Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) acuză faptul că reformele prezentate de Guvern riscă să devină instrumente de favorizare a intereselor private din Sănătate. Practic, sindicaliștii susțin că, așa cum reiese din declarațiile recente ale premierului Ilie Bolojan, Executivul plănuiește o reducere mascată a veniturilor salariale. Mai mult, încurajează interesele private din Sănătate în dauna sistemului public și a angajaților care asigură peste 80% din serviciile medicale acordate populației. „Reforma propusă vizează doar spitalele publice, ignorând selectiv costurile și raportările din sectorul privat. Sistemul DRG are limitări sistemice, iar spitalelor publice le sunt impuse standarde la care unitățile private nu sunt supuse. Mai mult, spitalele private externalizează costurile către stat, selecționând doar pacienții „rentabili”.”, atrage atenția FSSR.
Organizația sindicală menționează faptul că premierul României a acuzat nivelul ridicat al cheltuielilor cu salariile din spitalele publice, ignorând deliberat contextul european și realitățile bugetare. Datele reale arată că:
- Ponderea salariilor în cheltuielile spitalelor publice este de 67,83%, în linie cu valorile din alte state UE.
- Doar 56,63% din banii CNAS merg către spitale publice; restul direcționat către alte entități, multe private.
- Cheltuielile salariale din spitalele publice reprezintă 38,41% din totalul cheltuielilor publice de sănătate.
- Sporurile sunt sub limita legală de 30%, situându-se în prezent la o medie de 27,15%.
FSSR menționează că declarațiile șefului Guvernului referitoare la sporuri și salarizare reflectă o gravă neînțelegere a specificului muncii în spitalele publice. „Sporurile se acordă pentru riscuri reale, nu pentru număr de pacienți. Reducerea lor ar fi un atac direct asupra protecției sănătății angajaților. Există un aspect adițional care accentuează neîncrederea angajaților în guvernanți: deși premierul României a negat reducerea sporurilor din sănătate, în realitate prin OUG nr. 36/2025 a redus toate sporurile din Anexa nr. 3 a Regulamentului de sporuri aplicabil sănătății și drepturile de concediu de odihnă suplimentar aferente acestor condiții de muncă.”, punctează organizația sindicală.
Privatizarea tăcută a sistemului public
FSSR atrage atenția asupra unei dinamici periculoase: fondurile publice sunt tot mai frecvent direcționate către furnizori privați, fără control, fără transparență și fără o corelare cu nevoile reale ale populației. Acest fenomen de „privatizare a banilor publici” riscă să deturneze funcția socială a sistemului public de sănătate.
În condițiile în care salariații sunt cei care contribuie exclusiv la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este imperativ ca reprezentanții acestora să decidă modul în care sunt gestionați banii. Reprezentarea contribuabililor în structurile decizionale ale CNAS este un drept, nu o favoare.
În acest context, Federația „Solidaritatea Sanitară” din România solicită premierului României:
- O întâlnire urgentă cu reprezentanții FSSR.
- Includerea experților FSSR în grupurile de lucru privind reforma sănătății.
- Respectarea dialogului social ca principiu fundamental într-un stat european.
O analiză critică a intențiilor de reformă a sistemului public de sănătate
FSSR îi cere șefului Guvernului ca reforma sistemului public de sănătate să fie îndreptată strict în interesul cetățenilor, protejând totodată pe cei care asigură cea mai mare parte a serviciilor medicale: angajații din sistemul public de sănătate.
Intențiile de reformă a sistemului de sănătate, anunțate public de premier, sunt asimetrice, lovind în mod nedrept în sistemul public de sănătate și în angajații acestuia, dar privilegiind implicit furnizorii privați. „Dacă acțiunile vor continua în această direcție atunci nu putem vorbi de o reformă, ci de o intenție de a crește interesele de afaceri pe seama bugetului public de sănătate, ce nu este coerentă cu interesul public.”, avertizează organizația angajaților din Sănătate.
Având în vedere declarațiile publice ale premierului, care sugerează posibile direcții de reformă, FSSR prezintă public câteva dintre inadvertențele și problemele acestora, indicând adevărata natură a problemelor:
Salarizarea din spitalele publice
Federația „Solidaritatea Sanitară” din România prezintă câteva exemple elocvente pentru abordare asimetrică a sistemului public de sănătate, bazate pe datele furnizate de Platforma de monitorizare a cheltuielilor publice de sănătate realizată în cadrul CCDSS (care prelucrează datele oficiale):
- premierul României a sugerat că spitalele publice au o pondere prea mare a cheltuielilor cu salariile. În realitate, cheltuiala cu salariile în spitalele publice reprezintă, în medie, 67,83% din totalul cheltuielilor acestor spitale. Acest raport este situat la nivelul intervalului de referință pentru alte state UE. Câteva date adiționale demonstrează că adevărata problemă a sistemului public de sănătate nu o constituie de fapt cheltuielile cu salariile ale spitalelor publice:
- Spitalelor publice le sunt alocate cca. 56,63% din totalul banilor cheltuiți pe sănătate. (Cea mai mare parte a risipei – în măsura în care există – este în zona celor peste 43,3% care nu sunt alocați spitalelor publice.)
- Cheltuiala cu salariile din spitalele publice este de cca. 38,41% din totalul cheltuielilor publică pentru sănătate.
- premierul României a afirmat că, cheltuiala cu salariile nu este corelată cu realizările spitalelor. Aceasta este o informație incompletă: o parte a cheltuielilor salariale este acoperită de spitalele publice în baza decontărilor primite de la Casă pentru serviciile mediale furnizate. Doar creșterea salarială începând cu toamna anului 2015 este decontată în mod direct spitalelor publice.
Sporurile pentru condițiile de muncă în spitalele publice
Premierul Ilie Bolojan a afirmat că spitalele publice au o problemă cu sporurile pentru condiții de muncă, indicând necesitatea corelării lor (prin coborârea la nivelul minim) cu numărul de pacienți.
Organizația sindicală arată că afirmația este adevărată (spitalele publice au o problemă cu sporurile pentru condiții de muncă), însă nu în sensul anunțat de Bolojan, deoarece:
- Sporurile pentru condiții de muncă sunt acordate pentru condițiile de muncă în care își desfășoară activitatea angajații, nu pentru numărul de pacienți existenți. „Riscurile asumate de angajați nu corelează semnificativ cu numărul de pacienți, ci cu specificul locurilor de muncă. Premierul României confundă protecția sănătății și securității angajaților cu performanța”, indică sindicaliștii.
- Sporurile pentru condiții de muncă sunt deja coborâte în cea mai mare parte a spitalelor publice de sănătate sub nivelul minim prevăzut de lege. Nu poate fi avută în vedere o reducere suplimentară a acestora, ci este obligatorie acordarea lor cel puțin la nivelul minim prevăzut de lege.
Limita de 30% privind sporurile în spitalele publice.
Șeful Executivului a sugerat că spitalele publice depășesc limita legală de 30%.
„În realitate, sporurile incluse în limita legală de 30% (calculată per ordonator principal de credite în Sănătate) sunt de fapt la ora actuală la doar 27,15% (din totalul cheltuielii cu salariile de bază) la nivelul mediu al spitalelor publice. Adică, aceste sporuri sunt de fapt, în medie, sub limita legală, „economia” fiind făcută pe seama angajaților din sănătate.
Mai mult decât atât, a vorbi de introducerea unei limite a sporurilor de 30% per angajat în cazul sistemului public de sănătate înseamnă fie o neînțelegere gravă a sistemului sanitar, respectiv a variabilității situațiilor în care profesioniștii își desfășoară activitatea, fie o rea intenție: din moment ce suma limitelor este egală cu media limitei (spre exemplu, dacă fiecare angajat ar avea sporurile la nivelul de 30%, atunci cheltuiala cu sporurile ar fi de 30% la nivelul întregului sistem) este evident că, din perspectiva costurilor globale utilizarea mediei de 30% la nivelul sănătății satisface condițiile asumate.
Faptul că analiza modului de funcționare a spitalelor publice, prezentată de premierul României, conține o serie de erori arată că și în acest sector reforma este de fapt orientată într-o singură direcție, protejând interesele private în dauna celor publice.”, apreciază FSSR.
Numărul de pacienți din spitalele publice
Există o relativă scădere a numărului de pacienți în câteva dintre spitalele publice și, mai ales, unele din secțiile acestor spitale. Această scădere este determinată însă de o serie de cauze care nu țin de o culpă a angajaților, cum ar fi variabilitatea adresabilității pentru anumite servicii medicale în funcție de anumite condiții. Spre exemplu, faptul că nu există în acest sezon un număr mare de pacienți în secțiile de infecțioase sau pneumologie ține de specificul activității acestora: au încărcarea mare în perioadele de epidemie. Suplimentar, această scădere a numărului de pacienți trebuie să țină cont de starea acestor pacienți și de deficitul de personal, pe medie ponderea acestuia fiind adecvată numărului de pacienți.
Premierul României a vorbit de „optimizarea” raportărilor spitalelor către CNASS.
Dincolo de faptul că astfel de intervenții au pe alocuri un scop corector, generat de faptul că introducerea sistemului de decontare bazat pe DRG nu a fost dublată de o pregătire a profesioniștilor în domeniu, doar în cazuri izolate ea fiind îndreptată în direcții inadecvate, trebuie conștientizate următoarele aspecte:
- Sistemul DRG generează cerere indusă de servicii medicale în toate statele în care a fost introdus. Cu alte cuvinte, în discuție este o problemă de sistem ce necesită o abordare adecvată, nu o culpă a spitalelor publice.
- Datorită modului de calcul al nivelului decontărilor serviciilor medicale (stabilirea tarifelor de decontare în funcție de bugetul existent), dacă fiecare spital aplică optimizarea raportărilor atunci beneficiile ei se distribuie în mod simetric.
- Nu este important doar numărul de pacienți, ci și situația acestora. Deoarece sistemul privat practică o selecție a pacienților în funcție de situația financiară, este evident că spitalelor publice le revin toți pacienții cu venituri foarte mici sau lipsiți de venituri, sărăcia fiind asociată cu o creștere semnificativă a morbidității. Este firesc ca în aceste condiții costurile per pacient ale spitalelor publice să fie mult mai mari.
- Spitalele publice au fost profund afectate de includerea lor în activitatea specifică pandemiei, aceasta afectând relevanța datelor privind numărul de pacienți din anii anteriori.
Există o parte nevăzută și nerostită a problemelor sistemului de sănătate, ce include componente precum:
- Impactul politizării conducerii spitalelor. Premierul a vorbit despre șefii de secție din spitalele clinice care sunt numiți de universitățile de medicină (o problemă reală), dar a ratat o problemă la fel de reală cu un impact mult mai mare: faptul că cea mai mare parte a managerilor de spitale sunt numiți politic, fiind nevoiți să execute ordine politice. Perpetuarea acestui sistem perturbă în mod grav funcționarea spitalelor publice.
- Cea mai mare problemă o reprezintă creșterea continuă a numărului de furnizori privați intrați în contract cu CNASS, în condițiile în care condițiile de intrare iau ca referință realizările anterioare și, mai ales, aceștia utilizează finanțarea aceluiași serviciu medicale din două surse: cea publică și cea privată.
„Analiza evoluției finanțării sistemului public de sănătate s-a concentrat doar pe funcționarea spitalelor publice, ratând cea mai importantă cauză a creșterii cheltuielilor publice: finanțarea din banii publici a unităților private de sănătate. Creșterea continuă a serviciilor medicale private finanțate din banii publici, corelată cu o pondere semnificativă a raportărilor problematice, a fost ocolită în seria problemelor care grevează sistemul public de sănătate. Dacă adăugăm faptul că la ora actuală o parte dintre medicii rezidenți, plătiți din banii publici, lucrează în unitățile private de sănătate, avem o imaginea mult mai adecvată asupra amplorii acestei categorii de probleme.”, nuanțează FSSR.
Autor: Sofia Filip
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
