„Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, acolo se găsesc mănăstirile din Nordul Olteniei, ascunse între munți, în văi și defileuri săpate de râuri repezi, în depresiuni de forma unor căldări, adevărate fortărețe. În asemenea locuri, în păduri zămislite, parcă de la „facerea lumii”, oamenii locului l-au căutat de secole pe Dumnezeu. Și, ca o încununare a căutării lor li s-au descoperit spații în care au durat din piatră și zid lăcașuri de nevoință și închinare întru slava lui Dumnezeu.
În aceste locașuri și-au aflat liman și adăpost și sfinți ai lui Dumnezeu, viețuitori în comunitatea creștină care se formase în Orientul Mijlociu, pe care frații lor au încercat să îi ferească de urgia otomană. Odată ajunși aici, acești sfinți, deși plecați la cele veșnice, au vegheat asupra oamenilor locului și le-au oferit sprijin și întărire în fața vremurilor.
Așa au fost ( și sunt), de exemplu, Sfânta Parascheva de la Iași, Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeș, Sfântul Dimitrie Basarabov de la București, Sfântul Grigoire Decapolitul de la Bistrița.
Și vremurile au venit… când mai blânde când mai aspre dar, oricum vor fi fost, localnicii au împărțit cu sfinții lor și bune și rele –„toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut” – dar, mai ales, nădejdea… Nădejdea într-o viață mai bună și în Împărăția lui Hristos.
O astfel de fortăreață, deși la doar 650 m altitudine, ascunsă la poalele Munţilor Căpăţânii, este Sfânta Mânăstire Bistriţa. La doar 3 km, peste culmea Bistriţei se află Mânăstirea Hurezi, iar calea de acces vine dinspre Comuna Costești, Județul Vâlcea.
Prima carte tipărită pe pământ românesc
Străvechi lăcaş monahal, datând de la sfârşitul secolului al XV-lea, ctitorie a boierilor Craioveşti, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, aici s-a înfiinţat prima tiparniţă din Ţara Românească, unde s-a tipărit de către călugărul Macarie, în 1508, Liturghierul (în limba slavonă), prima carte tipărită pe pământ românesc.
Viitorul domn Neagoe, nepot al Craioveștilor, a fost printre primii veniți pentru a căpăta „în tinerețea lui cunoștința de limbă și de literatură”.
Boierii Craiovești Barbu, Pârvu, Danciu, Radu sunt importanți nu doar pentru râvna lor de a zidi și înzestra lăcașuri de cult monumentale, ci și pentru că, între urmaşii lor, se vor număra domnitorii veacului al XVII-lea: Radu Şerban, Constantin Şerban, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu.
Sfântul Grigorie Decapolitul, mărturisitor pentru sfintele icoane și ajutor pentru creștini
La Sfânta Mânăstire Bistriţa a poposit, și pare că nu va mai pleca până la sfârșitul veacurilor, Sfântul Grigorie Decapolitul. Moaștele sale au părăsit mănăstirea din Constantinopol în care se aflau, după anul 1453, după căderea acestui oraș sub stăpânirea otomană, fiind aduse de boierul Barbu Craioveanu.
Sfântul Grigorie se numește Decapolitul după numele regiunii sale de baștină: Decapole din în sud-estul Asiei Mici, care aparținea a vremea nașterii sale Imperiului bizantin.
De mic pornește pe drumul deschis de Iisus Hristos, ducând o viață austeră, poposind din mănăstire în mănăstire mărturisind cuvântul lui Dumnezeu. A avut de înfruntat pe cei ce au îmbrățișat iconoclasmul (doctrină oficială a statului și a bisericii bizantine, între anii 726-843, care a impus distrugerea icoanelor și disciplinarea celor ce li se închinau ), uneori reprezentați chiar de mai marii mănăstirii în care își găsea adăpost.
De multe ori a fost pedepsit și fizic pentru părerile sale și pentru mărturiile sale în favoarea sfintelor icoane. Spre deosebire de sfinții mucenici care au primit martiriul din mâna prigonitorilor creștinilor, Sfântul Grigoire se află printre sfinții care au primit pătimirea din mâna fraților lor care au îmbrățișat calea ereziei. Durerii fizice i se adaugă în aceste cazuri suferința pentru frații aflați în greșeală.
În călătoria sa, la mănăstirile din bazinul Mării Mediterane, și înainte și după petrecerea din viața aceasta, sfântul a mângâiat cu cuvântul, cu fapta, s-a rugat pentru bolnavi vindecându-i, a scos din încurcături absolut miraculos, mulți creștini care au venit la el cerând ajutor.
Moaștele sale au rămas la Mănăstirea Bistrița unde credincioșii români le-au arătat mereu o cinste deosebită venind sa se închine în fața lor și să ceară ocrotire.
