Deși majoritatea cazurilor de preeclampsie sunt ușoare sau moderate, această boală și complicațiile ei rămân între primele trei cele mai frecvente cauze de mortalitate maternă și neonatală. Dr. Simona Duță, medic primar obstetrică-ginecologie la Clinica Nativia, menționează faptul că situația poate fi ținută sub control cu o diagnosticare timpurie și o supraveghere corectă a sarcinii.
Cel mai frecvent, preeclampsia apare în a doua jumătate a sarcinii sau imediat după naștere și este caracterizată prin creșterea tensiunii arteriale și prezența proteinelor în urină.
Un alt efect al preeclampsiei poate fi încetinirea creșterii fătului, pe fondul unor schimbări în circulația sângelui bebelușului.
Din păcate, aceste modificări nu sunt sesizate de către gravidă, întrucât nu îi modifică starea generală sau nu provoacă simptome, motiv pentru care ele trebuie căutate în mod activ în timpul controalelor prenatale. De asemenea, verificarea tensiunii de către gravidă, acasă, nu poate fi decât benefică.
În unele cazuri, atunci când preeclampsia se agravează, pot să apară edeme (umflături) ale picioarelor, mâinilor și feței, dureri puternice de cap, tulburări de vedere sau durere subcostală. Când tensiunea arterială este peste 140 mmHg (inclusiv dacă măsurătoarea este repetată după 15-20 de minute în care gravida a stat relaxată) sau dacă se manifestă simptomele de mai sus, este extrem de important ca gravida să se adreseze pe această temă medicului care îi urmărește sarcina.
„Preeclampsia afectează până la 6% dintre gravide, iar 1-2% fac forme severe. Majoritatea cazurilor de preeclampsie sunt ușoare sau moderate, însă cazurile severe pot pune probleme serioase atât mamei, cât și copilului. Preeclampsia și complicațiile ei rămân între primele trei cele mai frecvente cauze de mortalitate maternă și neonatală”, avertizează dr. Simona Duță, medic primar obstetrică-ginecologie la Clinica Nativia.
Cauze necunoscute, factori de risc – numeroși
Cauzele preeclampsiei nu sunt cunoscute cu exactitate, însă ea este considerată o boală a placentei, organul care conectează circulația de sânge a mamei cu cea a copilului, prin care are loc transferul de substanțe (substanțe nutritive, oxigen etc.) de la mamă spre fat și eliminarea de produși de secreție de către făt spre organismul mamei.
Orice femeie poate face preeclampsie, dar există câteva situații care cresc riscul de instalare a bolii, precum:
- unele boli materne prezente dinainte de sarcină: diabet, hipertensiune arterială, boli renale, lupusul sau sindromul antifosfolipidic;
- preeclampsia la sarcinile anterioare.
Alți factori de risc pentru apariția preeclampsiei, dar cu impact mai scăzut, sunt:
- vârsta peste 40 de ani;
- mai mult de 10 ani de la sarcina anterioară;
- prezența preeclampsiei la rude de gradul 1 (mama, sora);
- sarcina multiplă (gemeni, tripleti);
„În primul trimestru de sarcină, pe baza acestor factori de risc și pe baza unor măsurători ecografice (pulsatilitatea în arterele uterine) și biochimice, plus verificarea tensiunii arteriale, se poate calcula individualizat, pentru fiecare gravidă, riscul de a face preeclampsie. Dacă această valoare este crescută, aspirina în doza mică administrată de la 12 săptămâni scade semnificativ riscul de instalare a bolii”, explică dr. Simona Duță, medic primar obstetrică-ginecologie la Clinica Nativia.
Singura metodă de a vindeca preeclampsia este nașterea; însă, pentru a ține situația sub control, gravidei i se vor recomanda o serie de evaluări – ecografice, de sânge, de urină etc. – pentru a stabili gravitatea bolii și pentru a monitoriza atent starea ei și a fătului.
De asemenea, este posibil ca pacienta să primească tratament, până la momentul nașterii, pentru scăderea tensiunii arteriale. Cel mai frecvent, în cazul gravidelor cu preeclampsie, nașterea are loc la 36-38 de săptămâni, însă, în situații mai severe, poate avea loc și mai devreme.
