La 13 mai, în fiecare an, se face pomenirea Sfântei Mucenițe Glicheria și a Sfântului Cuvios Serghie Mărturisitorul.
Sfânta Muceniţă Glicheria, despre care vom vorbi astăzi, a trăit în perioada împăratului roman Antonin Piul (138-161) şi a guvernatorului Savin, care era conducător în Grecia. Ea făcea parte din grupul creştinilor care trăiau în Trianopol, cetatea Traciei, și își petrecea toate zilele cu dorința de a aduce slavă lui Dumnezeu.
Împăratul Antonin, păgân fiind, a trimis poruncă pretutindeni ca toţi să aducă jertfe idolului Zeus, însă Sfânta Glicheria, recurgând la semnul crucii, a mers la dregător şi a mărturisit că este creştină şi roabă a lui Dumnezeu. Dregătorul nu a luat în seamă mărturisirea ei, ci i-a poruncit să jertfească lui Zeus. Ea s-a rugat lui Dumnezeu şi îndată, numai cu puterea rugăciunii, idolul lui Zeus s-a surpat şi a căzut zdrobit la pământ.
Supărați, păgânii au aruncat cu pietre în Sfânta Glicheria şi pentru că nu o puteau lovi, au recurs la torturi fizice, poruncind să nu i se dea mâncare mai multe zile. Dar primind hrană de la înger, Sfânta Glicheria nu a pătimit nici un rău. Şi s-au minunat dregătorul şi cei ce erau cu el, căci, intrând în temniţă la ea, au găsit acolo pâine, lapte şi apă, deşi peceţile erau întregi pe uşă.
După aceea, cei răi au aruncat-o într-un cuptor cu foc şi, stingându-se focul cu rouă căzută din Cer, fecioara a ieşit și de această dată nevătămată. Apoi, i-au jupuit pielea de pe cap, până la frunte, şi au aruncat-o din nou în temniţă, dar un înger al Domnului a vindecat-o, motiv pentru care temnicerul Laodichie a ajuns să creadă, la rândul lui, în Domnul Hristos.
În cele din urmă, Sfânta Glicheria a fost aruncată fiarelor sălbatice, dându-şi astfel sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
