Oncologia este o specialitate medicală dură și necesită multă tărie din partea profesionistului care alege un astfel de drum. Performanța implică o luptă zilnică în care medicul trebuie să știe exact ce „arme” terapeutice poate să folosească pentru a câștiga războiul pentru viață. Iar numărul celor pe care îi tratează este unul tot mai mare, incidența bolilor de acest tip fiind în creștere în România.
Oncologul nu este implicat într-o singură bătălie, ci duce lupte grele pe foarte multe fronturi, pentru fiecare pacient al său. În această specialitate, lucrurile nu se limitează doar la a investiga și trata bolnavul. Medicul este obligat să răspundă acestei „epidemii” de cancere cu terapiile cele mai bune, fiind necesar să țină pasul cu viteza cu care cercetarea evoluează în găsirea unor soluții noi de tratament. Doar așa poate câștiga zile pentru pacienții săi, dăruindu-le efectiv viață.
Vom face cunoștință astăzi cu un profesionist implicat direct în acest război al supraviețuirii celor care au fost diagnosticați cu o afecțiune oncologică.
Dr. Amedeia Niță, medic primar specializat în oncologie medicală, îngrijește zilnic zeci de pacienți. În activitatea sa cotidiană interacționează atât cu bolnavii cât și cu aparținătorii acestora, ajungând să-i cunoască bine și să le știe problemele.
Este un specialist care din momentul în care a decis să urmeze o carieră în domeniul medical s-a dedicat acestui drum, pregătindu-se continuu pentru a veni în sprijinul bolnavilor cu cele mai bune soluții. Pe lângă munca din spital, este implicată și în cercetare, parcurgând un program de doctorat axat pe o temă extrem de importantă: cancerul de prostată. De asemenea, face parte din Comitetul Director al Societății Naționale de Oncologie Medicală, este implicată în foarte multe activități și întruniri științifice și merge frecvent la congrese internaționale. Iar tipul acesta de abordare a profesiei îi permite să răspundă nevoilor pacienților de care se ocupă cu cele mai bune terapii.
Dar câți dintre acești pacienți sau aparținători o cunosc pe Amedeia Niță altfel decât ca pe medicul care-i tratează și de la care ei așteaptă mereu soluțiile salvatoare?
Dr. Amedeia Niță are și ea o poveste care implică și bune și rele, așa cum se întâmplă în viața fiecăruia dintre noi. În spatele profesionistului în halat alb se află multă muncă, efort constant, sacrificii, zile dedicate studiului, cercetării…succese, nereușite, încercări, obstacole, dar ,cel mai important, se află oamenii care au contribuit la formarea sa.
Îmi mărturisește din start că nu a mai avut niciodată ocazia să se prezinte astfel în fața pacienților, dar consideră că este important ca lumea să înțeleagă că și medicii sunt oameni.
Recunoaște faptul că profesia sa nu este ușoară, având în vedere că se întâlnește foarte des cu situații dramatice, dar are parte și de multe satisfacții. „Cea mai mare satisfacție o am în momentul în care vin în fața mea pacienți pe care i-am ajutat să se vindece. Deși nu sunt genul emotiv, astfel de situații mă fac să lăcrimez. Acei oameni îmi spun că le-am dat viață și că am fost șansa dumnealor la viață! E o bucurie imensă pentru mine. E mulțumirea supremă!
Mă impresionează și oamenii care au avut rude sau prieteni dragi la mine și pentru care nu am reușit să fac atât de mult cât mi-aș fi dorit și care la final de drum îmi spun: vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut!
Tratarea bolilor oncologice este o luptă reală în care încerci diverse arme terapeutice și atunci când vezi că nu ajungi la niciun liman ai un soi de zădărnicie în suflet și o senzație a inutilului. Singura liniște pe care o ai este atunci când aparținătorii înțeleg că ai luptat cu toate forțele tale și îți transmit acel mulțumesc. Pentru mine acel mulțumesc face mai mult decât orice. Înseamnă că omul acesta, care a pierdut pe cineva drag, a avut de la mine tot suportul. Acestea sunt coordonatele psihologice care îmi dau mie putere să merg înainte în meseria aceasta dură, grea.”, îmi spune dr. Amedeia Niță.
CITEȘTE ȘI: Spitalul General CF Ploiești are plan de investiții și vrea să treacă la următorul nivel
Oamenii care au sfințit locul pentru Amedeia Niță
Nu a visat din copilărie să fie medic. Familia în care a crescut – cu un tată inginer, o mamă medic de familie și cu un bunic patern care a fost un profesor cunoscut de limba și literatura română ( n. r. Dumitru Bisnel a condus două licee de top din Ploiești: Colegiul Economic „Virgil Madgearu” și Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria”) a ghidat-o către studiu, fără a-i impune un traseu anume.
A învățat mult, a citit la fel de mult, iar sub îndrumarea bunicului său a prins mare drag de tot ceea ce implica limba și literatura română. Așa se face că, aproape de finalizarea ciclului gimnazial, se gândea că drumul său va duce către Facultatea de Drept, dorindu-și să intre în lumea avocaturii.
A venit însă clasa a VIII-a când în programa școlară a apărut chimia, o materie de care viitorul medic s-a îndrăgostit din start. Iar odată intrată la liceu, la Colegiul Național „Mihai Viteazul” Ploiești, Amedeia Niță a întâlnit un alt om care îi va marca destinul: cunoscutul profesor de chimie, Maria Marin. „A fost primul an din istoria liceului când în cadrul secției de Real a apărut profilul de Bio-Chimie. Iar eu am optat la admitere pentru această clasă. Am fost într-o grupă de elevi în care erau foarte mulți copii foarte buni care știau deja că vor merge spre medicină, astfel că s-a creat o competiție între noi, în sensul bun, ambiționându-ne pentru a avea cele mai bune rezultate. Ce mi-a schimbat mie viziunea a fost că a început să-mi placă chimia. Am avut o profesoară la chimie în clasa a VIII-a care mi-a plăcut foarte mult și cu care am rezonat foarte bine, iar, ulterior, la liceu am avut șansa de a urma cursurile cu doamna Maria Marin. Cumva, doamna Marin mi-a schimbat viziunea legată de chimie, care a devenit materia mea preferată. Studiam din plăcere, lucram la nesfârșit probleme, asimilam tot ce ne preda cu foarte mare ușurință. Noi eram trei fete în clasă care mergeam la olimpiadă și pe care doamna Marin le pregătea intens. Această doamnă profesoară ne chema la dumneaei acasă și ne pregătea. Totul gratuit, marea sa bucurie fiind aceea că obțineam rezultate foarte bune la concursurile la care ne prezentam. Din acea grupă de trei fete, două am dat la Medicină și una la Farmacie.”, povestește interlocutoarea Ordinea Zilei.
S-a gândit inițial să transforme această dragoste pentru chimie într-o profesie și să aleagă să devină cadru didactic, dar în acel moment a intervenit un alt om care a ghidat-o în cele mai importante decizii din viața sa și care a îndreptat-o către Medicină.
„Cea care mi-a sugerat ideea de a da admitere la medicină a fost mama. Și cum îmi plăcea foarte mult și biologia, acolo unde o aveam la clasă pe minunata doamnă profesor Aniela Mărgărit, am luat în serios această propunere. Am avut șansa de a întâlni genul acela de profesori care își fac din plăcere meseria, iar lucrul acesta mi-a marcat traseul. Având lângă mine oameni atât de dedicați, am căpătat curaj și am decis să merg către Medicină. Problema cea mai mare la mine a fost însă fizica, pentru că chimia mi-a plăcut, biologia mi-a plăcut, dar fizica era o materie pe care nu o stăpâneam. Eu am prins perioada în care admiterea la medicină implica trei zile de examene, din trei materii: chimie, biologie, fizică. Fizica a fost piatra de încercare a mea, dar m-am pregătit temeinic și am reușit să depășesc obstacolul acesta”, precizează medicul.
În primii doi ani de facultate i-a fost greu să se regăsească
Perioada liceului a dedicat-o cu totul pregătirii pentru admiterea la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București. „A fost o muncă infernală, în care viața mea era compusă doar din pregătiri, învățat, școală și cam atât. Fără niciun fel de viață socială, dar mi-am atins scopul și anume să intru din primul an la Medicină. Dacă nu intram din primul an, în mod evident, nu mai dădeam al doilea an la Medicină. Asta a fost una dintre condițiile pe care i le-am pus mamei atunci când am avut discuția legată de faptul că îmi plăcea chimia și ea a sugerat să dau la Medicină pentru că locul meu este acolo. Eu i-am spus clar că, dacă nu intru din primul an, al doilea an nu mai dau la Medicină”, își amintește Amedeia Niță.
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul. Dr. Emil Dincă, medicul care tratează trupuri și liniștește suflete
Admiterea la medicină nu i-a adus din start satisfacțiile la care se aștepta. Primii ani de facultate au fost unii foarte grei, iar interlocutoarea Ordinea Zilei s-a confruntat cu aceeași problemă de care se lovesc mulți dintre cei care decid să urmeze acest drum și anume faptul că nu reușesc să se regăsească și își pun frecvent întrebarea dacă au făcut alegerea corectă. „Era extraordinar de multă materie, erau chestii seci, aride, anoste, niște materii pe care trebuia să le înveți absolut mecanic, nu aveau nicio logică sau logica trebuia să ți-o faci tu, să ți-o construiești după propriul tău algoritm și cumva au fost doi ani în care mi-am pus întrebarea ce caut eu la facultatea asta. După care am intrat în partea de clinic și lucrurile s-au schimbat. Se întâmpla în anul trei, pentru că în anul trei se face Semiologia, care în mod evident are legătură cu partea clinică, ai și partea practică, când intri în saloane, cunoști pacienți, vezi cu ce se „mănâncă” meseria. Descoperi ce să întrebi, înveți să asculți ce spune pacientul, să-l examinezi pentru că e o parte importantă a medicinei, e important să pui mâna pe pacient și să știi ce să cauți și ce să observi anormal, dincolo de toată imagistica aceasta care este la modă acum . Astfel că, din anul trei, am început să mă regăsesc în această facultate.”, subliniază medicul.
A vrut cardiologie, dar a optat pentru oncologie
Deja din anul patru de facultate a început să se întrebe către ce specialitate să se îndrepte. Rezidențiatul bătea la ușă și era important să ia cea mai bună decizie pentru ea.
La fel ca în multe alte momente din viața sa, a dezvoltat o pasiune pentru cardiologie datorită profesorilor care i-au transmis informația și de la care a avut șansa de a învăța. „Cursurile de cardiologie le făceam în Caritas, acolo unde erau doi profesori care cumva au știut să ne facă plăcute orele. Dincolo de informația care trebuia transmisă, și pe vremea aia noi o scriam după dictare, erau și casete audio care ne arătau cum trebuie să sune zgomotul normal al inimii, cum se aud zgomotele anormale. Erau și filmulețe. Iar pentru perioada aceea, eu am intrat în 1994 la Medicină, o astfel de abordare reprezenta o noutate, era altceva decât ceea ce se practica pe scară largă la facultățile de medicină de la vremea respectivă. Și atunci am stabilit: gata, la Rezidențiat vreau cardiologie.”, argumentează Amedeia Niță.
În anul în care a susținut concursul de rezidențiat au fost în jur de 1.100 de candidați pe 300 de locuri, iar întâmplarea a făcut ca toate posturile pentru cardiologie să fie luate înainte de a putea ea opta. „Nu am apucat cardiologie. Eram atât de dezamăgită încât eram pe punctul de a mă hotărî să stau un an și să dau din nou Rezidențiatul, dar am avut o șansă la îndemână, pe mama mea pe care am sunat-o și i-am zis uite n-am luat cardiologie, iar atunci mama mi-a zis: gândește-te la o specialitate deficitară, pentru că important este să găsești și un loc de muncă. Pentru că pe vremea aceea era chiar o problemă să găsești un loc unde să lucrezi. Una dintre specialități era ATI-ul, alta medicina internă… Aveam medie să iau cam orice specialitate, dar sincer vorbind nu mă simțeam atrasă de medicină internă…. Dar, așa cum am menționat, a intervenit din nou mama care mi-a spus: da de ce nu iei tu oncologia. Cum să iau oncologia!? Eu făcusem în facultate oncologie, pentru că devenise specialitate de sine stătătoare, aveam curs, aveam examen, dar nu-mi plăcuse deloc. Deși am avut ca asistent universitar, actual profesor universitar, pe doamna Monica Dragomir, dumneaei este pe oncologie pediatrică. Este un om absolut minunat, blând, cu o vorbă frumoasă, cu un discurs bun, a știut să ne explice foarte bine, doar că noi am făcut cursurile practice pe secția de oncopediatrie și asta a fost devastator. Pentru mine, ca și om care empatizez foarte mult, a fost cumplit. Plângeam efectiv atunci când ajungeam acolo și vedem copilașii fără păr și perfuziile în mână umblând însoțiți de părinți și încercând să aibă o viață normală într-o anormalitate totală. Era un impact emoțional foarte puternic și atunci am rămas puțin traumatizată de tot ceea ce înseamnă oncologia. Dar noi suntem o generație de copii, adulți care am fost crescuți într-un anumit fel și am ținut întotdeauna cont de sfaturile părinților. Și am zis hai să iau oncologie, dacă mi-a zis mama…știe ea, are ea al șaselea simț și știe ce mi se potrivește. Și așa am ales eu oncologia.”, explică interlocutoarea Ordinea Zilei.
Rezidențiatul l-a făcut la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” din București, acolo unde a avut din nou șansa de a întâlni oameni extraordinari care au contribuit semnificativ în formarea sa.
Unul dintre ei este dr. Mircea Nicolae Savu, medic primar radioterapie, despre care Amedeia Niță susține că Dumnezeu i l-a scos în cale. A fost unul dintre mentorii săi, de la care a învățat foarte multe și nu doar în domeniul medical. A învățat și modul de comunicare cu pacientul și modul de abordare a unor situații clinice.
CITEȘTE ȘI: Omul sfințește locul! Povestea psihiatrului care a făcut primul centru pentru adolescenți din țară
De asemenea, pe partea de oncologie medicală a lucrat cu dr. Mădălina Drăgănescu, care nu era cadru universitar, dar care avea, ca medic primar, o foarte mare experiență în tot ceea ce însemna noutate în ceea ce înseamnă oncologie medicală. „Pe vremea aceea erau puțini doctori care erau parte activă în trialurile clinice, care de fapt reprezintă cheia progresului în oncologie. Și dumneaei era foarte activă și lucra în foarte multe direcții, cu alte cuvinte ne-a dezvoltat și mie și celorlalți colegi oncologi apetitul pentru a citi și a cunoaște molecule noi, combinații terapeutice noi. A fost efectiv o sursă de inspirație minunată. Este foarte importat că am avut oameni de la care am învățat în Rezidențiat.”, menționează interlocutoarea Ordinea Zilei.
A ales să lucreze la Spitalul Schuller
După finalizarea acestei etape din pregătirea sa, a venit ca medic specialist în Ploiești, la Spitalul Municipal (Spitalul Schuller). „În Ploiești lucrurile erau total diferite față de cum eram eu învățată în București, cu dr. Drăgănescu care ne implica în foarte multe proiecte. Cumva, atunci a fost o perioadă în care m-am simțit destul de săracă din punct de vedere al informației medicale. Dar ce a fost bine când am venit în Ploiești a fost că am început să-mi construiesc o rețea de pacienți, adică să văd foarte mult și să-mi pun foarte multe întrebări și să citesc mai mult. La vremea aceea lucram cu domnul dr. Gabriel Doru Ghizdăvescu, care este un medic deosebit pentru care am tot respectul. În provincie însă oamenii nu erau învățați să aibă în jur persoane tinere și exista mai puțină disponibilitate în a-i sprijini. Dar lucrul acesta m-a forțat să citesc. Și evident că mi-am păstrat legătura și cu medicii din București, iar atunci când am avut nevoie de o altă opinie am știut unde să o caut.”, nuanțează medicul.
A existat și un alt avantaj pe care i l-a oferit venirea în orașul natal și anume acela că a fost încurajată și i s-a permis accesul la foarte multe dintre sesiunile științifice internaționale din domeniu. „M-au încurajat și mi-au permis să mă specializez. Am putut să plec, să cunosc și să înțeleg ce se întâmplă în domeniul oncologiei internaționale.”, punctează dr. Amedeia Niță. A fost perioada în care a fost plecată la Viena, la AKH, acolo unde a urmat un stagiu dedicat tinerilor specialiști. „Această dezvoltare a mea a fost una constantă, permisă și încurajată de oamenii din jur, de oamenii din colectivul oncologic în care am lucrat. Iar orașul Ploiești mi-a oferit această oportunitate.”, indică medicul.
Astăzi, dr. Amedeia Niță conduce Secția de oncologie medicală din cadrul Spitalul Municipal Ploiești, activând în paralel și la Spitalul OncoFort.
Alături de echipa sa de la Spitalul Schuller, gestionează lunar în jur de 900 de spitalizări de zi și alte 200 de spitalizări pe pat. Este un număr uriaș de cazuri de care cele șase doamne doctor care lucrează în Secția de oncologie se ocupă, stabilind tratament personalizat pentru fiecare bolnav în parte. Și nu este o misiune simplă, având în vedere că unitatea sanitară din Prahova înregistrează într-un an în jur de 1.700 de pacienți noi cu probleme oncologice. Iar ei se alătură celor care deja se află în evidența Spitalul Municipal Ploiești.
Toate aceste date statistice evidențiază, de fapt, eforturile pe care aceste cadre medicale trebuie să le facă zilnic pentru a face față valului de bolnavi cu probleme oncologice.
Nu a regretat nicio secundă decizia luată la îndemnul mamei sale
Atunci când analizează tot ceea ce i s-a întâmplat din punct de vedere profesional, dr. Amedeia Niță subliniază faptul că nu regretă nicio clipă decizia luată, aceea de a opta la Rezidențiat pentru a se specializa în oncologie.
În opinia sa, oncologia este de departe un domeniu extrem de dinamic, cu niște pași terapeutici făcuți la modul cel mai serios și cel mai avansat. „Urcăm trepte, mai bine spus urcăm etaje în ceea ce înseamnă terapia oncologică. Lucrurile se schimbă, aș zice, de la lună la lună. Se investește foarte mult din punct de vedere financiar în acest domeniu. Industria farmaceutică bagă extrem de multă resursă financiară și umană în direcția cercetării și lucrul acesta se vede la orice congres de oncologie”, argumentează medicul.
Pe de altă parte, satisfacția sa ca oncolog care profesează din 2001, de când a început Rezidențiatul, este greu de măsurat. „Satisfacția de a vedea pacienți pe care i-am tratat acum 10-15 ani că sunt bine și pe care îi întâlnesc în diferite conjuncturi este greu de tradus în cuvinte. Vreau să spun că în acest domeniu lucrurile se întâmplă în sensul bun și boala oncologică rămâne dramatică doar prin denumire, pentru că lumea când aude de cancer încă reacționează cu teamă. Poate dacă i-am schimba numele, boala ar putea fi percepută cu totul și cu totul altfel. Boala aceasta nu este un capăt de linie. Chiar și în cazurile mai puțin fericite se pot întâmpla minuni! Din păcate încă vedem foarte multe cazuri avansate, fie că boala este destul de silențioasă pentru că nu degeaba se spune despre cancer că este un dușman parșiv, fie că ne confruntăm cu cazuri care vin din mediile mai puțin educate în care există și un grad de ignoranță, fie că sunt oameni care consideră că se pot trata cu orice altceva mai puțin cu tratamentele oncologice clasice. Dar noi luptăm pentru fiecare pacient în parte. Eu asta încerc să le transmit pacienților : nu avem de unde să știm, încă nu avem acele modalități științifice de a depista pentru fiecare tratament acei pacienți cu răspuns extrem de bun. Așa cum arată statistica, pentru fiecare tratament există un procent de oameni în care aceștia răspund complet, un altul în care răspund parțial. Deci nu avem de unde să știm dacă pacientul din fața noastră nu este în acea categorie. Dar trebuie încercat. Și plus de asta, trebuie avută în vedere diversitatea variantelor terapeutice. Sunt extrem de multe variante, important este să le manevrezi cu bună știință, adică trebuie să ai cunoștințe. De asemenea, trebuie să ții pacientul aproape: să-ți spună la fiecare pas când lucrurile se schimbă în sensul nedorit. Asta e secretul, cel puțin în bolile avansate, trebuie intervenit și schimbat tratamentul atunci când este oportun.”, atrage atenția interlocutoarea Ordinea Zilei.
Satisfacțiile pe care activitatea medicală i le aduce zilnic o fac pe dr. Amedeia Niță să se declare mulțumită cu tot ceea ce i s-a întâmplat. Chiar dacă la începutul traseului său în oncologie nu se gândea că va atinge un astfel de nivel profesional, pasiunea pentru munca sa a condus-o către performanță.
Acele momentele mai puțin plăcute în care a trebuit să se confrunte cu aparținătorii unor pacienți care nu au fost mulțumiți de deciziile pe care medicul le-a luat nu au făcut-o pe Amedeia Niță să regrete că a optat pentru oncologie. E conștientă că astfel de episoade sunt inevitabile în munca unui doctor și speră că societatea va ajunge într-un final să conștientizeze că și profesioniștii din domeniul medical sunt tot oameni și că au nevoie să fie susținuți chiar și în momentele lor mai grele.
Am întrebat-o dacă i-ar îndemna pe studenții de astăzi de la Medicină să se îndrepte oncologie, iar răspunsul oferit ne indică eforturile pe care un specialist din acest domeniu trebuie să le facă pentru a reuși. „În spatele unui medic performant stau multe sacrificii. Performanța înseamnă multe nopți pierdute, weekenduri când nu stai cu ai tăi, zile în care muncești de dimineața până seara, înseamnă să ai și un partener de viață destul de compliant care să înțeleagă dorința ta de a face performanță, înseamnă un ajutor permanent pentru a îți crește copii, pentru ca tu să poți să te desfășori pe planul acesta profesional. E major și impactul psihologic al profesiei, pentru că inevitabil sunt situații care te frământă foarte mult. Te trezești peste noapte și de gândești: oare a fost cea mai bună alegere terapeutică? E ceva care te frământă, te consumă.”, nuanțează medicul.
Dar în ciuda tuturor acestor argumente care pe unii poate că i-ar face să se gândească de două ori înainte de a opta pentru oncologie, dr. Amedeia Niță afirmă cu tărie că indubitabil ar alege același drum. „N-aș putea să fac altceva. Real, nu mă văd făcând altceva. Nici în viața asta, nici în viețile următoare, dacă există…”, încheie interlocutoarea Ordinea Zilei
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Personală
