Arheologii care lucrează la Sanctuarul My Son din Vietnam au descoperit un drum sacru monumental care remodelează înțelegerea științifică a vieții religioase Champa, a mișcării ceremoniale și a planificării spațiului sacru între secolele X și XII.
Descoperirea, dezvăluită în urma unor săpături de mai mulți ani finalizate în 2025, scoate la iveală o intrare spirituală necunoscută anterior, care leagă Turnul K de complexul templului central – o caracteristică arhitecturală nedocumentată niciodată în peste un secol de cercetări la situl aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO, scrie publicația Arkeonews.
O axă ceremonială uitată reapare
Drumul recent dezvăluit se întinde pe aproximativ 170 de metri de la poalele estice ale Turnului K spre inima sanctuarului My Son.
Echipele arheologice au identificat complet 132 de metri din acest traseu, descoperind o cale proiectată cu grijă, lățime de aproape 9 metri, cu un drum central care măsoară aproximativ 7,9 metri.
Suprafața a fost construită din nisip compactat, pietricele și cărămizi zdrobite, stratificate la o grosime de până la 20 de centimetri – dovadă a unei planificări deliberate, mai degrabă decât a unui simplu drum de acces.
Flancând drumul pe ambele părți se află ziduri de ghidare din cărămidă, înalte de peste un metru, construite fără mortar folosind o tehnică sofisticată Champa, în care cărămizile se lărgesc la bază și se subțiază în sus până se blochează. Această metodă de construcție reflectă cea utilizată în turnurile templelor Champa și sugerează că drumul a fost conceput ca parte integrantă a ansamblului arhitectural sacru.
Cinci porți și o călătorie ritualizată
Una dintre cele mai izbitoare revelații este identificarea a până la cinci porți ceremoniale încastrate în zidul de ghidare sudic al drumului.
Arheologii au descoperit rămășițe de grinzi de piatră cu socluri pătrate pentru stâlpi și găuri circulare pentru pivoții porților din lemn – dovezi clare ale intrărilor formale care odinioară controlau mișcarea rituală.
Nu s-au găsit porți corespunzătoare pe zidul nordic, ceea ce întărește teoria conform căreia procesiunile urmau un traseu ceremonial strict prescris. Cercetătorii cred că acest drum funcționa ca o axă sacră prin care zeitățile hinduse, regii Champa și preoții brahmani treceau simbolic din lumea seculară în spațiul divin.
Drumul se termină pe malul unui pârâu acum secat, ceea ce a intrigat și mai mult cercetătorii. Mulți sugerează că purificarea rituală – care probabil implica traversarea apei – era necesară înainte de a intra în sanctuar, amintind de conceptele cosmologice hinduse în care apa marchează granița dintre lumi.
Turnul K și geografia spirituală a Sanctuarului My Son
Turnul K, considerat mult timp o structură izolată, pare acum să fi jucat un rol mult mai semnificativ în geografia spirituală a sanctuarului. Construit pe o platformă elevată lângă o sursă naturală de apă, turnul se aliniază precis cu drumul sacru, sugerând că a funcționat ca o poartă ceremonială sau un altar de tranziție.
Arheologul francez Henri Parmentier, care a documentat My Son la începutul secolului al XX-lea, a remarcat izolarea neobișnuită a Turnului K, dar nu a avut dovezi care să o explice. Descoperirea drumului sacru oferă acum veriga lipsă, dezvăluind Turnul K ca pragul estic formal al sanctuarului.
CITEȘTE ȘI: Știați că…japonezii au un templu pe care îl dărâmă și îl recostruiesc la fiecare 20 de ani
Datarea Drumului Sacru
Analiza stratigrafică și descoperirile de artefacte indică faptul că drumul a fost construit și utilizat în principal între secolele al XI-lea și al XII-lea, deși unele caracteristici arhitecturale se pot extinde până la începutul secolului al XIII-lea.
Săpăturile au scos la iveală ceramică smalțuită din perioada dinastiilor Song de Nord și de Sud din China, împreună cu fragmente de teracotă Champa, ceea ce întărește această perioadă de timp.
Cercetătorii subliniază că, deși My Son conține temple datând din secolele al IV-lea până în al XIII-lea, acest drum sacru reprezintă o fază culturală distinctă și relativ scurtă – după care a fost abandonat, recuperat treptat de pădure și uitat timp de secole.
O descoperire unică în patrimoniul Champa
Studiile comparative sugerează că acest drum ceremonial este unic în întregul peisaj cultural Champa. Niciun alt sanctuar din centrul Vietnamului nu a oferit dovezi ale unei astfel de abordări sacre structurate formal, completă cu ziduri de ghidare și multiple porți rituale.
Aceasta întărește rolul templelor My Son nu doar ca o colecție de temple, ci ca centru spiritual și politic suprem al Regatului Champa – un loc unde regii își legitimau domnia prin asociere divină, în special cu Shiva, zeitatea principală a sanctuarului.
Conservare și interpretare viitoare
Autoritățile vietnameze în domeniul patrimoniului cultural analizează acum cum să conserve și să interpreteze drumul sacru pentru vizitatori fără a compromite semnificația sa spirituală. Arheologii și experții în patrimoniul cultural subliniază că dezvoltarea turismului trebuie să evite utilizarea excesivă, degradarea fizică și pierderea semnificației simbolice.
Dacă este gestionat cu atenție, drumul ar putea deveni una dintre cele mai puternice caracteristici interpretative de la My Son, permițând vizitatorilor să experimenteze sanctuarul așa cum făceau odinioară credincioșii antici – prin mișcare, tranziție și progresie rituală.
Redefinirea peisajului sacru al My Son
Redescoperirea acestui drum sacru extinde fundamental limitele cunoscute ale Sanctuarului My Son, sugerând că amprenta sa ceremonială originală ar fi putut fi de aproape două ori mai mare decât ceea ce supraviețuiește astăzi. Mai important, transformă înțelegerea academică a practicii rituale Champa, dezvăluind o coregrafie spirituală extrem de structurată, încorporată în arhitectură și peisaj.
Pe măsură ce cercetările continuă, această cale mult timp ascunsă promite să lumineze noi dimensiuni ale trecutului hindus din Asia de Sud-Est – dovedind că, chiar și după o mie de ani, My Son încă deține secrete care așteaptă să fie dezvăluite.
