De un deceniu Teatrul Stela Popescu își scrie istoria zi de zi. Astăzi vă prezentăm povestea unei instituții prin ochii celor care au devenit actorii săi din 2016 până în prezent.
„Face TSP zece ani, iar eu nouă ani de când joc aici. Peste 200 de reprezentaţii cu o grămadă de spectacole, două nominalizări UNITER cu roluri în regia lui Răzvan Mazilu şi Victor Ioan Frunză, alături de colegi minunaţi, devotaţi şi pasionaţi. Practic, am văzut teatrul înflorind, iar pe mine crescând alături de el. Scrie Mihail Sebastian în Jurnal că, într-o zi, s-a dus în oraş să-şi facă o fotografie, ca să îşi amintească mereu cât de tânăr a fost odată. E un moment bun să observ propria tinereţe şi pe cea a teatrului şi să visez cu încredere la următorii zece ani, care sper să ne prindă simţindu-ne la fel de tineri. Suntem mai maturi şi mai capabili ca în urmă cu un deceniu şi se pare că această sărbătoare ne surprinde într-un moment demn de menţionat. Existăm în continuare! Facem teatru în continuare! Ne mai dor genunchii uneori şi avem perioade mai puţin inspirate, dar nu se întâmplă aşa cu toată lumea? Ne mai trebuie un sediu fără bulină, multă răbdare şi un cer senin.”, mărturisește Tudor Cucu Dumitrescu.
„Zece ani în care am transformat o scenă într-un loc unde oamenii vin, aplaudă și simt că nu sunt singuri – și că nici noi nu suntem singuri. Vă mulțumesc pentru asta. La mulți ani Teatrului Stela Popescu!”, transmite Cătălin Frăsinescu.
„La doi ani de la înființare am primit invitația de a mă alătura echipei Teatrului Stela Popescu, chiar în ziua în care marea noastră actriță a plecat la Domnul, acum opt ani. Am considerat mereu că Stela Popescu, care mi-a fost mamă în filmul lui Geo Saizescu “Secretul lui Nemesis” și pe care am iubit-o enorm, m-a chemat aici în mod nevăzut. Am parcurs numeroase etape în dezvoltarea acestui teatru tânăr și vreau să cred că nu am dezamăgit-o. Anul acesta teatrul nostru împlinește 10 ani și sunt bucuroasă să fac în continuare parte din echipă. Îi doresc ani îndelungați în care să aducă bucurie spectatorilor și să le înnobileze sufletul prin repertoriul ales.”, punctează Manuela Hărăbor.
„Din 5 aprilie 2018, de când sunt actriță aici, spun despre locul acesta, cu bucuria care nu s-a diminuat deloc între timp, „la noi la teatru”. La Teatrul Stela Popescu am început cu Femeie, eternă poveste și, cumva, povestea a continuat să mă scrie și pe mine mai departe, rol după rol, întâlnire după întâlnire. Au fost personaje care m-au provocat, m-au contrazis, m-au învățat. Au fost spectacole care m-au ținut în priză și altele care m-au ținut în inimă. Au fost regizori importanți, întâlniri dorite și deseori nerostite, de teama că nu s-ar putea petrece. Și, printre toate, publicul — partenerul cel mai sincer, care nu uită niciodată să spună adevărul (deseori cu voce tare).Au trecut 8 ani, dar bucuria a rămas aceeași. Poate doar emoția e mai bine organizată acum… sau cel puțin așa vreau să cred, înainte de fiecare intrare în scenă. Sunt recunoscătoare pentru fiecare pas și fiecare replică, fiecare costum ce ascunde bătăile inimii când emoțiile vor să se arunce în voie, tăioase și să mă copleșească. Și da, povestea continuă.”, povestește Crina Matei.
„Zece ani de existență, de experimentat, de căutări, de joc și joacă. Suntem mici și rezistenți, ne adaptăm repede și ne bucurăm de noi provocări. Eu unul îți mulțumesc că am ocazia să creștem împreună, să evoluăm și să ne sărbătorim an de an în această zi magică de aprilie.”, arată Florentin Munteanu.
„Bucurie, tristețe că nu joc, atunci când n-am jucat, frământări în perioada repetițiilor, emoții la fiecare spectacol și recunoștință pentru tot, asta înseamnă pentru mine Teatrul Stela Popescu. La mulți ani și mult succes în continuare, teatru tânăr și frumos! Aplauze nesfârșite! Reverență!”, subliniază Sorin Aurel Sandu.
„Pentru mine Teatrul Stela Popescu e un loc care m-a primit cu brațele deschise și multă căldură, în care sper ca vom construi spectacole relevante si de calitate.”, spune și Vlad Brumaru.
„La mulți ani Teatrului Stela Popescu, la minunata vârstă de zece ani! Se spune că „acasă” nu este un loc, ci o stare pe care o ai și o porți cu tine. De opt ani sunt în echipa acestui teatru, care, deși are ziduri împrumutate, pentru mine este acasă.”, afirmă Irina Cărămizaru.
„Acasă. Zece ani pentru tine, șapte ani pentru mine de când mi-ai deschis ușa. Cei șapte ani de acasă: crești, înveți, te cunoști, îți pui amprenta și te lași amprentat. Mulțumesc pentru grijă, adăpost și creștere! Mergem înainte! Mulțumesc și Anei, proaspăt absolventă, pentru curajul întâlnirii cu Clarice.”, precizează Ana – Maria Ivan.
„Cred că artei teatrale nu i-a fost niciodată cu adevărat ușor. Dar parcă tocmai dificultățile pe care le întâmpină o fac să crească și să se formeze perpetuu. Teatrul nu ar exista fără oameni și cred că și oamenii ar fi puțin mai singuri fără teatru. Nu pot decât să mă bucur că această instituție există deja de 10 ani și îmi doresc să dăinuie și să crească! Îi mai doresc „o casă”, o sală proprie unde să se poată instala energia și tot efortul oamenilor implicați. Le mulțumesc colegilor actori, tehnicieni și celor de la administrativ, spectatorilor care ne urmează oriunde avem posibilitatea de a juca și teatrelor care „ne împrumută zidurile”, găzduind spectacolele Teatrului „Stela Popescu”! La mulți ani!”, menționează Cristina Danu.
„Colaborarea mea cu Teatrul „Stela Popescu” a început cu rolul Eli din „Hoțul de mărgăritare” de Valeriu Anania. Opt ani au trecut ca o clipă. De atunci și până azi Teatrul „Stela Popescu” a devenit o formă de a trăi, nu un loc de muncă. La împlinirea unui deceniu de existență, urez teatrului meu să crească, să se dezvolte și să exploreze cât mai mult. La mulți ani!”, declară Viorel Păunescu.
„Bam! Iată că au trecut zece ani de „Stela Popescu” în care ne-am bucurat de aplauze, am descoperit noi bucăți din personalitatea noastră, am vindecat răni nevăzute și am plâns și râs la replici uitate. Iubesc teatrul și sper ca el să mă iubească măcar pe jumătate pe cât îl iubesc eu.”, încheie Cristi Neacșu.
