Charalampos Konstantinidis simte că sensul vieții îi este dat de artă, tânărul originar din orașul Larnaka, situat pe coasta sudică a Ciprului, își dedică tot timpul muzicii, considerând că doar așa se poate prezenta în fața lumii în cea mai bună variantă a sa. Recunoaște că este foarte greu să fii artist, având în vedere că performanța în acest domeniu presupune, mai presus de toate, o disciplină foarte mare, ceea ce inevitabil se traduce și prin foarte multe sacrificii. „Mai ales în muzică, unde intervine o solicitare mare fizică, mentală și chiar psihică, iar lucrul acesta înseamnă că este epuizant să fii performant. Pe de o parte, arta îți testează limitele și răbdarea. Este copleșitor și frustrant atunci când munca ta nu este răsplătită/ apreciată sau nu se reflectă în rezultatul final. De exemplu, dacă nu ai reușit să rezolvi până la finalul studiului ceea ce ți-ai propus. O astfel de situație poate provoca sentimente de dezamăgire și îndoială de sine. Pe de altă parte, sunt momente, precum aplauzele publicului la finalul concertului, care îți oferă satisfacție. De asemenea, este superbă împlinirea pe care o simți creând ceva frumos. Toate aceste lucruri te motivează să continui . Sunt și cele mai importante momente, deoarece ele dovedesc că totul a meritat.”, mărturisește violonistul.
L-am cunoscut când avea 24 de ani și o mulțime de pasiuni, împărțindu-și timpul între pregătirea teoretică și cea muzicală. Era finalul anului 2019, iar tânărul se afla în România datorită maestrului său, violonistul Sorin Alexandru Horlea, pentru a-și continua studiile muzicale. La prima noastră discuție, mi-a spus dintr-o suflare că muzica este antidotul sufletului său pentru răul lumii.
Deși au trecut cinci ani de atunci, tânărul nu a renunțat la această convingere, continuând, așa cum îi și spune prenumele Charalampos, să „strălucrească de fericire”, atunci când simte cum vibrează sub degetele sale corzile viorii.
România l-a pregătit pentru viața FĂRĂ LIMITE a unui artist
Între timp, a finalizat studiile de licență și de master la Universitatea Națională de Muzică București, și a reușit să se angajeze, cu contract pe perioadă determinată, într-o filarmonică de la noi din țară. În paralel, deține și postul de colaborator la Orchestra Simfonică din Cipru, participând ocazional la concrete, atunci când distribuția repertoriului cere mai multe viori (dimensiunea orchestrei din Cipru fiind asemănătoare cu cea a uneia de cameră.)
CITEȘTE ȘI: Charalampos Konstantinidis: Ateneul Român este un templu al muzicii
Prezentându-mi o parte dintre proiectele sale, îmi povestește plin de entuziasm faptul că a avut plăcerea să facă parte din orchestra de cameră „Lyra Gorjului”, cu care a concertat, în decembrie anul trecut, în Veneția, cu ocazia Zilei Naționale a României. În mod asemănător, cu această orchestră a mai avut și un concert, pe 24 ianuarie, la Târgu Jiu, pentru a sărbători ziua Micii Unirii.
Deși a venit în țara noastră pentru a studia, inima sa de artist a prins drag de locurile în care a trăit în ultimii ani și a ajuns să simtă vibrația acestor meleaguri. De altfel, crede în universalitatea muzicii, fiind de părere că arta trăiește FĂRĂ LIMITE.
„Perioada studiilor mele în România a fost probabil cea mai importantă etapă din viața mea de până acum. Simt că anii pe care i-am petrecut aici, în special în București, au format artistul care sunt astăzi, dar și caracterul/ personalitatea mea în general. Incontestabil, pe măsură ce trec anii, cineva ajunge la o oarecare maturitate. A fost o perioadă foarte încărcată și grea, dar totodată frumoasă, iar acum pot să zic cu siguranță că, după această perioadă, mă simt pregătit din toate punctele de vedere și sunt echipat cu tot ce este necesar pentru a face față domeniului dificil al muzicii”, subliniază Charalampos.
Sănătatea este cea mai mare binecuvântare!
O parte din anii petrecuți în România au inclus și perioada pandemiei, care a generat o situație fără precedent pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei din lumea artelor care s-au văzut nevoiți să renunțe, pentru un timp foarte lung, la modul lor de a trăi. „Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost faptul că, într-o astfel de perioadă, muzica a fost mai degrabă atacată decât promovată. Este de înțeles că, în vremuri de criză, anumite măsuri trebuie luate pentru depășirea unei probleme și, desigur, pentru protejarea vieților umane. Pandemia, totuși, a provocat, pe lângă probleme fizice și pierderi de vieți omenești, un sentiment de frică și nesiguranță, frică în special pentru viitor, precum și o instabilitate, atât emoțională cât și mentală. Eu personal, fiind încă la studii în perioada respectivă, am simțit o dezamăgire, în ceea ce privește alegerea mea de carieră, neștiind dacă se va dovedi corectă. De asemenea, cunosc cazuri în care unii artiști au fost chiar nevoiți să se reprofileze din cauza pandemiei. După părerea mea, nu trebuie să uităm de beneficiile muzicii, ea însăși fiind arta supremă și unul dintre puținele mijloace care ne-au ajutat să trecem prin acea perioadă dificilă. Nu mi-a plăcut atunci când sălile de concerte s-au redeschis fără public, iar mai târziu la jumătatea capacității lor. Totodată, nu mi-a plăcut discriminarea care a apărut, ce permitea doar persoanelor cu certificat verde să între la concerte (chiar dacă totul a fost făcut pentru binele sănătății publice). Prezența muzicii este absolut necesară pentru existența umană, așadar ea este destinată pentru toată lumea, fără nicio excepție, fără limite.”, atrage atenția interlocutorul Ordinea Zilei.
CITEȘTE ȘI: FĂRĂ LIMITE! Feras Sarmini, artistul a cărui inimă bate doar pe ritmuri muzicale
În opinia sa, cea mai importantă lecție a acelei perioade este aceea că sănătatea, atât fizică cât și mentală, este singurul lucru care contează, este cea mai mare binecuvântare!
„Pandemia ne-a învățat că nu ar trebui să luăm nimic de bun și probabil ne-a adus aminte că lumea noastră este una care se uzează foarte ușor. Ceea ce este foarte important este să trăim momentul, să prețuim și să apreciem ceea ce avem și să fim recunoscători. Știu din propria mea experiență că lucrul acesta este destul de greu de realizat, fiindcă de multe ori mă trezesc gândindu-mă la greșelile și alegerile nepotrivite din trecut sau la incertitudinea viitorului, uitând să trăiesc în prezent. Făcând, totuși, parte dintr-o societate cu pretenții mari și cu un ritm alert de viață, este de înțeles de ce uneori uiți să te bucuri de moment, fiind atât de preocupat și copleșit de obligațiile și anxietatea ta. De asemenea, este esențial să ne exprimăm liber și să fim îndrăzneți, să fim curajoși. Să apreciem persoanele care fac parte din viața noastră și să le spunem cum ne simțim, iar cel mai important, să iubim cât mai mult posibil, pentru că iubirea/ dragostea, dar și amabilitatea pot rezolva totul (deși câteodată ne este greu să găsim iubirea pentru noi înșine). Lumea în care trăim este rea, prin urmare, a continua să fii amabil în timp ce crești este chiar o provocare.”, nuanțează artistul.
Oamenii care i-au marcat viața
Charalampos Konstantinidis a avut șansa ca, pe parcursul său de până acum, să întâlnească persoane care l-au ajutat să se descopere și să ajungă la un nivel artistic din ce în ce mai bun. Unul dintre acești oameni este Sorin Alexandru Horlea, profesorul de vioară pe care l-a avut în Cipru și care l-a influențat să vină la studii în România. „Nu cred că există suficiente cuvinte pentru a descrie bunătatea lui și iubirea pe care o are pentru studenții/ elevii lui. El m-a sprijinit pe parcursul călătoriei mele cu vioara, călătorie care a fost una tulburătoare, și s-a asigurat că sunt pe drumul cel bun. A avut grijă astfel încât să nu îmi pierd speranța de a-mi îndeplini visele. Până în ziua de azi îmi este o persoană foarte apropiată cu care pot să împărtășesc tot, nu doar lucruri legate de muzică. Aș putea zice că pentru mine el a fost și este în continuare un mentor de viață.”, afirmă violonistul.
O a doua persoană care i-a marcat traseul este Nistor Nicolae, profesorul cu care a făcut pregătirea pentru UNMB. „Contribuția sa a fost de o importanță foarte mare și chiar definitivă pentru viitorul meu. Din păcate, dumnealui s-a stins din viață acum doi ani din cauză COVID-ului.”, adaugă interlocutorul Ordinea Zilei.
O influență majoră asupra sa a avut-o și Ladislau Csendes, un violonist și pedagog extraordinar. „El este profesorul cu care am lucrat la Conservator și care m-a îndrumat timp de șase ani (licență și master). Mă simt foarte norocos că am avut oportunitatea să lucrez cu el și să „fur” o parte din înțelepciunea sa.”, precizează tânărul.
Rezonează cel mai mult cu muzica barocă
Atunci când vine vorba despre muzică, Charalampos încearcă să fie cât mai deschis. „Fiind instrumentist, trebuie să fiu capabil să înțeleg și să cânt toate genurile muzicale, iar de la fiecare gen, ca muzician, pot să învăț altceva și să devin mai bun. Ascult aproape toate genurile, pornind de la clasică, pop, rock, jazz, muzică de film etc., mai puțin metal sau muzică electronică. Dintre toate genurile, totuși, cred că mai mult rezonez cu muzica clasică, și în special muzica barocă”, explică violonistul.
De asemenea, apreciază că îi este greu să aleagă un singur muzician preferat, deoarece există câțiva artiști pe care îi admiră. „Cel mai mult, însă, aș zice că îl admir pe Augustin Hadelich. În primul rând pentru că are un sunet extrem de frumos și strălucitor, o tehnică fenomenală, iar din punct de vedere interpretativ demonstrează o sensibilitate extraordinară, fiind totodată foarte convingător. În al doilea rând, își compune aranjamentele proprii, iar, după cum ne-a arătat în timpul pandemiei, la nevoie se și acompaniază singur. Cu alte cuvinte, după părerea mea, este un adevărat maestru.”, își argumentează muzicianul alegerea.
Este pasionat de artă în general și de tot ceea e include ea: teatru, cinematograf, literatură, poezie, arte plastice etc.. „Pentru mine arta este un mod de a supraviețui – creativitatea nesfârșită pe care o poate avea cineva prin artă este lucrul care mă motivează și îmi dă un scop în viața. De asemenea, sunt pasionat de filozofie – ca și stil de viața. De asemenea, ador natura și mi-aș dori să petrec cât mai mult timp înconjurat de ea. Fie că este vorba despre mare, fie că este vorba despre munte, natura este superbă în totalitatea ei.”, transmite violonistul pentru care nu există limite.
Chiar dacă, așa cum spunea actorul Bill Murray: „E greu să fii artist. E greu să fii orice. E greu să fii!”, Charalampos Konstantinidis continuă să trăiască prin muzică, descoperind pas cu pas cea mai bună modalitate de a exista, de a fii, de a fii om.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Ordinea Zilei
CITEȘTE ȘI: FARĂ LIMITE! Mariano Castro, un soldat al artei care luptă pentru o lume mai bună
