Fiecare piesă găzduită într-un muzeu are în spate o poveste care vorbește despre oameni, fapte, obiceiuri, despre istoria noastră. Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva este una dintre instituțiile de profil de la noi din țară care deține un patrimoniu impresionant. Colecții valoroase sunt găzduite atât de Palatul Magna Curia, cât și de celelalte imobile în care funcționează secții ale muzeului. Galeria de artefacte prețioase de la MCDR include monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică, dar și cu importanță maximă pentru științele naturii. Totodată, biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, aici fiind multe dintre cărțile rare pe care le deține țara noastră.
Sunt bogății neprețuite de care ne putem bucura și pe care le putem descoperi vizitând muzeul din Deva. Odată ce ați intrat în lumea populată cu aceste piese, aveți ocazia să pătrundeți într-un univers al cunoașterii care vă aduce mai aproape de tot ce ceea înseamnă istoria acestor meleaguri.
În fiecare lună, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva aduce în atenția publicului unul dintre artefactele mai puțin cunoscute pe care le deține și pe care iubitorii de istorie îl pot vedea online.
Prezentăm ultimul episod al acestei serii.
Pandantiv-amuletă
Mulți dintre oameni și-au dorit dintotdeauna să își controleze propria viață și chiar pe cea a altor persoane. Mulți și-au dorit să poată să influențeze viitorul, asupra unor detalii mai mici sau mai mari. Au dorit să poată să privească în trecutul altor persoane, pentru a le cunoaște mai bine. Iar astfel de deziderate sunt și astăzi prezente. Pentru ca să reușească, oamenii au apelat „specialiști” ai unui domeniu pe care puțini îl stăpâneau: la vrăjitori sau vrăjitoare.
| „ … magia este „produsul” unor activități specializate care erau desfășurate de persoane calificate, unele lucrând doar în propria comunitate, iar altele deservind o gamă mai largă de „consumatori”. Sursele literare antice indică existența unor specialiști itineranți în magie; unii au câștigat o largă notorietate, astfel încât serviciile lor erau foarte solicitate și în afara comunităților lor de origine.”- Aurel Rustoiu, Archaeological explorations of magic and witchcraft in Iron Age Transylvania, Cluj-Napoca, ed. Mega, 2019, p. 13. |
Uneori, cererile aveau ca scop protecția față de forțe nevăzute, dar care puteau să provoace suferință și să facă mult rău. Iar „leacul” prescris trebuia să fie adeseori prezent în permanență asupra celui protejat, într-o acțiune pe care o putem numi „preventivă”. Cele mai răspândite astfel de protecții se îndreaptă și azi împotriva „deochiului”. Din această perspectivă anumite obiecte, pot fi considerate adevărate „arme” împotriva spiritelor rele.
CITEȘTE ȘI: Dr. Iosif Vasile Ferencz ne spune o nouă poveste a unui artefact din patrimoniul MCDR: foarfeca de la Ardeu
Ritualuri care implicau un alt fel de magie, adeseori numită „magie neagră” erau de asemenea practicate, uneori de către aceleași persoane. Ele sunt atestate și în cadrul societăților din Transilvania epocii fierului și pot adeseori să fie distinse, uneori prin analiza descoperirilor arheologice. Izvoarele scrise păstrate din antichitate consemnează astfel de ritualuri, precum și instrumentarul folosit de practicienii acestei „arte”, în zona mediteraneană. Iar prezența chiar și în Transilvania a unor obiecte de felul celor descrise în asemenea surse, dovedește faptul că ritualuri de acel fel nu erau străine.
Ca arheolog, atunci când descoperi un obiect care poate să fie încadrat în categoria instrumentarului magic, atenția își este captivată de la bun început. Așa s-a întâmplat și în cazul obiectului pe care îl vom prezenta astăzi.
Campania de cercetări desfășurată în anul 2013 la Ardeu a furnizat numeroase artefacte arheologice între care și un obiect confecționat din lut ars, nemaiîntâlnit până atunci.
De la început este evidentă forma, care trimite spre o siluetă umană, cu toate trăsăturile stilizate. Corpul piesei este aproape cilindric, iar partea superioară, acolo unde intuim poziția capului este rotunjită și a fost perforată pentru a putea să fie atârnată pe un șnur. În partea opusă, de jos, se observă trei umflături discrete având în centru un orificiu, puțin adânc, cu orientare ușor oblică față de axul piesei.
Exemplarul are dimensiuni reduse: înălțime – 2,7 cm; diametru maxim -1,2 cm., iar diametrul perforației aflate la bază – 0,25 cm.
Astfel descris, exemplarul descoperit la Ardeu se încadrează la prima vedere în categoria amuletelor: dispozitive cu scop de protecție. Spre această concluzie ne îndreaptă atenția orificiul practicat în partea superioară, cel pentru atârnat. Acest detaliu este foarte important cunoscând că pentru a fi eficiente este necesar ca amuletele să fie purtate permanent și în contact direct cu corpul.
În ceea ce privește orificiul amplasat în partea inferioară, putem presupune că în el puteau să fi fost păstrate plante sau alte materii care protejau purtătorul împotriva unor pericole. Tot în același fel puteau să fie păstrate substanțe cu scopuri medicinale sau pentru stimularea unor stări psiho-active.
Pe de altă parte, prezența perforației din partea inferioară ne deschide calea și spre o altă interpretare, anume ca statueta să fi fost folosită cu scopul practicării unor ritualuri de tip vodoo, ca instrument al magiei negre. Ținând cont de analogii este posibil fi fost practicată pentru a provoca durere unei persoane. Însă aceeași perforație ar fi putut să avut și o altă semnificație, anume să fi avut rol de spațiu pentru păstrarea unor „probe” (cum sunt firele de păr, unghii etc) preluate pe ascuns de la persoana care trebuia să fie „legată”.
Aurel Rustoiu a remarcat faptul că statuetele care par să aibă rol în ritualuri de tip vodoo au fost descoperite în locuințe sau în apropierea acestora, așa cum este și cazul exemplarului de față, care provine dintr-o locuință. Acest fapt sugerează că obiectele erau folosite în scop ritualic, într-un cadru privat, departe de ochii comunității.
Statuetele din mediul tracic și în special cel getic erau frecvent modelate într-o manieră stilizată, deși există unele excepții. Uneori este modelat tot corpul, dar sunt și situații în care sunt redate numai părți, cum ar fi capul sau picioarele. Piese asemănătoare ca formă și cu datare similară cu cea a statuetei descoperite la Ardeu (sec. I – începutul sec. II p.Chr ), în Transilvania, se cunosc la Cuciulata (județul Sibiu) sau Cugir (județul Alba).
În zonele extracarpatice astfel de obiecte au fost descoperite cu o mai mare frecvență, însă cele mai bune analogii provin de la Piscu Crăsani, jud. Ialomița și de la Poiana, jud. Galați.
Într-o altă etapă cronologică, ceva mai devreme decât cea în care se datează exemplarul de la Ardeu, obiecte de acest fel sunt prezente în contexte diverse.
Dintr-o adevărată „trusă de magie”, conținând o varietate de obiecte, descoperită la Zimnicea, face parte și o statuetă foarte asemănătoare cu cea descrisă de noi. Datarea complexului din care face parte s-a făcut foarte larg, pe parcursul secolelor IV-II a. Chr.
Prezența unor statuete antropomorfe de acest fel pe spații largi și în contexte datate pe parcursul celei de a doua epoci a fierului trădează păstrarea și difuziunea unor tradiții ale practicilor de magie.
Rezumând, să remarcăm că piesa descoperită la Ardeu este un pandantiv – amuletă, realizat din lut, iar funcționalitatea sa putea să fi avut legătură cu diverse practici, vizând deopotrivă apărarea împotriva unor pericole, cât și pentru a provoca suferințe unor dușmani sau pentru a realiza sau întări legăturile cu anumite persoane. Deși de dimensiuni mici, putem să distingem complexitatea obiectului și fiecare dintre variantele de interpretare emise, trebuie luată în considerare.
Numărul mic de obiecte de acest fel cunoscute până în prezent în Transilvania se datorează, poate, stadiului cercetărilor. Cu toate acestea, tradiția utilizării lor pare să își aibă originea în afara arcului carpatic, de unde provin mai multe exemplare și unde sunt prezente în contexte mai vechi decât în Transilvania.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră!
Este ultima din seria biografiilor celor doisprezece obiecte de neratat, iar în luna ianuarie vă invităm la o „retrospectivă” care va contura povestea cere leagă toate obiectele prezentate anul acesta!
Autor: dr. Iosif Vasile Ferencz, cercetător consacrat din cadrul secției de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Foto: Iosif Vasile Ferencz
CITEȘTE ȘI: Iosif Vasile Ferencz, arheologul fascinat de viața vechilor daci
