Săptămâna Patimilor a trecut… Iisus a fost pus în mormânt: „Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-l de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului” (Marcu 15, 46).
„Se îngâna ziua cu noaptea când Maria Magdalena, probabil cu puţin înaintea celorlalte sfinte femei, a găsit piatra răsturnată de pe mormântul Domnului. Înspăimântată, mironosiţa aleargă în cetate şi le spune ucenicilor ce a văzut. Petru şi Ioan se reped într-un suflet către grădină, urmaţi îndeaproape de aceeaşi Marie. Mai sprinten, Ioan ajunge întâiul, dar, tânăr fiind, nu îndrăzneşte să intre în mormântul din peretele de piatră decât însoţit de Petru care, mai vârstnic, îl ajunge gâfâind. Cutremurătorul adevăr le stă în faţă: Domnul nu este acolo! În cugetul lor foarte omenesc, aceasta înseamnă că trupul Învăţătorului a fost sustras de necunoscuţi, pentru pricini de neînţeles. Cu această tulburare se întorc în cetate.”, ne spune Înalt Prea Sfințitul Bartolomeu Anania(1921-2011), Mitropolitul Clujului și Feleacului.
Învierea a „început” în iad
Tot el ne arată că: „Totuşi, nu Maria Magdalena este primul martor al învierii. Părintele Stăniloae spune – superb – că Învierea a început în iad. De pe Cruce El se pogoară întru cele mai de jos ale adâncului şi li se arată protopărinţilor Adam şi Eva, pe care-i ridică împreună cu cei asemenea încătuşaţi. Şi pentru ei murise pe Cruce, şi faţă de ei avea de împlinit o făgăduinţă. Singura imagine potrivită este aceea a pogorârii Lui la neamuri, izvorâtă din geniul iconografiei bizantine şi atât de frumos rafinată în vechile noastre fresce şi miniaturi. Nimeni nu L-a văzut pe Domnul înviind, dar mulţi sunt cei ce L-au văzut înviat.
Deasupra, în rai, mai aştepta un martor: tâlharul răstignit de a dreapta lui Iisus. Nu mai avusese timp pentru îndreptare, dar în ultima clipă se răscumpărase prin simpla recunoaştere a vinovăţiilor sale şi a Nevinovatului de alături. Bucuria învierii i se oferă şi celui ce s-a trezit în ultima clipă din somnul – sau somnolenţa – cugetului.
Că învierea „a început” în iad, e un fel de a spune, la măsura rostirii şi priceperii noastre. Nu e vorba de momente succesive, ci de simultaneitatea prezenţei lui Dumnezeu. În acelaşi timp, Iisus era ,,în mormânt, cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul”, după cum spune o rugăciune de taină a Sfintei Liturghii, care rezumă simultaneitatea evenimentului învierii ca întreg. Învierea nu e o mişcare în sine, ci un act operativ, un început perpetuu.”
„Intrarea în Săptămâna morții, în Săptămâna Patimilor, este o intrare necesară, tocmai pentru că la sfârșitul ei să ne confrunte cu marele eveniment al Învierii. Să ne învețe, prin propria lui Înviere, nemurirea. Trimiterea lui Iisus-Fiul de către Tatăl pe pământ a avut și acest scop: să ne învețe că suntem nemuritori, că suntem de esență dumnezeiască, că avem un suflet nemuritor, că suntem veșnici.
A venit să schimbe modul de gândire al oamenilor. Să-i învețe un mod de gândire diferit de cel de până atunci, și anume să facă din viața de dincolo criteriul vieții pământești. Fiindcă numai știindu-te nemuritor, știindu-te că dai socoteală dincolo, știindu-te că te întâlnești cu cei pe care i-ai nedreptățit aici, sau pe care i-ai iubit aici, numai atunci îți organizezi o viață responsabilă pe pământ. Intenția lui Dumnezeu aceasta a fost așadar: să-i învețe pe oameni și să le dea puterea să trăiască pe pământ în mod resposabil”, explică Înalt Prea Sfințitul Antonie Plămădeală (1926-2005), Mitropolit al Ardealului.
„E o înviere pentru noi, oamenii; pentru cei din orizontul satului şi al cetăţii şi al ţării şi al pământului. Noaptea învierii nu cunoaşte somn; ea e numai veghe, împlinire şi aşteptare, întru bucuria nemărginită a biruinţei asupra morţii.
Fie ca această aşteptare şi bucurie să vă fie sporite de toate bunătăţile lui Dumnezeu şi să vă devină o necurmată înviere lăuntrică“, subliniază Înalt Prea Sfințitul Bartolomeu Anania (1921-2011), Mitropolitul Clujului și Feleacului.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Catedrala Episcopală Învierea Domnului Oradea
