Un nou raport al Curții de Conturi Europene scoate în evidență faptul că lupta Uniunii Europene împotriva fraudei se confruntă cu dificultăți din cauza deficiențelor în schimbul de informații între principalele organisme antifraudă din spațiul comunitar.
Aceste deficiențe afectează nu numai numărul și promptitudinea investigațiilor, dar și supravegherea asigurată de executivul UE și rolul mai larg pe care îl joacă acesta în protejarea bugetului UE.
Deși investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de Parchetul European (EPPO) au dus la recuperarea a milioane de euro de la fraudatori, Comisia Europeană nu știe dacă toate sumele datorate bugetului UE sunt rambursate. Pe fondul revizuirii arhitecturii antifraudă a UE, auditorii solicită un sistem nou care să simplifice gestionarea acuzațiilor de fraudă și a investigațiilor.
În arhitectura antifraudă a UE, acuzațiile de fraudă sunt investigate de Parchetul European, în timp ce Oficiul European de Luptă Antifraudă este responsabil de investigațiile administrative. OLAF și EPPO sunt sprijinite de Agenția UE pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și de Agenția UE pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), precum și de autoritățile naționale.
„O cooperare eficace între toate entitățile implicate în combaterea fraudei, de la anchetatorii de la nivelul UE până la autoritățile polițienești și judiciare naționale, este vitală pentru a-i ține departe pe fraudatori. Revizuirea în curs a arhitecturii antifraudă a UE oferă o ocazie excelentă de a remedia neajunsurile sistemului legate de schimbul de informații și de supraveghere“, a declarat Katarína Kaszasová, membra Curții responsabilă de acest audit.
Auditorii au constatat că OLAF, EPPO, Eurojust și Europol au mandate juridice clar definite. Rolurile lor sunt independente, dar totodată complementare și pot constitui un scut eficace împotriva fraudei. Deși sprijinul reciproc este apreciat atunci când este acordat la cerere, numărul cazurilor în care o astfel de colaborare s-a materializat a rămas relativ mic în ultimii ani.
Tratarea acuzațiilor de fraudă împotriva intereselor financiare ale UE implică proceduri complexe.
În primul rând, obligațiile de semnalare a fraudelor nu sunt uniforme și duc la duplicarea raportărilor, cazurile fiind sesizate atât la OLAF, cât și la EPPO. Acest lucru sporește povara administrativă.
În plus, sistemul nu reușește să garanteze că toate acuzațiile ajung la EPPO, care le-ar putea evalua pentru a determina dacă este implicată vreo eventuală activitate infracțională. Procedurile de transfer al acuzațiilor de la OLAF la EPPO sunt greoaie. Modul în care EPPO face schimb de informații cu OLAF este și el limitat. Consecința? Nu se valorifică posibilitatea de a se lua măsuri de protecție suplimentare.
Între 2022 și 2024, OLAF și EPPO au primit, în total, 27.000 de acuzații de fraudă, dintre care o treime au fost considerate demne de a fi investigate. Cifrele arată că organismele UE raportează de trei ori mai multe acuzații de fraudă către OLAF decât către EPPO. În cazul multor state membre, există un decalaj substanțial între ponderea care le revine din bugetul UE și numărul de cazuri de fraudă pe care le semnalează. Auditorii solicită Comisiei să analizeze motivele care stau la baza acestor variații și să investigheze cauzele care pot explica nivelurile semnificativ scăzute de denunțare.
În urma investigațiilor derulate în această perioadă, OLAF a recomandat rambursări la bugetul UE care se cifrează în total la 615 milioane de euro. Până la sfârșitul anului 2024, se restituiseră deja 23 de milioane de euro. În aceeași perioadă, EPPO a înghețat active în valoare totală de 3 miliarde de euro. În urma investigațiilor desfășurate de EPPO, instanțele au dispus, în 2024, ca autoritățile naționale să recupereze o sumă de 232 de milioane de euro implicată în activități infracționale.
Comisia nu are însă la dispoziție un mecanism prin care să monitorizeze dacă recuperările dispuse de instanțe au fost executate și dacă s-a recuperat întreaga sumă datorată bugetului UE. Auditorii subliniază, așadar, cât este de important ca Comisia să urmărească cu mai mare rigurozitate investigațiile privind fraudele.
Combaterea fraudei împotriva intereselor financiare ale UE este o responsabilitate pe care Uniunea o împarte cu statele membre. Curtea de Conturi Europeană a evaluat principalele instituții implicate în arhitectura antifraudă a UE, printre care EPPO și OLAF, precum și modul în care acestea cooperează în investigarea fraudelor. Ea a constatat că responsabilitățile acestor organisme sunt clar definite, dar persistă deficiențe în schimbul de informații, fapt care afectează numărul și promptitudinea investigațiilor EPPO și ale OLAF, precum și rolul mai amplu pe care îl are Comisia în protejarea bugetului UE. Curtea recomandă Comisiei să creeze un sistem nou pentru a simplifica tratarea acuzațiilor de fraudă și gestionarea investigațiilor; să analizeze variațiile observate în UE în nivelurile de fraudă semnalată; și să măsoare impactul investigațiilor privind fraudele, inclusiv cuantumurile recuperate pentru bugetul UE.
Documentele sunt disponibile AICI
Autor: Victoria Preda
Foto: Curtea de Conturi Europeană
