Știați că…Puţul lui Barhout din Yemen, cunoscut și drept Fântâna Iadului, este un loc în legătură cu care s-au țesut o serie de legende. În popor, se spune că este un portal păzit de djinni către lumea de dincolo. Ei bine, oamenii de știință au reușit să exploreze în totalitate dolina aceasta naturală și să deslușească misterul legat de cese află în Fântâna Iadului. Până acum, nimeni n-a îndrăznit să coboare până pe fundul acesteia.
O echipă formată din zece speologi amatori din cadrul Omani Caves Exploration Team (OCET) a pătruns în Puţul lui Barhout pentru a-l studia în amănunt.
Dolina naturală este o gaură circulară cu diametrul de 30 de metri aflată în mijlocul deşertului în provincia al-Mahra, din estul Yemenului, în apropiere de graniţa cu Oman. În interiorul ei, exploratorii au utilizat un sistem de scripete prin care opt dintre speologi au coborât în dolină, fiind susţinuţi de doi dintre ei, care au rămas la suprafaţă.
Câţiva localnici s-au adunat să asiste la coborâre, în pofida superstiţiilor cu privire la această dolină.
A fost prezentată și o înregistrare video a evenimentului.
„Pasiunea ne împinge să facem astfel de lucruri. Am simţit că vom descoperi ceva minunat şi o parte din istoria Yemenului”, a declarat pentru Mohammed al-Kindi, profesor de geologie la Universitatea Tehnologică Germană din Oman, unul dintre exploratori.
După cercetări amănunțite, speologii au anunțat că au descoperit microcascade, şerpi, animale moarte, stalagmite şi perle de peşteră.
Origine necunoscută
Oamenii de știință nu au reușit să stabilească vârsta Puţului lui Barhout, dar cel mai probabil are o vechime de de câteva milioane de ani.
În ceea ce privește explicațiile cu privire la originile acestei misterioase formaţiuni geologice, acestea sunt ancorate în mitologie, locul fiind considerat o închisoare pentru djinni, spirite ale mitologiei arabe care pot aduce deopotrivă noroc sau ghinion. Printre localnici există temerea că dacă se apropie prea mult de marginile dolinei, vor fi traşi înăuntru. Alţii sunt de părere că gaura cu diametrul de 30 de metri de la suprafaţă corespunde cu un supervulcan capabil să distrugă întreaga planetă în cazul în care va erupe.
În trecut, oamenii s-au plâns un miros pestilenţial care se degajă din gaură, fapt ce a încurajat superstiţiile cu privire la existenţa acolo a unui portal spre Infern.
Speologii spun însă că Puţul lui Barhout este o dolină tipică.
„Există diferite tipuri de doline. Cele mai comune sunt dolinele de prăbuşire şi cele de dizolvare”, a explicat, pentru Live Science, Philip van Beynen, un expert în doline de la Universitatea din Florida de Sud, care nu a participat la explorare.
Cercetătorul a precizat că dolinele de prăbuşire se formează atunci când patul de rocă de sub suprafaţă se extinde atât de mult încât plafonul de deasupra nu mai are susţinere, iar rocile şi sedimentele de deasupra se prăbuşesc sub propria greutate. Dolinele de dizolvare se produc atunci când sedimentele de la suprafaţă se dizolvă şi se preling încet în subteran, până când se formează o nouă cavitate. El a mai spus că ambele tipuri de doline se pot forma doar în zonele de relief carstic – abundente în calcare sau dolomită, ce sunt solubile în apă şi formează caverne, izvoare şi doline.
Membrii echipei care au intrat în Puţul lui Barhout au ajuns, după ce au coborât în dolină, pe un teren accidentat, acoperit de stalagmite, dintre care unele cu înălţimea de 9 metri. Ei au explicat că pe fundul dolinei s-au format şi aşa-numite perle de peşteră, care sunt de asemenea un tip de speleoteme (structuri carstice) aşa cum sunt şi mai cunoscutele stalagmite şi stalactite, ce se formează prin acumularea de minerale, aşa cum este carbonatul de calciu, din picăturile de apă.
„Perlele de peşteră se formează sub acţiunea apei care se scurge, pe măsură ce straturi concentrice de minerale se aranjează în jurul unui nucleu. Practic, orice poate deveni un astfel de nucleu, orice se află în peşteră sau mină. Mineralele se depun în jurul nucleului şi se formează o perlă de peşteră”, a punctat Leslie Melim, geolog la Western Illinois University.
Cercetătorul a precizat că perlele de peşteră sunt nişte speleoteme mai rare, ce se pot forma doar în părţile complet plane ale fundului unei peşteri, astfel încât materialul care devine nucleu nu poate aluneca într-o parte sau alta.
În urma cercetătorilor făcute în interiorul dolinei, au fost observate microcascade formate de apa care ţâşneşte din câteva fisuri din pereţii dolinei, la adâncimea de aproximativ 65 de metri. Aceste microcascade au asigurat necesarul de apă pentru formarea speleotemelor de pe fundul formaţiunii – stalagmite şi perle de peşteră.
De asemenea, s-a descoperit existența unor şerpi, broaşte şi gândaci în interiorul dolinei, dar au fost observate și rămăşiţele unor animale moarte, în special păsări. Descompunerea acestor animale ar fi putut genera mirosul pestilenţial despre care vorbeau localnicii. Exploratorii nu au raportat un miros deosebit de urât în timp ce se aflau în interiorul dolinei.
Aceştia au revenit la suprafaţă cu câteva mostre de apă, roci, sol şi câteva animale moarte care vor fi analizate de către specialişti pentru a afla mai multe atât despre modul în care s-a format această dolină cât şi despre ecosistemul pe care-l adăposteşte.