Cristian Marincaş, un pasionat de istorie din Zalău, a făcut în urmă cu ceva timp o descoperire impresionantă pe versantul unui deal alăturat celui pe care se află urmele cetăţii dacice de la Stârciu, din judeţul Sălaj. Cu ajutorul unui detector de metale el a scos la lumină câteva monede romane republicane şi imperiale. Bărbatul a predat „captura” Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sălaj.
Pornind de la această descoperire întâmplătoare, arheologii Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău au derulat o acțiune vastă de cercetare pentru a stabili dacă în zonă există și alte monede îngropate în pământ.
„Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău a efectuat, la faţa locului, în data de 26 martie 2021, un diagnostic arheologic pentru a stabili contextul respectivei descoperiri. Ajutaţi de descoperitor şi de voluntarii Ciprian Vanci, Daniel Creţu, Mihai Trif, Teodor Taloş şi Bogdan Pop, arheologii muzeului zălăuan, Horea Pop şi Emanoil Pripon, au mai descoperit 37 de monede scurse pe panta dealului dintr-un punct în care fuseseră îngropate acum 2.000 de ani. Această descoperire se înscrie în seria de 24 tezaure descoperite în ultimii 115 ani pe teritoriul judeţului Sălaj. Compus din 42 denari, el se încheie cu o monedă de la împăratul Tiberius (14-37 p.Chr.) şi probabil că a fost îngropat la asediul roman asupra cetăţii dacice, de către un locuitor sau apărător al acesteia, care a fugit din calea cuceritorilor”, explică reprezentanții Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Specialiștii instituției muzeale menționează faptul că Cetatea de la Stârciu este situată la circa trei km. S-S-E de sat, aproape de Munţii Meseş, pe un deal, cunoscut de localnici sub numele de Cetăţuie (cod RAN 141.562.06, cod LMI SJ-I-s-B-20250). Aceasta a apărut în literatura de specialitate încă la începutul secolului al XX-lea şi mai apoi, la mijlocul secolului, în repertoriul preistoricianului maghiar M. Roska.
Mamelonul, locuit în epoca dacică, este prevăzut cu două căi de acces prin şei de legătură. Fortificaţia este de tip promontoriu barat din două sensuri. Înspre valea Ragului şaua a fost tăiată de două şanţuri cu valuri puternice în spate, iar în partea opusă, unde accesul se făcea dinspre culmile mai înalte ale munţilor, şaua a fost secţionată de 4 şanţuri cu valuri în spate. Spaţiul protejat de fortificaţie (cele trei terase artificiale) are o suprafaţă de circa 0,36 ha. Alte două terase cu o suprafaţă de circa 0,5 ha se află dispuse extra valum înspre trecătoarea prin Munţii Meseş, dar deocamdată nu există dovezi de locuire în epoca dacică.
Amplasarea cetăţii în faţa trecătorii prin Meseş creată de Valea Ragului sugerează o folosire frecventă a acestei căi de legătură între bazinul Crasnei şi cel al Agrijului, cale care trebuia controlată şi supravegheată prin ridicarea unei fortificaţii ca şi cea de la Stârciu.
„Sondajele arheologice, executate în anul 1969, au surprins elemente de palisadă în valul secţionat. Materialele arheologice descoperite încadrează fortificaţia în intervalul sf. sec. II a.Chr-I p.Chr. Din nefericire, probabil în anul 2011, cetatea a fost grav afectată de amenajarea ilegală a unui drum forestier. Ne propunem însă, pe viitor, o diagnosticare a elementelor defensive și de habitat intern al acesteia și de verificare a teraselor din afara ariei fortificate”, arată arheologii Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Cristian Marincaş nu este la prima descoperire
Cristian Marincaş nu este la prima sa descoperire de acest tip. În septembrie, anul trecut, el a dat întâmplător peste un tezaur monetar de secol XVI. Cu ajutorul unui detector de metale el a identificat șase monede medievale, la hotarul satului Sântă Măria, din Sălaj.
Realizând importanța descoperirii făcute, Cristian Marincaș a stabilit coordonatele locului cu ajutorul unui GPS și apoi a anunțat autoritățile competente despre descoperire, având indicii că mai existau piese monetare în pământ.
Astfel, doi specialiști de la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău, dr. Horea Pop, șeful secției Cercetare Științifică și dr. Emanoil Pripon, cercetător științific II, specializarea numismatică-restaurare, au efectuat un diagnostic arheologic în locul indicat, în urma căruia au mai identificat încă 30 de monede.
Tezaurul conține așadar, 36 de monede emise în perioada 1551-1599 în Polonia, Lituania, la Riga și în Ungaria, sub autoritatea a cinci suverani: Sigismund I August, Sigismund III, Ștefan Bathóry (ca rege al Poloniei), Ferdinand I și Rudolf II. Din punct de vedere al nominalului (al tipului de monedă), tezaurul cuprinde trei piese cu valoarea de șase groși, o piesă de patru groși, 27 piese de trei groși și cinci piese de câte un dinar, toate din argint.
„După descoperire, tezaurul monetar a intrat într-un proces de restaurare, în urma căruia au fost evidențiate caracteristicile fiecărei monede: locul emiterii, numele emitentului, numele gravorului sau a maestrului monetar, anul emiterii și valoarea înscrisă pe fiecare piesă”, au explicat reprezentanții Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău.
Experții au mai spus că, în Transilvania secolului al XVI-lea, valoarea produselor și a serviciilor era exprimată în dinari. Tezaurul de la Sântă Măria avea în epocă o valoare de 314 dinari, adică puțin peste trei taleri (un groș emis în sistem polonez, era echivalentul a trei dinari). Această sumă putea reprezenta remunerația unui mercenar pedestru (infanterist), care era plătit cu trei taleri pe lună. De asemenea, suma aceasta putea fi rodul unei tranzacții, pierdută mai apoi în condiții asupra cărora specialiștii nu se pot pronunța cu exactitate, de vreun localnic sau negustor.
„Pentru a ilustra valoarea tezaurului, facem referire la câteva date în legătură cu prețurile de pe piața clujeană din anul 1600 (o dată apropiată de cea a ultimei monede din tezaur): un miel costa 32 de dinari, un purcel 30-35 de dinari, o gâscă 16 dinari, iar o găină 8-12 dinari. Tezaurul putea reprezenta așadar prețul a zece miei, nouă purcei etc. Pe parcursul realizării cercetării arheologice nu a fost surprins nici un indiciu al depozitării tezaurului în vreun recipient din ceramică sau metal. Cel mai probabil, tezaurul se afla inițial în vreo pungă din piele sau din pânză, materiale care nu au rezistat trecerii timpului. O mare parte dintre monede au fost descoperite grupat, ceea ce ne poate duce cu gândul la faptul că inițial, acumularea monetară se afla sub forma unui fișic, fie pe fundul unei pungi, cum s-a spus, fie învelită într-un material perisabil”, au subliniat reprezentanții instituției muzeale.
