Știați că…păianjenii săritori visează? Păianjenii săritori (Salticidae) își mișcă rapid ochii și se agită în timpul odihnei, sugerând că au vise cu efecte vizuale. Până acum la arahnide nu au mai fost observate astfel de manifestări.
Daniela Rößler, ecologist la Universitatea din Konstanz, obișnuia să deruleze programe de cercetare „în teren”, care însemnau călătorii în îndepărtata Amazonia braziliană, de exemplu.
Însă, în timpul blocajelor cauzate de coronavirus din 2020, cel mai bun lucru posibil a fost să facă observații pe un petec de iarbă, lângă casa ei din Trier, Germania. Observațiile ei au fost prezentate de National Geographic.
Daniela Rößler a devenit rapid fermecată de micii păianjeni săritori de câmp. După căderea nopții, niște păianjeni săritori, cam de mărimea unghiei ei roz, s-au retras în pungi mici de mătase numite „retrageri”. Ea i-a găsit pe alții imobili, atârnând cu susul în jos într-o singură șuviță de mătase, cu picioarele bine ondulate – și uneori în mișcare. „Modul în care se zvârcoleau, pur și simplu m-a făcut să mă gândesc la câinii și pisicile care visează”, spune Rößler.
Cercetătoarea a realizat un fel de creșă pentru puii de păianjen în laboratorul ei, pentru a-i observa pe timp de noapte.
Noua ei cercetare, publicată pe 8 august 2022 în „Proceedings of the National Academy of Science”, dezvăluie că păianjenii săritori experimentează o stare asemănătoare somnului, cu mișcări rapide ale ochilor similare cu cele observate la oamenii care visează.
Picioarele unui păianjen săritor zvâcnesc și se îndoaie când se odihnesc, similar mișcărilor din timpul unei stări de somn REM.
Așa-numitul somn REM, caracterizat și prin relaxare musculară și modificări ale activității electrice din creier, este considerat a fi important în consolidarea memoriei și ar putea juca un rol în dezvoltarea unor abilități importante de supraviețuire.
Confirmarea somnului REM la păianjenii săritori ne-ar putea modifica înțelegerea despre când și cum a evoluat evoluat specia până în prezent.
Somnul asemănător REM a fost identificat doar la animalele cu coloană vertebrală (reptile, păsări, pești și majoritatea mamiferelor).
„Inteligența păianjenilor” – și visele păianjenilor – „este probabil să fie, în cele mai multe privințe, complet diferite de ale noastre”, spune Nate Morehouse, profesor asociat la Universitatea din Cincinnati, care studiază modul în care păianjenii săritori percep lumea și iau decizii și care nu a fost implicat în studiul despre somn. „Abia aștept să aflu ce ne aduce acest nou studiu pentru ca noi toți să-i înțelegem, în propriile lor condiții.”
Se observă schimbările care apar la puii de păianjen
Nu se poate efectua o scanare a creierului unui păianjen, ca la oameni sau alte animale mai mari, și nici nu pot fi întrebați cum au dormit, dar la puii de păianjen, se pot observa schimbările produse la nivelul creierului.
În primele zece zile de viață, păianjenii săritori, numiți și salticide, nu au dezvoltat pigment pe exoscheletul care acoperă spațiul aproape în întregime dedicat globilor oculari. Ei sunt practic „retine care merg”, spune Morehouse.
Șase ochi mai mici oferă o vedere monocromatică de 360 de grade asupra lumii, care este foarte sensibilă la mișcare, în timp ce ochii principali – ochii „mari, rotunzi, drăguți” – oferă o vedere de înaltă rezoluție similară cu cea a unei pisici de casă ca acuitate, explică Morehouse.
Deși globii oculari sunt ficși și nu se pot roti în orbite ca ale mamiferelor, retinele în formă de bumerang se mișcă în jurul spatelui ochilor principali, schimbând câmpul vizual al păianjenului.
CITEȘTE ȘI: Știați că… plantele pot influența comportamentul pisicilor
În laborator, Rößler a încercat să înregistreze păianjenii care dormeau pentru a afla despre obiceiurile lor de somn, folosind o lupă și o cameră de vedere nocturnă. Ea s-a concentrat asupra mișcărilor corpului și ochilor păianjenilor, care oferă indicii despre ceea ce se întâmplă în timp ce aceștia se odihnesc.
Cercetătoarea a descoperit curând că puii experimentează perioade de mișcare rapidă a retinei, care au crescut ca durată și frecvență pe tot parcursul nopții, care durează aproximativ 77 de secunde și au loc aproximativ la fiecare 20 de minute. În timpul acestor perioade asemănătoare REM, Rößler a observat mișcări necoordonate ale corpului – abdomenele lor se mișcau, picioarele lor erau curbate sau întinse.
Filierele păianjenilor, organele de pe vârful abdomenului, responsabile de crearea mătăsii, „înnebuneau“, spune Rößler. Similar cu zvâcnirile ritmice ale picioarelor unui cățel adormit, păianjenii păreau să „exerseze” unul dintre comportamentele lor de veghe.
Păianjenii săritori nu fac pânze, însă „în mod constant pun mici ancore de mătase oriunde merg”, explică ea. „Nu se plimbă niciodată fără să lase o urmă de mătase, așa că în cazul în care sar, au întotdeauna o linie de rezervă, ca o bandă elastică.”
Morehouse spune că una dintre principalele teorii despre somnul REM este că permite animalelor să-și perfecționeze abilitățile esențiale de supraviețuire.
„Ocazional, se întâmplă lucruri pe care le pot explica doar cu teoria că au un coșmar”, spune Rößler. Stau atârnați liniștiți, picioarele strânse bine, când brusc „toate picioarele se vor extinde în același timp, ca aah!”
Au existat și perioade de mișcare coordonată atunci când păianjenii s-au oprit să se întindă, să ajusteze linia de mătase de care atârnau sau să se curețe. Judecând după lipsa mișcării retinei, se pare că păianjenii s-au trezit pentru scurt timp pentru a se așeza confortabil înainte de a reveni la odihnă.
Să dormi, poate să visezi?
Rößler subliniază că încă nu a dovedit că această perioadă de inactivitate la păianjeni poate fi considerată din punct de vedere tehnic somn. Pentru asta, trebuie bifate mai multe etape, inclusiv pentru a demonstra că păianjenii sunt mai puțin excitabili sau mai lenți în a răspunde la stimuli și au nevoie de „somn de recădere” dacă sunt privați.
Din observațiile ei din exterior, „par să fie cu adevărat capabili să distingă ce este o perturbare reală” și ce nu este.
CITEȘTE ȘI: Știați că există o specie de tarantule care poate mânca păsări?
Dacă, de exemplu, există „vibrații pe vegetație sau pe mătase, ei reacționează imediat”, dar când bate vântul, ei se leagănă în briză „și pur și simplu nu le pasă”.
Oamenii de știință sunt încrezători că toate animalele dorm, deși există variații foarte mari de la o specie la alta. Unele păsări și mamifere marine dorm doar cu jumătate din creier odată, în timp ce animalele care hibernează pot dormi aproape continuu timp de săptămâni sau luni. Definirea „visului” este și mai dificilă, dar perioadele de odihnă asemănătoare REM implică că animalele au vise cu efecte vizuale.
Profită de șansa de a învăța (…în somn)
Alți cercetători ai păianjenilor săritori au descris studiul lui Rößler ca fiind incredibil de interesant.
„A fost o idee inteligentă, cu metode relativ simple, care au dat un rezultat cu adevărat profund”, spune Alex Winsor, doctorand la Universitatea din Massachusetts Amherst, care cercetează vederea la păianjenii săritori. „Ne interesează dacă răspund la stimuli vizuali” în timpul acestei stări asemănătoare somnului – până la urmă nu au pleoape.
Winsor dezvoltă deja un sistem de monitorizare a activității creierului la păianjenii săritori, care ar putea oferi și mai multe dovezi că aceștia visează.
„Folosesc un singur electrod de wolfram – un fir foarte subțire” plasat în afara capului pentru a detecta activitatea electrică, spune Winsor.
Echipa intenționează, de asemenea, să combine acest lucru cu o configurație pe care a folosit-o anterior pentru a monitoriza mișcările retinei la păianjenii care se uită la televizoare minuscule.
Păianjenii săritori, cum ar fi Evarcha arcuata, speciile prezentate în acest studiu, găsite în toată Eurasia, sunt ciudățenii ale clasei arahnide prin faptul că sunt atât de vizuali. Deși salticidele merg la culcare (sau poate, se întorc) în întuneric, deoarece nu mai pot vedea suficient de bine pentru a vâna, păianjenii din alte familii sunt mai predispuși să fie „somnoroși” cu perioade mici de inactivitate pe tot parcursul zilei și nopții.
Păianjenii care nu sunt săritori au, în general, o vedere mult mai slabă și se bazează în mare măsură pe detectarea mișcării pânzei pentru a percepe lumea din jurul lor, așa că este nevoie de mai multe studii pentru a determina cum ar putea arăta somnul lor. „Poate că aceștia visează [în] vibrații”, spune Rößler.
Ambasadorii arahnidei
Cu aproape 6.000 de specii de salticide răspândite pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii, este aproape garantat că există un păianjen săritor în curtea din spate sau pe blocul tău.
Salticidele sunt o „poartă grozavă” pentru cei care au fobie de păianjeni, spune Rößler – au ochi expresivi și supradimensionați ca ai unui personaj de desene animate, o diversitate extraordinară de modele de culori și „dansuri de curte” elaborate.
Există o comunitate înfloritoare de crescători de păianjeni săritori pe TikTok și YouTube – unii dintre ei înșiși foști arahnofobi.
Salticidele pot lua decizii strategice, pot gândi anticipativ și, potențial, visează. Morehouse spune că oamenii sunt adesea provocați de învățarea despre abilitățile cognitive ale păianjenilor săritori – îi face mai puțin străini, dar și mai demni de respect sau empatie. „Dacă ei visează, ce poți face? Nu poți zdrobi un păianjen care visează”, conchide Rößler.
