Descoperirea unor fragmente de țesătură într-o peșteră israeliană arată că încă din epoca bronzului oamenii obțineau pigmentul pentru culoarea roșu aprins utilizând insecta numită Kermes vermilio. Folosit la vopsirea hainelor nuanța roșu aprins, devenise un simbol al bogăției și prestigiului în Antichitate.
Primele urme ale vopsirii textilelor datează din perioada neolitică, obținute din coloranți de origine vegetală, precum frunze, rădăcini, fructe.
În Çatal Höyük (sudul Anatoliei, Turcia), unul dintre cele mai vechi și mai mari situri arheologice într-un spațiu ocupat din anul 7000 î.Hr au fost descoperite fragmente de țesătură vopsite în roșu. Au fost cu siguranță colorate ocru cu un pigment natural compus din argilă și oxizi de fier, care îi conferă culoarea sa distinctivă, scrie revista franceza GEO.
Dar foarte repede, în trecut, s-au descoperit și alte moduri de a colora hainele în roșu. Acest lucru este dovedit de bucăți de material textil din in și lână, datate între 1954 și 1767 î.Hr.. (Epoca mijlocie a bronzului) și găsite în așa-numita Peștera Craniilor, Deșertul Iudeei, Israel.
Un studiu, publicat în „Journal of Archaeological Science: Reports de septembre 2024” arată că fragmentele au fost vopsite cândva cu kermes, o insectă (Kermes vermilio) care a făcut posibilă obținerea unei culori rare și luxoase în Antichitate.
Urme de insecte în materialele textile vechi
Culoarea roșie, cu semnificație simbolică puternică de-a lungul istoriei, poate fi obținută din diverse surse. Dar unii dintre cei mai luxoși pigmenți roșii provin de la specii de coligări (Coccoidea).
„Astăzi, metodele analitice avansate fac posibilă urmărirea originilor coloranților chiar și după mii de ani, oferind o perspectivă asupra capacităților tehnologice ale lumii antice, precum și asupra condițiilor economice și sociale din trecut”, scriu cercetătorii.
Și într-adevăr, au folosit tehnici de ultimă oră.
În special, cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC), care permite separarea, detectarea și cuantificarea compușilor organici dintr-o probă – de exemplu, acidul carminic extras din coligări. Această tehnică, deși distructivă, necesită doar o foarte mică parte din artefactul antic, permițând astfel păstrarea integrității acestuia, precizează experții.
Această metodologie nu numai că i-a ajutat să determine prezența vopselei roșii în material textil. Dar ea le-a confirmat și „cu un grad ridicat de certitudine” că provine în mod specific de la Kermes vermilio, o insectă mică, rotunjită, roșiatică, aparținând Kermesidae, o familie de coligări.
Locuiește în principal în regiunile mediteraneene (Sudul Europei, Orientul Mijlociu, Africa de Nord) unde parazitează stejarii, în special stejarul de tufă sau „stejarul kermes” (Quercus coccifera), de la care își ia numele. Este uneori poreclit „sămânță de stacojiu”.
Kermes vermilio este renumit în special pentru producția de colorant roșu, cunoscut și sub numele de „kermès”. Pigmentul se obține prin recoltarea femelelor pline de ouă, care sunt apoi uscate și măcinate. Principala componentă colorantă este celebrul carminic, menit să-l protejeze de insectele prădătoare.
Alte insecte, precum Dactylopius coccus, au fost folosite pentru a face „roșu de coșenilă” – mai degrabă numită „crimson” în textile, „carmin” în vopsea.
Coloranții, simboluri ale statutului social și economic
Utilizarea coloranților proveniți din insecte cocenile, precum „kermes”, a fost cândva un proces laborios și costisitor. Cu toate acestea, calitatea și profunzimea culorii sale au fost foarte apreciate în Antichitate și Evul Mediu, unde era foarte des asociată cu îmbrăcămintea de prestigiu. Pentru că, după cum subliniază autorii studiului, culorile textilelor erau expresia gusturilor personale, dar mai ales simboluri ale statutului și puterii în societățile antice. Coloranții utilizați erau direct legați de capacitățile economice și sociale ale cumpărătorilor lor.
Diferiții pigmenți constituie astfel un indicator crucial pentru studierea legăturilor dintre vopsire, evoluția tehnologiei, modă, statutul social și economic, comerțul etc. Dar textilele sunt rare în arhivele arheologice datorită naturii perisabile și a descompunerii rapide. Conservarea lor rară în condiții deosebite, precum cele ale peșterilor deșertului Iudeii în acest caz concret, este astfel „excepțional de prețioasă”, notează specialiștii.
Mai ales că datarea cu radiocarbon a țesăturii analizate recent evidențiază utilizarea timpurie a coloranților pe bază de insecte. „Deși aceste fragmente textile nu măsoară mai mult de 1,5 cm, importanța lor este imensă, întrucât oferă dovezi ale utilizării coșenilor pentru vopsirea textilelor în timpul Epocii Bronzului Mediu, cel mai vechi de acest tip cunoscut până în prezent”, concluzionează cercetătorii.
În 2021, aceeași echipă a descoperit și în apropierea vârfului sudic al Israelului trei fragmente de țesătură datând din anul 1000 î.Hr. BC, cele mai vechi identificate vreodată în această regiune, colorat cu prestigiosul violet de Tir. Un colorant, de asemenea, renumit pentru rezistența sa excepțională… și costul său de producție uluitor, care l-a făcut un produs de lux al lumii antice mediteraneene.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: www.sciencedirect.com
