În 29 iunie, bisericile ortodoxă, catolică și greco – catolică prăznuiesc pe cei doi apostoli: Petru și Pavel. Acești doi „stâlpi”, pe care s-a „clădit Biserica lui Hristos”, se sărbătoresc împreună în special pentru că viața lor pământească s-a sfârșit printr-un martiriu la Roma, din aceeași poruncă a împăratului Nero, iar tradiția bisericii ne spune că ziua martiriului a fost 29 iunie.
Stâlpii credinței
Cei doi Apostoli erau cu totul diferiți:
- ca origine: Petru – galilean din Betsaida, (în apropierea lacului Ghenizaret), Pavel – născut în Tars, în provincia Cilicia din Asia mică, din părinți evrei și cetățean roman,
- învățătură: Petru, ca și fratele lui, Andrei erau pescari, din familie de pescari, oameni simpli, necărturari. Pavel a învățat limba greacă, a studiat cu cei mai mari rabini ai vremii sale. În timpul activităţii publice a Mântuitorului, el trăia la Tars, ca rabin.
- temperament: Sfântul Apostol Petru era o fire entuziastă, vulcanică, voluntară, gata oricând să-şi dea viaţa pentru Hristos, Sfântul Apostol Pavel era o fire analitică, prelucrând şi dezvoltând în Epistolele sale învăţătura Sfintelor Evanghelii.
- activitate: Petru a fost liderul Apostolilor, în timp ce Sfântul Apostol Pavel nici măcar nu a avut privilegiul de a-L vedea vreodată pe Hristos în viaţa Sa pământească. Cu toate acestea însă, el a devenit „Apostol al neamurilor”.
„Iată, aşadar, că prăznuim astăzi două persoane sfinte foarte de osebite: unul pescar, celălalt cărturar; unul – fire entuziastă, celălalt – fire analitică de scriitor; unul – verhovnic sau căpetenie a Apostolilor, celălalt – fară să-L fi văzut pe Hristos vreodată -Apostol al tuturor neamurilor(…) Aşa au fost Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, dincolo de predica lor, necesară pentru vremea aceea, pentru că oamenii nu auziseră încă de Hristos sau ştiau foarte puţine lucruri despre El. Ceea ce a cucerit lumea însă a fost, mai cu seamă, exemplul lor. A fost viaţa lor, încununată în cele din urmă cu cununa muceniciei. Şi unul, şi celălalt au arătat că atât de mult îl iubesc pe Dumnezeu, aşa de mult s-au lăsat pătrunşi de învăţătura lui Hristos, încât şi-au dat viaţa pentru El.”, ne spune Prea Sfințitul Sebastian Ilfoveanul.
Chemarea Domnului
Despre chemarea la apostolat ne lămurește părintele Ilie Cleopa: „Aici, pe malurile Tiberiadei, s-a născut, a copilărit Și a crescut Sfântul Apostol Petru. Aici a deprins el mesteșugul pescuitului. Aici a învățat el a vâsli pe valuri, a cârmui corabia, a înfrunta furtunile, a arunca undița în apă, a cârpi mrejile, a răbda truda, a suferi de foame și de sete sau a aștepta fără somn, nopți de-a rândul pâna putea să pescuiască ceva.
Apoi, căsătorindu-se și auzind că Sfintul Ioan propovăduiește despre Mesia, a primit de la el, împreună cu Andrei, fratele său, botezul pocăinței în apele Iordanului, neștiind că aproape de casa sa, în cetatea Nazaretului, locuiește Acela care avea să fie Dascălul și Învățătorul său.
Și iată că vine Hristos cel mult așteptat. Iese la propovăduire, trece prin Capernaum și prin Betsaida, coboară la malul Tiberiadei, caută corabia lui Iona Galileeanul, află pe Petru, îl cheamă la Sine, îi schimbă numele din Simon în „Chifa”, care se tâlcuiește „Piatra” sau Petru și astfel îl face pescar de suflete omenești, sau „vânător de oameni”, cum i-a zis Mântuitorul, când l-a chemat la apostolie. Din ceasul acela, Petru își lasă casa și soția, își lasă patria și corabia în voia Tatălui, se alătură lui Hristos și devine cel mai râvnitor apostol.
La picioarele Domnului a învățat Petru adâncul teologiei. Aici a auzit cuvinte nemaigrăite vreodată de om, a văzut minuni nemaiauzite pe pământ, a simțit bucurii nemaicunoscute până atunci de muritori. Din aceste pricini, Petru a crezut ca Iisus este Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu (Matei 16, 16), pe Care mărturisindu-L a primit de la El cheile împărăției cerurilor, adică puterea de a lega și dezlega păcatele oamenilor (Matei 16, 19).
Sfântul Apostol Pavel era tot evreu de neam, născut în Tarsul Ciliciei (Turcia de astăzi), care, mai înainte de a crede în Hristos se chema Saul. A crescut de mic la picioarele unui mare învățat iudeu, anume Gamaliil. De la el a învățat Pavel adâncul scripturilor, tâlcul proorociilor, puterea Legii lui Moise, psalmii lui David și sfințenia templului, pentru care era plin de atâta râvnă.
Nefiind încă luminat cu puterea Duhului Sfânt, el nu credea că Hristos este Mesia cel așteptat. Nu putea înțelege taina răscumpărării omului, nu știa că Petru și ceilalți apostoli vor „vâna” toată lumea la dreapta credință și că, nu peste multe zile, va fi și el un apostol al neamurilor, împreună cu ceilalți doisprezece. De aceea, crezând că ucenicii lui Hristos sunt niște începători de eresuri, cu nespusă mânie s-a pornit asupra lor ca să-i prindă și să-i dea în mâinile arhiereilor spre judecată. Pe calea Damascului, însă, i se arată în vedenie Iisus Hristos, îi spune greșeala, îi ridică sufletul până la al treilea cer (II Corinteni 12, 2), îi descoperă taina creștinătății și îl trimite să vestească Evanghelia mântuirii la neamuri.
Sfântul Apostol Pavel nu făcea parte dintre cei 12 Apostoli, nici dintre cei 70. El a fost chemat de Hristos la credință și la apostolie printr-o vedenie înfricoșată, când mergea spre Damasc, în Siria. Un glas din nor i-a spus: Saule, Saule – căci așa îl chema mai înainte -, de ce Mă prigonești? Iar el a întrebat: Cine ești, Doamne? Eu sunt Iisus, pe care tu Îl prigonești. Apoi din nou a întrebat Pavel: Doamne, ce voiești să fac? (Fapte 9, 4-6). Apoi l-a botezat Anania, căruia i-a zis Hristos: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arata câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu! (Fapte 9, 15-16)”.
Semănătorii cuvântului Evangheliei lui Hristos
După înălțarea Domnului la cer, Sfinții Apostoli au rămas să împlinească lucrarea pentru care au fost chemați. Părintele Ilie Cleopa ne arată că „au primit puterea Duhului Sfânt și au plecat în toată lumea să vestească Evanghelia mântuirii si credința în Iisus Hristos. Atunci și Sfântul Petru a început să semene cuvântul Evangheliei, mai întâi în Ierusalim și în Samaria. Apoi, după ce i-au prigonit iudeii, a vestit pe Hristos în Bitinia din Asia Mică și mai ales în Italia, pe timpul împăratului Nero, care l-a răstignit pe cruce. De la el ne-au rămas două sfinte epistole, prin care ne învață calea mântuirii și voia lui Dumnezeu.”
Pavel a fost „vânat” de Hristos pentru Biserică și pentru neamuri. Părintele Cleopa ne spune că ”el a fost trimis să vestească Sfânta Evanghelie la popoarele păgâne, numite „neamuri”. Și a vestit pe Hristos întâi în Siria, înființând prima Biserică creștină în orașul Antiohia. Apoi a vestit Evanghelia în toată Asia Mică, precum Galatia, Colose, Efes, Laodiceea și Bitinia. Apoi a trecut în Europa prin Macedonia, unde a poposit mai mult la Tesalonic. A ajuns în Atena și Corint, apoi în Sicilia, Italia, Roma și până în Spania.”
