E vineri, așa că e timpul pentru o altă propunere Ordinea Zilei de lectură. Cărțile din această selecție fac parte din oferta LIBREX și îl pot purta pe cititor prin lumi diferite, oferindu-i multiple perspective.
Țara pe care o iubesc
Prima dintre cărți poartă semnătura Reginei Maria. „Țara pe care o iubesc” este un roman sfâșietor, dar totodată plin de frumusețe și emoție, scris în timpul războiului de cea care a fost supranumită „Regina Soldat” și „Mama Răniților”, în încercarea de a alina durerea și de a le da soldaților deznădăjduiți motive în plus să lupte.
Cartea a apărut progresiv, fiind inițial tipărită capitol cu capitol, o dată la două săptămâni, în cel mai citit ziar, ce ajungea în toate tranșeele și în cătunele cele mai îndepărtate din România. Ulterior, textele au apărut într-un mic volum, ce devenise pentru fiecare suferind de pe front un dar prețios la care se întorcea ori de câte ori avea nevoie de speranță și putere.
Nicolae Iorga a fost cel care a încurajat-o pe Regină să scrie această carte și tot el a tradus textele din engleză pentru ca ele să ajungă la oameni. Așa a apărut „Țara pe care o iubesc”, o carte scrisă din pasiune și datoria față de țară, ce a atins inimile oamenilor și va continua să o facă mult timp de acum înainte, o carte în care o regină de neam străin a reușit să portretizeze într-un mod remarcabil frumusețile României, din vârfurile munților și pădurile dese până la malul mării Negre, de la palatul și mânăstirea Cotroceni, la ruinele așezărilor străvechi.
Una dintre cele mai emblematice figuri ale casei Regale, Regina Maria a încercat să ofere prin carte, un sprijin moral tuturor soldaților de pe front, încurajându-i să lupte. Romanul începe într-un mod cât se poate de dramatic, dar și extrem de emoționant.
„Cum să mă fac auzită, cum pot pătrunde în inimile voastre; cum să vă vorbesc şi despre ce anume? Pana mea şovăie – este prea mult de spus, durerea e prea mare –, spaima stăruie deasupra capetelor noastre ca un nour, dar cineva trebuie să-şi facă glasul auzit, cineva trebuie să găsească curajul să sfarme această tăcere infernală ce ne striveşte, făcându-ne să ne simţim deja morţi, uitaţi, excluşi din rândul celor vii. Odată cu sosirea primăverii, un dor uriaş, aproape de nestăpânit, îmi năpădeşte sufletul. Precum un prizonier ce cată printre gratiile ferestrei de la temniţă după un colţ de cer, aşa încerc şi eu să-mi amintesc locurile părăsite atât de neaşteptat şi de dramatic. Astfel, m-am gândit că, în aceste vremuri de încercări, măcar pana mea ar putea să-i călău zeas că iarăşi pe unii dintre noi către căminele de care ne e dor.”
Ulterior, Regina începe să descrie în stilul său impresionant, în fiecare capitol, câte un ținut, văzut prin proprii ochi. Ținuturile la care face referire sunt cele pe care România le-a pierdut, la momentele respective în timpul războiului.
„Am văzut odată plaja din Mangalia la apus. Eram cu fața spre mare, lumea parcă șoptea în liniștea înserării, dar marea mi se năpustea spre picioare, în veșnica, nestăpânita ei neliniște. În spatele meu, soarele se cufunda în zare, ultimele lui raze luminând valurile ce se spărgeau lovindu-se de ţărm cu o strălucire de miracol. Talazurile erau întunecate, dar fiecare era încununat cu o creastă de spumă auriu-portocalie, sub sărutul soarelui de asfinţit.”
Maria, Regina României:
„Nu există nimic din România pe care să nu-l fi iubit. Mai profund decât majoritatea celor născuți aici, m-am simțit una cu întinsele ei câmpii, cu nesfârșitele sale drumuri, cu apusurile, cu răsăriturile ei acoperite de rouă, cu pădurile întunecate și cu lanurile aurii de grâu. Am iubit până și mărăcinii deșirați care-și împrăștie prin bolovănișuri frumusețea inutilă a ramurilor lor spinoase.
Am ajuns, în timpul rătăcirilor mele, în locuri atât de singuratice încât îmi păreau la capătul lumii și acolo mă opream contemplând ultima strălucire a soarelui, înainte ca acesta să se scufunde în odihnă. Mi-au plăcut culorile strălucitoare ale cerului; melancolia stranie a nopții care se așternea; aburul parfumat de rouă ce se înălța din pământ, vălul de colb ce plutea peste lume…
Am iubit România întru totul, am iubit-o profund… am iubit-o mult!
Niciun foc nu purifică mai tare ca focul suferinței, nicio flacără nu se înalță mai drept spre inima lui Dumnezeu. Prin urmare, țara mea, nu contează prin câte necazuri ai trecut până acum și nici prin câte o să mai treci! Prin flacără trebuie să treacă oțelul înainte să devină o sabie tăioasă.
Păstrează-ți credința neclintită și speră în continuare; ești cu atât mai măreață din cauza necazurilor tale și a felului în care le-ai înfruntat și ești cu atât mai vrednică să câștigi!”
Povestea vieții mele
Pentru cei care vor să parcurgă întreaga serie semnă de Regina Maria, Editura LIBREX oferă o casetă de colecție cu ediția aniversară a jurnalului Reginei. Setul poate fi un cadou perfect pentru iubitorii Casei Regale și nu numai. Cartea a apărut în patru volume și respectă varianta originală a jurnalului așa cum au fost grupat de către Regină: Copilăria; Tinerețea și nunta; Începutul căsătoriei și 1906-1914. Jurnalul Reginei Maria a văzut pentru prima dată lumina tiparului în 1934 și a fost lansat simultan la Londra și New York.
Una dintre cele mai fascinante capete încoronate ale Europei, Regina Maria a României s-a născut în 1875, în Eastwell Park, Marea Britanie, nepoată a Reginei Victoria și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha sau ”Missy” a fost prințesă a Marii Britanii și Irlandei, principesă de coroană și regină a României. În 1893 la vârsta de 17 ani, Maria a părăsit Curțile strălucitoare ale Europei de Vest pentru a se căsători cu prințul moștenitor al României, Ferdinand I, devenind astfel Principesă a României.
Cartea în sine „cuprinde” viața Mariei de la naștere până la momentul în care ea ajunge regină. În cele 4 volume, însumând 30 de capitole, Maria povestește cele mai intime gânduri și trăiri, începând din copilărie, continuând cu episodul perioadei din Malta, unde tatăl său era detașat, apoi viața la Coburg, impresiile despre Carmen Sylva, nunta, căsnicia și imaginea capitalei României și a unei societăți străine pe care o descoperă. Maria nu se ferește în acest “jurnal” să zugrăvească, cu tactul unei diplomații englezești exemplare, relația pe care ea a avut-o cu regele Carol I. Firește, cum era normal, Regina vorbește despre soțul său, regele Ferdinand, încercând să îi descrie prin exemple personalitatea, precum și despre copiii săi, punând accent pe viitorul rege, Carol al II-ea.
Ultimul volum din „Povestea vieții mele” se concentrează pe perioada dintre 1906 și până la trecerea în neființă a Regelui Carol, atunci când Maria și Ferdinand au devenit regi.
Despre acest episod memorabil, Maria consemna în jurnalul său: „În dimineaţa aceea devenisem regină, regina unui popor care învăţase să mă înţeleagă încetul cu încetul, regină, într-un moment în care toată Europa ardea, iar flăcările ne ameninţau toate frontierele. Eram regină, în faţa mea se deschidea o pagină nouă, înfricoşătoare, solemnă, cu noi posibilităţi, apăsătoare, cu temeri necunoscute.
Stăteam mai într-o parte, cu copiii în jurul meu, cu faţa acoperită de un voal de doliu. Bătăile inimii mele erau precum paşii destinului. Abia auzeam vocea regelui, nu-i desluşeam cuvintele, dar am auzit cum îl aclamau, era regele lor de mâine. A izbucnit un ropot îndelung de aplauze.
Apoi, brusc, s-a auzit numele meu:
— Regina Maria…
— Regina Maria…
În felul în care îmi rosteau numele se ghicea o undă de speranţă.
— Regina Maria!
Dintr-o dată, am simţit că trebuia să-mi arăt chipul în faţa întregii adunări, că trebuia să mă întorc să-i privesc, fără niciun voal de doliu între mine şi ei.
Un vuiet mare s-a înălţat spre boltă, o voce prelungă, copleşitoare, care venea nestăvilit din multe inimi!
— Regina Maria!
Eram faţă în faţă, poporul meu şi cu mine.”
Tot în ultimul volum, Maria dedică un capitol copiilor săi, consemnând: „Copiii mei erau centrul existenţei mele. Femeile din neamul meu sunt mame pasionate, nu ne putem închipui o lume fără copii. Toată munca noastră, toate eforturile şi ambiţia au un singur scop, să-i creştem potrivit idealurilor noastre, să-i facem fericiţi şi să le pregătim un viitor frumos.”
Regele Ferdinand I
Semnificativă pentru înțelegerea personalității Regelui Ferdinand I, plină de discursuri emoționante și detalii profunde despre situația României în primul Război Mondial, cartea este o opera de referință în literatura istorică română.
Autorul, Nicolae Iorga, personalitate de excepție a țării noastre, istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român zugrăvește acest portret al iubitului rege care a condus, a inspirat, a sprijinit și a recompensat românii pentru sacrificiile lor încă de la momentul urcării sale pe tron.
Ferdinand I, „întregitorul”, a desăvârșit un proces istoric de sute de ani, unirea național-teritorială a românilor, recunoscută prin tratate internaționale și marcată simbolic prin Încoronarea Suveranilor, Ferdinand, alături de Maria, la Alba Iulia (15 octombrie 1922) ca regi ai României.
„Care va fi oare sufletul drept care la capătul acestor pagini, oricare i-ar fi sângele și neamul, oricare ideile politice, nu va simți venindu-i pe buze cuvintele cu care de șapte ani orice bun cetățean al României întâmpină pe Ferdinand I: Trăiască Regele?”, scria Nicolae Iorga.
Meditații
Cea de-a treia propunere pe care o avem pentru dumneavoastră este „Meditații”, de Marcus Aurelius, este una dintre cele mai influente cărți din lume, scrisă de împăratul roman recunoscut pentru stilul său de a transforma cuvintele în opere de artă și de a transmite emoții indiferent de subiectul abordat.
Marcus Aurelius (121-180 d.Hr.), unul dintre cei mai puternici oameni care au trăit vreodată, inspiră și instruiește prin calmul său și prin faptul că recunoaște fără să clipească dificultățile elementare ale vieții umane, punând accentul pe căutarea păcii interioare și a certitudinii etice într-o lume aparent haotică.
În fața suferințelor care stau la baza vieții, durere, pierdere și a inevitabilei morți, Aurelius recomandă o detașare stoică față de lucrurile care nu pot fi controlate și o concentrare asupra voinței și percepției proprii. O carte de filosofie de viață atemporală, accesibilă, care la final vă oferă cu siguranță fraze sau o replici ce vă vor fi de ajutor în situații neplăcute.
Marcus Aurelius (Marcus Aurelius Antoninus Augustus) este cunoscut atât ca împărat al Romei, cât și ca filosof stoic. S-a născut la Roma, la 26 aprilie 121 p. Chr., într-o familie senatorială de origine hispanică, a fost adoptat de viitorul împărat Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian. A primit o educație aleasă, studiind retorica cu Marcus Cornelius Fronto și Herodes Atticus și filosofia cu Quintus Iunius Rusticus, Apollonius din Calcedonia și Sextus din Cheroneea.
Domnia sa este marcată de un șir de catastrofe (ciumă, inundații, cutremure), dar și de numeroase războaie, purtate cu succes; în plan militar, Marcus Aurelius s-a îngrijit să respingă atacurile dușmanilor Romei de la granițele imperiului, în special în Orient și pe Dunăre, continuând politica defensivă inițiată de Hadrian. A murit la 17 martie 180 p. Chr., de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi). Este ultimul din seria „celor cinci împărați buni”.
Marcus Aurelius și-a expus ideile ca filosof stoic, în lucrarea „Ta eis heauton” (Meditații), scrisă în limba greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar și filosofic. Învățăturile sale au un caracter moral și aplicabilitate practică, fiind o serie de „exerciții spirituale” prin intermediul cărora omul poate dobândi cumpătarea, virtutea și liniștea lăuntrică în fața încercărilor vieții.
Marcus Aurelius a vândut sute de mii de exemplare de cărți datorită modului de scriere și mesajului transmis.
Respitația dragostei
Pentru cei mai romantici dintre dumneavoastră, am inclus în selecția de astăzi cartea „Respirația Dragostei”, care poartă semnătura scriitoarei Brittainy C. Cherry.
O poveste de dragoste dintre două persoane care au suferit enorm și care sunt atrase una de cealaltă într-un mod inexplicabil.
Brittainy C. Cherry este recunoscută pentru stilul său de a transforma cuvintele în opere de artă și de a transmite emoții puternice, indiferent de subiectul abordat, poveștile sale ținând cititorul în suspans de la prima până la ultima pagină.
Autoarea de origine americană a absolvit Universitatea Carroll, este licențiată în Artă Teatrală și are o specializare în scriere creativă. Brittainy Cherry se declară îndrăgostită de cuvinte și îi place să ia parte la scrierea de scenarii. În prezent locuiește în Milwaukee, Wisconsin unde scrie povești și în timpul liber se distrează alături de animalele sale de companie.
După toți acești ani în care a scris zeci de cărți, încă se declară îndrăgostita de romanele de dragoste și spune că mai are un milion de idei pe care abia așteaptă să le împărtășească cu publicul din întreaga lume. Fiecare carte scrisă Brittainy surprinde cu personaje unice, povești de iubire pentru adulțim pline de romantism contemporan. Doar citindu-le vă veți îndrăgosti de ele.
Așa este și romanul „Respirația Dragostei” ce spune povestea dintre Tristan și Elizabeth, doi oameni care au încercat din răsputeri să găsească o cale de a trăi – de a respira din nou, după evenimentele tragice petrecute în viețile lor. Sunt atrași unul de celălalt în mod inexplicabil și niciunul dintre ei nu a fost inițial conștient de adevărata legătură care i-a adus întâmplător împreună în primul rând. O poveste cu un subiect trist, dar extrem de emoționantă și plină de speranță.
Povestea cărții se desfășoară în jurul celor două personaje Elizabeth și Tristan, amândoi răniți și incercând să facă față provocărilor din viața de zi cu zi. Elizabeth și-a pierdut soțul și se străduiește să țină totul sub control pentru fiica ei de doar câțiva anișori. Tristan nu poate trece de pierderea soției și a fiului său, devenind antisocial și subiectul bârfelor din oraș.
Povestea începe cand, după un an de la pierderea soțului, Elizabeth decide că este timpul să se întoarcă acasă. Destinele celor doi se încrucișează atunci când Elizabeth îi lovește accidental cu masina câinele lui Tristan. Elizabeth și Emma (fiica ei) încearcă să se împrietenească cu Tristan, dar el este nepoliticos de fiecare dată. Amândoi sunt răniți, dar există ceva la Tristan care o atrage pe Elizabeth. De aici până la debutul unei noi povești de dragoste nu mai este decât un pas. Cei doi încep o relație de prietenie, dar, pe măsură ce timpul trece, ei devin din ce în ce mai apropiați. Diferite situații le pun relația la încercare, iar spre final, lucrurile iau o întorsătură complet neașteptată.
Jocul vieții și cum să-l joci
Despre aceast volum se spune că cea mai cunoscuta carte despre succes din lume! „Jocul vieții și cum să-l joci ” este semnat de Florence Scovel Shinn.
Florence Scovel Shinn este unul dintre cei mai populari profesori de predare a modalităților de succes. Cărțile ei, populare în toată lumea, au schimbat viețile a milioane de oameni.
Jocul vieții și cum să-l joci ne arată că ne putem bucura de lungi perioade de sănătate, prosperitate și fericire. Autoarea ne împărtășește povești adevărate din viața reală pentru a ilustra modul în care atitudinea și afirmațiile pozitive reușesc invariabil să transforme orice persoană într-un învingător, capabil să controleze circumstanțele și să elibereze abundența prin cunoașterea legilor spirituale.
„Ca să jucăm cu succes jocul vieții trebuie să ne antrenăm imaginația. O persoană cu o imaginație antrenată pentru a vizualiza numai lucruri bune aduce în viața ei «orice dorință dreaptă a inimii sale», sănătate, bogăție, iubire, prieteni, perfecta exprimare a sinelui, cele mai nobile idealuri.”
Psihologia mulțimilor
Psihologia mulțimilor este una dintre cele mai influente lucrări de psihologie socială din istorie, scrisă de Gustave Le Bon, creatorul disciplinei psihologiei sociale.
Cartea a avut un rol esențial în crearea acestui domeniu de studiu, analizând în detaliu comportamentul maselor și a avut un impact profund nu numai asupra lui Freud, ci și asupra unor maeștri ai controlului mulțimilor din secolul XX, precum Hitler și Mussolini – ambii fiind posibil să se fi folosit de observațiile sale ca un ghid pentru a stârni pasiunile populare.
Le Bon prezintă modul în care mulțimile tind să gândească, modul în care exprimă emoții exagerate, rapiditatea cu care acționează, fără o gândire coerentă și despre intoleranța generala a mulțimilor. Individul care devine parte a unei mulțimi tinde să se piardă pe sine și se simte invincibil, deoarece este conștient de similitudinea de mentalitate și de scop a tuturor celor care îl înconjoară. Le Bon remarcă modul în care indivizii devin entități necugetate ale Turmei și pot fi puși în mod inconștient să facă acte, care pot fi fie de mare criminalitate, fie de eroism.
Copilul de la Auschwitz
Cartea autoarei Lily Graham este o poveste sfâșietoare despre supraviețuire, în care viața sau moartea se bazează pe cea mai mică șansă și fericirea poate fi găsită în cele mai întunecate momente.
Fanii romanelor Alegerea. Acceptă cu bucurie posibilul, de Edith Enger și Tatuatorul de la Auschwitz, de Heather Morris, se vor îndrăgosti de acest roman splendid.
,,(…) atinse fotografia cu ramă aurie care stătea întotdeauna pe biroul ei, înfăţişând o tânără suplă, cu păr negru ca abanosul tuns foarte scurt, ţinând în brațe un bebeluș.
Mai avea de spus o ultimă poveste.
A lor.
Și a început în iadul de pe pământ.”
Este anul 1942 și Eva Adami se urcă într-un tren cu destinația Auschwitz. Abia reușind să respire din cauza cadavrelor care o strivesc și epuizată din cauza experienței traumatizante a călătoriei lungi în condiții insalubre și inumane, se mai gândește doar la mult așteptata revedere cu soțul ei Michal, care fusese deportat acolo cu șase luni în urmă.
Dar când Eva ajunge la Auschwitz, nu există nici urmă de Michal și realitatea crudă a lagărului se prăbușește peste ea. În timp ce are inima frântă de durere și zace tremurând pe o saltea subțire, cu capul ras de mâini brutale, aude o șoaptă. Sofie, colega ei de suferință, îi întinde mâna…
Pe măsură ce trec zilele, cele două femei își destăinuie speranțele și visele: Eva speră că-l va găsi pe Michal în viață în acest loc îngrozitor, iar Sofie, că-și va regăsi fiul peste graniță, într-un orfelinat din Austria. Sofie întrevede șansa de a crea o ultimă întâlnire între Eva și Michal și știe că trebuie să o accepte, chiar dacă asta înseamnă să te împrietenești cu adversarul…
Dar când Eva își dă seama că este însărcinată, se teme că le-a pus viața în pericol. Femeile promit că își vor proteja copiii, în cel mai rău caz. În tenebrele și degradarea abrutizantă din lagăr, sunt hotărâte să-și păstreze ultima speranță: dragii lor copii, pentru viețile cărora se roagă, astfel încât ei să trăiască să le spună povestea mai departe, atunci când ele nu vor mai putea.
Micul prinț
Micul prinț este un fenomen mondial editorial, o poveste împărtășită de la o generație la alta de aproape 80 de ani.
Este cea mai iubită dintre scrierile lui Antoine de Saint-Exupéry și una dintre cele mai traduse cărți din toate timpurile. Din 1943 și până acum, povestea micului prinț s-a bucurat de un imens succes: i s-au dedicat muzee și expoziții, a fost ecranizată și dramatizată, iar copiii de pretutindeni o citesc și o recitesc de fiecare dată cu aceeași bucurie.
Cartea este o pledoarie pentru iubire, pace, prietenie, comunicare între lumea copiilor și cea a adulților, relaționare, încredere, o carte de interpretare a simbolurilor, a mesajelor, o carte despre frumusețe și ocrotirea ei, o carte despre valorile omenirii.
Omul devine ceea ce gândește
În „Omul devine ceea ce gândește”, un bestseller clasic, James Allen dezvăluie modul în care gândurile noastre ne modelează realitatea. De la caracter la circumstanțele de viață, de la sănătate la aspectul fizic, autorul ne ajută să deținem controlul asupra gândurilor noastre pentru a ne crea viața pe care ne-o dorim și pentru a ne elibera de eșecuri și frustrări.
Plină de sfaturi practice pentru persoanele care doresc să devină cea mai bună versiune a lor, cartea a inspirat milioane de oameni și continua să arate adevărata cale spre o viață fericită și plină de succes.
„Mintea OMULUI poate fi comparată cu o grădina, care poate fi cultivată în mod inteligent sau lăsată să se dezlănțuie; dar, fie că este cultivată sau neglijată, ea trebuie să dea și va da roade. Dacă nu se plantează în ea nicio sămânță utilă, atunci o mulțime de buruieni inutile vor apărea în ea și vor continuă să se înmulțească.” , spune James Allen
Autor: Isabela Nicolescu
Foto: Librex/ Pixabay.com
