Un job, o relație superficială, o rutină zilnică. Viața curge… Este oare suficient pentru a trăi?
Romanul de debut al scriitorului Satoshi Yagisawa, „Viața mea în librăria Morisaki”, ne oferă răspunsuri la această întrebare.
A trăi înseamnă mult mai mult, implică sentimente profunde, maniferstări diverse, relaționări complexe.
La prima vedere, cartea oferită de Editura Litera pare una simplă, ușor de citit, o lectură facilă de weekend. Dar pe măsură ce parcurgi filele volumului conștientizezi că autorul a strecurat meșteșugit printre rândurile narațiunii un mesaj extrem de important.
„Viața mea în librăria Morisaki” este un manifest pentru …a trăi. În același timp, un îndemn la lectură, la a-ți lăsa imaginația să zburde, la visare.
Toată acțiunea romanului se derulează prin ochii tinerei Tatako, o fată de douăzeci și cinci de ani, cu o viață destul de monotonă. Până acum își împărțea timpul între un job anost și un iubit superficial despre care își va da seama mai târziu că nu știa prea multe lucruri. Credea că iubește și că este iubită, când de fapt totul era fals, fără nimic veritabil.
Părăsită într-un mod brutal, Tatako intră în depresie și își dă demisia de la locul de muncă unde risca să se întâlnească atât cu fostul iubit, cât și cu logodnica lui.
Salvarea avea să-i vină dintr-o lume necunoscută ei până acum, din cartierul Jimbōchō, din Tōkyō, un veritabil paradis pentru cititorii pasionaţi, o zonă cu străduțe pline cu librării, edituri și anticariate.
Un colț de lume liniștit și atemporal, aflat la numai câțiva pași de metrou și de marile clădiri moderne ale capitalei. Şiruri întregi de vitrine pline de cărți, noi sau la mâna a doua. Nu toată lumea cunoaște cartierul, oamenii fiind atrași mai cu seamă de Ginza sau de miile de lumini din Shibuya.
Deși locuiește de ani buni în Tōkyō, Tatako nu a frecventat niciodată acea parte a orașului. Dar viața o va aduce aici și, odată ce va păși în această lume a cărților, destinul i se va schimba. Oamenii pe care îi va cunoaște o vor învăța ce înseamnă să trăiești cu adevărat. În același timp îi vor preda lecția regăsirii de sine.
Personajul cheie pentru toate aceste schimbări pe care Tatako le va suferi este Satoru, unchiul său excentric.
Entuziast și cam zăpăcit, el își dedică viața cărților și librăriei Morisaki, mai cu seamă după ce soția lui l-a părăsit.
Spre deosebire de unchiul ei, Tatako s-a lăsat pradă depresiei și nu a mai ieșit din casă de când iubitul ei i-a spus că vrea să se însoare cu o altă femeie.
Satoru este cel care îi aruncă un colac de salvare, propunându-i să se mute la primul etaj al librăriei.
Tatako, o tânără câtuși de puțin interesată de lectură, se trezește brusc trăind printre munți de cărți gata oricând să se prăbușească și printre clienți enervanți, care o iau tot timpul la întrebări și îi citează scriitori necunoscuți.
Printre discuțiile din ce în ce mai pătimașe despre literatura japoneză modernă, întâlnirea întâmplătoare, într-o cafenea, cu un necunoscut timid și secretele poveștii de dragoste a lui Satoru, Tatako va descoperi treptat un mod de a comunica și de a relaționa care pleacă de la cărți și ajunge la inimă și un stil de viață mai intim și mai autentic, fără teama de a spune ce gândești și de a lăsa în urmă trecutul.
CITEȘTE ȘI: Moștenitorii, o carte despre evoluția și decăderea omului
Toate aceste trăiri cu care se va confrunta Tatako îi vor permite să înflorească asemeni cireșilor japonezi și să umple cu bucuria ei viețile celor cu care intră în contact.
Satoshi Yagisawa reușește prin scriitura sa curată, simplă să redea o poveste despre fiecare dintre noi. Indiferent de ceea ce ne este dat să trăim, trebuie să mergem mai departe cu mult curaj. Disperarea se instalează în viețile noastre doar dacă noi îi dăm voie. Viața trebuie trăită! Oamenii au nevoie unii de alții, au nevoie să comunice, să relaționeze, să se descopere.
Așa cum am mai spus deja „Viața mea în librăria Morisaki” este un manifest pentru …a trăi.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Editura Litera
