La aproximativ o sută de kilometri de coasta Atlanticului, Deșertul Namib este presărat cu mii de „inele cu zâne”. Sunt goluri circulare, de câțiva metri în diametru, apărute fără nicio explicație în pășune. Oamenii de știință dezbat de zeci de ani originile acestui fenomen din Namibia.
O primă ipoteză a propus drept cauză activitatea termitelor, altă ipoteză a condus la ideea că plantele au fost oarecum determinate să crească astfel singure.
Cel mai recent studiu, semnalat de revista australiană Cosmos, pare să susțină teoria plantelor auto-organizate. Cercetătorii au ajuns la concluzia că plantele însetate sunt vinovate de apariția acestor „inele de zână”.
Publicat în „Perspective in Plant Ecology Evolution and Systematics”, studiul se bazează pe observațiile din două sezoane cu precipitații foarte mari, din anii 2020 și 2021.
Echipa internațională de cercetători a urmărit ploaia în jurul deșertului Namib de-a lungul a doi ani, luând mostre de umiditate a solului din „inelele zâne”, în puncte regulate, după precipitații și examinând îndeaproape ierburile. Totodată au căutat eventualele daune provocate de termite.
Astfel au observat că ierburile mici au început să crească în centrul inelelor imediat după ploaie, dar au murit doar zece zile mai târziu. După 20 de zile, iarba din interiorul inelelor era moartă. În schimb, ierburile din jurul marginii acestora au rămas verzi și sănătoase.
În mod esențial, cercetătorii nu au putut găsi nicio dovadă că termitele rodeau iarba. „Lipsa bruscă a ierbii pentru majoritatea zonelor din inele nu poate fi explicată prin activitatea termitelor, deoarece nu exista biomasă cu care să se hrănească aceste insecte. Dar mai important, putem arăta că termitele nu sunt responsabile, deoarece ierburile mor imediat după ploaie, fără niciun semn de creaturi care se hrănesc cu rădăcina.”, explică autorul principal al studiului, dr. Stephan Getzin, de la Universitatea din Göttingen – Germania.
Dacă nu termitele ucid aceste petice circulare de iarbă, ce se întâmplă?
Cercetătorii cred că totul are legătură cu răspândirea apei.
„Sub căldura puternică din Namib, ierburile transpiră permanent și pierd apă. Prin urmare, se creează viduri de umiditate a solului în jurul rădăcinilor lor și apa este atrasă spre ele. Rezultatele noastre sunt puternic de acord cu cele ale cercetătorilor care au arătat că apa din sol difuzează rapid și orizontal în aceste nisipuri chiar și pe distanțe mai mari de șapte metri”, susține dr. Getzin.
În fața acestor noi dovezi, oamenii de știință sunt de părere că ierburile se auto-organizează, cresc în aceste pete circulare pentru a împărți apa în mod corespunzător.
„Prin formarea de peisaje puternic modelate cu „inele de zâne” uniform distanțate, ierburile acționează ca ingineri ai ecosistemului și beneficiază direct de resursele de apă oferite de golurile de vegetație. De fapt, cunoaștem structuri de vegetație auto-organizate înrudite din diferite alte zone uscate dure din lume și, în toate aceste cazuri, plantele nu au altă șansă de a supraviețui decât prin creșterea exactă în astfel de formațiuni geometrice”, precizează dr. Getzin.
Noile date obținute de cercetători sunt extrem de importante în contextul amplificării fenomenului de aridificare a suprafeței terestre.
Autor: Corina Gheorghe
Foto/video: Dr. Stephan Getzin/ www.cosmosmagazine.com