentat de lumina ultravioletă intensă provenită de la pitica albă. Mai departe, gazul se răcește în regiunile galbene unde atomii de hidrogen se unesc în molecule.
La marginile exterioare, tonurile roșiatice trasează materialul cel mai rece, unde gazul începe să se subțieze și praful poate prinde formă. Împreună, culorile arată ultima suflare a stelei transformându-se în ingredientele brute pentru noi lumi, adăugând la bogăția de cunoștințe dobândite de la Webb despre originea planetelor.
Studiile realizate de Spitzer asupra Nebuloasei Helix au sugerat formarea unor molecule mai complexe, dar rezoluția realizată de Webb arată cum se formează acestea în zonele protejate ale scenei. În imaginea realizată de Webb, căutați zone întunecate de spațiu în mijlocul portocaliului și roșului strălucitor.
Telescopul Spațial James Webb este principalul observator științific spațial din lume. Webb rezolvă mistere din sistemul nostru solar, privind dincolo de lumi îndepărtate din jurul altor stele și investigând structurile și originile misterioase ale universului nostru și locul nostru în el. Webb este un program internațional condus de NASA împreună cu partenerii săi, ESA (Agenția Spațială Europeană) și CSA (Agenția Spațială Canadiană).
Autor: Corina Gheorghe
Foto: NASA, ESA, CSA, STScI; Prelucrare imagine: Alyssa Pagan (STScI)
