La 21 noiembrie, calendarele creștinilor, fie ei ortodocși sau catolici, consemnează Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Praesentatio Beatae Mariae Virginis).
Împlinirea unei făgăduieli către Domnul
Acest moment amintește de împlinirea unei făgăduieli făcute în fața lui Dumnezeu: Ioachim și Ana, ajunși la o vârstă destul de înaintată se rugau Domnului să le dăruiască un copil. Primind darul, o fetiță pe care au numit-o Maria, după trei ani, au dus pruncul la Templu împlinind astfel promisiunea făcută la nașterea ei.
Sărbătoarea a existat înainte de secolul al VI-lea. Sfântul Grigorie de Nyssa face o mențiune despre această sărbătoare încă din secolul al IV-lea. Mai există şi o mărturie privind construirea unei biserici de către împărăteasa Elena în cinstea acestui eveniment, iar Sfântul Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeşte și el despre această sărbătoare ce se ţinea la Ierusalim. În secolul al VIII-lea, patriarhii Gherman şi Tarasie au rostit câte o predică în cinstea acestei sărbători.
O biserică a fost construită de Iustinian cel Mare chiar lângă zidul ruinat al Templului care, se pare că a fost sfințită pe 21 noiembrie, anul 543, având hramul acestei sărbători
În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de Papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o pentru prima data la Avignon, în 1374. Ea s-a răspândit în sec. XV-XVI, în timpul papilor Sixt al IV-lea şi Sixt al V-lea.
Calea către desăvârșire
Și Ioachim și Ana erau de neam împărătesc (genealogia lor duce până la regele David), iar evenimentul a avut o procesiune la care au participat și alți părinți și alți copii, căci la evrei era destul de obișnuit ca pruncii să fie închinați lui Dumnezeu.
La templu a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Până la intrarea în templu, se urcau 15 trepte şi potrivit ritualului, iudeii trebuiau să se oprească pe fiecare treaptă pentru a rosti un psalm.
Fiind prea mică, părinţii au vrut s-o ajute pe Maria şi să rostească psalmii în locul ei. Fetiţa, însă, prin harul divin, a urcat repede singură treptele până sus. Marele Preot a luat-o de mână pe pruncă şi a dus-o în cea mai sfântă încăpere a templului, în Sfânta Sfintelor.
Maria va rămâne la templu până la vârsta de 15 ani. Aici Sfânta Fecioară deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână, citirea Scripturii şi îndeosebi rugăciunea.
În fiecare zi se ruga de dimineaţă până la ceasul al treilea, apoi până la ceasul al nouălea lucra alături de celelalte fete, iar de la al nouălea ceas se ruga iarăşi până târziu în noapte. Şi în fiecare seară Arhanghelul Gavriil, arătându-i-se împreună cu alţi îngeri, îi aducea hrană cerească, iar hrana primită de ea de la preoţi o dădea săracilor.
„Zaharia ştia, ca prooroc, că această copilă este mai sfântă decât Sfânta Sfintelor, pentru că ea va purta în sine, pe Acela Care stă în Sfânta Sfintelor, cea nefăcută de mână, în ceruri, pe Arhiereul bunătăţilor celor viitoare, cum zice Sfântul Apostol Pavel. De aceea au adus-o în Sfânta Sfintelor. Iar după ce s-a închinat jertfelnicului celui de aur şi la sicriul legii Domnului, au luat-o şi au dus-o în casa fecioarelor şi a locuit acolo împreună cu ele 12 ani. Numai rugăciunea o făcea în Sfânta Sfintelor,” ne spune părintele Ilie Cleopa, într-o predică dedicată sărbătorii. „Intrarea Maicii Domnului în Biserică a fost primul semn din rânduiala bunăvoinţei lui Dumnezeu de a mântui neamul omenesc”, explică părintele.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Doxologia.ro
