O descoperire făcută ca urmare a cercetărilor întreprinse în siturile ce conțin gropi comune, aflate pe teritoriul Angliei, scoate la iveală faptul că ciuma a bântuit pământul și acum mai bine de 4.000 de ani. Oamenii de știință au identificat, în rămășițele scheletice umane, ADN-ul bacteriei care a cauzat ciuma. CNN notează că este vorba despre cele mai vechi cazuri cunoscute de ciumă de pe teritoriul Marii Britanii.
Un studiu publicat de Nature Communications arată că este vorba despre cazuri de infectare cu Yersinia pestis care datează de 4.000 de ani. ADN-ul bacterian este cu mii de ani mai vechi decât cea mai veche tulpină cunoscută până în prezent.
Această tulpină, identificată în 2018, într-un sit arheologic în care s-a descoperit un loc de înmormântare denumit Edix Hill din Cambridgeshire, a fost datată cu 1.500 de ani în urmă, potrivit autorului principal al studiului, Pooja Swali, doctorand la Laboratorul Skoglund de la Institutul Francis Crick din Londra.
Ciuma făcea ravagii în neolitic
Eșantioanele bacteriilor cauzatoare de ciumă au fost găsite în două locuri diferite ce conțim gropi comune: unul în sud-vestul Angliei în comitatul Somerset și celălalt în comitatul nord-vestic Cumbria, lângă granița dintre Anglia și Scoția.
Distanța dintre situri sugerează că boala a fost larg răspândită în perioada neoliticului târziu și în epoca bronzului.
„Dovezile transmisiei pe scară largă într-o zonă spațială atât de vastă în doar câteva secole sunt foarte interesante și pare să fie un aspect al mișcării rapide a oamenilor, tehnologiilor și ideilor în această perioadă”, a spus dr. Benjamin Roberts, profesor asociat de arheologie la Universitatea Durham din Regatul Unit, care cercetează preistoria europeană târzie.
Cum localizează cercetătorii bacterii vechi de 4.000 de ani? Potrivit studiului, echipa a prelevat mostre din rămășițele scheletice a 34 de indivizi din cele două situri. Cercetătorii au perforat dinții acestor oameni antici și au extras pulpă dentară, care poate conține rămășițe din ADN-ul bolilor infecțioase.
„Abilitatea de a detecta agenți patogeni antici din mostre degradate, de acum mii de ani, este incredibilă.Acești genomi ne pot informa despre răspândirea și schimbările evolutive ale agenților patogeni în trecut și, sperăm, să ne ajute să înțelegem care gene pot fi importante în răspândirea bolilor infecțioase”, a spus Swali.
O altă formă de transmitere a bolii
Folosind analiza genetică, cercetătorii au stabilit că au existat două perioade distincte când ciuma a apărut în Marea Britanie. Pe marginea acestor rezultate, dr. Lee Mordechai, lector la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a comentat că boala a apărut înainte sau în urmă cu aproximativ 4.000 de ani și din nou cu aproximativ 1.500 de ani în urmă
La rândul său, Swali a spus că atunci când vine vorba despre boală, există multe lucruri pe care oamenii de știință încă nu le știu, inclusiv cum s-a răspândit.
Tulpina de Yersinia pestis găsită la locurile de înmormântare nu conținea gena care i-ar permite să se răspândească prin purici, o trăsătură deținută de tulpina care provoacă pandemia cunoscută sub numele de Moartea Neagră, care mai târziu a devastat Europa medievală în secolul al XIV-lea.
„S-ar putea să nu cunoaștem niciodată cu adevărat gravitatea ciumei de acum 4.000 de ani când a fost vorba despre oameni. Cercetătorii nu pot spune dacă boala cauzată de bacterii ar fi fost ușoară sau fatală. Iar indivizii găsiți în situl Somerset păreau să fi murit din cauza unei traume – nu a bolii, potrivit cercetării. Tentația este întotdeauna să teoretizăm un scenariu apocaliptic de moarte neagră medievală, dar pur și simplu nu putem justifica asta cu dovezile pe care le avem”, a comentat dr. Benjamin Roberts.
Lecții pentru lumea de azi
Descoperirile demonstrează importanța echipelor interdisciplinare, așa cum au făcut arheologii și paleogeneticienii în această lucrare. Studiul mai arată că transmiterea bolilor pe scară largă datează din timpuri preistorice.
„Pandemiile mai recente, cum ar fi Covid, SIDA sau gripa spaniolă sunt cazuri recente de fenomen recurent”, a menționat dr. Lee Mordechai.
Și, deși există înregistrări istorice ale focarelor de ciumă, ADN-ul antic ne-ar putea permite să „aruncăm o privire” către perioade și mai vechi.
„Cercetarea viitoare va face mai mult pentru a înțelege modul în care genomul nostru a răspuns la astfel de boli în trecut și cursa evolutivă a înarmărilor cu agenții patogeni înșiși, ceea ce ne poate ajuta să înțelegem impactul bolilor în prezent sau în viitor”, a precizat Pooja Swali.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Pixabay.com
