O „gaură neagră” pofticioasă profită de „nefericirea” unei stele și o savurează felie cu felie, pe post de prăjitură cosmică. Oamenii de știință au descoperit că atunci când steaua, care orbitează gaura neagră, se apropie prea mult de aceasta, devine o gustare delicioasă pentru „monstrul ASASSN-14ko”. Cercetătorii au constatat că, în timpul fiecărei treceri prin proximitatea acesteia, gravitația găurii negre îndepărtează suficient gaz de la stea. Este vorba despre echivalentul a trei planete Jupiter. În acest mod, steaua este distrusă bucată cu bucată, iar în cele din urmă va dispărea.
O echipă internațională de astronomi a descoperit un echivalent cosmic al erupțiilor gheizerelor din Parcul Național Yellowstone: o galaxie îndepărtată care erupe aproximativ la fiecare 114 zile.
Folosind date furnizate de echipamentele de observație astronomnică, inclusiv Observatorul Neil Gehrels Swift al NASA și Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS), oamenii de știință au studiat 20 de emisii repetate ale unui eveniment numit ASASSN-14ko. Aceste telescoape și instrumente sunt sensibile la diferite lungimi de undă ale luminii. Prin analiza și integrarea datelor, cercetătorii au obținut imagini mai detaliate ale emisiilor.
Ei au constatat că atunci când o stea „nefericită”, care orbitează gaura neagră a ”monstrului ASASSN-14ko” se apropie prea mult, devine „o gustare”. În timpul fiecărei treceri prin proximitatea acesteia, gravitația găurii negre îndepărtează suficient gaz de la stea, dustrucând-o bucată cu bucată.
În acest caz, astronomii sugerează că una dintre găurile negre supermasive ale galaxiei, una de aproximativ 78 de milioane de ori mai mare decât masa Soarelui, perturbă parțial o stea gigantică orbitantă.
Orbita stelei nu este circulară și, de fiecare dată când trece cel mai aproape de gaura neagră, se umflă spre exterior, pierzând materie , dar nu se rupe complet. Fiecare întâlnire emană o cantitate de gaz egală cu aproximativ de trei ori masa lui Jupiter.
„ASASSN-14ko este în prezent cel mai bun exemplu pe care îl avem de variabilitate periodică într-o galaxie activă, în ciuda a zeci de ani de alte afirmații, deoarece calendarul flăcărilor sale este foarte consistent pe parcursul celor șase ani de observații și date analizate. Acest rezultat este un adevărat tur de forță al astronomiei observaționale pe lungime de undă”, a declarat Jeremy Schnittman, un astrofizician la Centrul de zbor spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland, care studiază găurile negre, dar nu a fost implicat în cercetare.
ASASSN-14ko a fost detectat pentru prima dată pe 14 noiembrie 2014, de către All-Sky Automated Survey for Supernovae (ASAS-SN), o rețea globală de 20 de telescoape robotizate cu sediul la Ohio State University (OSU) din Columbus. A avut loc în ESO 253-3, o galaxie activă aflată la peste 570 milioane de ani lumină distanță în constelația sudică Pictor. La acea vreme, astronomii au crezut că emisia este cel mai probabil o supernovă, un eveniment unic care distruge o stea.
Autor: Corina Gheorghe
Foto/videi: Nasa.com
