Ce putem învăța despre trecutul îndepărtat al unui sit arheologic ascultând – la propriu- forma prezentă? În ultimii ani, în arheologie au apărut noi tehnici, permițând explorarea siturilor… diferit.
Arheologia, mult mai mult decât o știință vizuală, se aventurează în trecut și prin mobilizarea de tehnici care implică toate simțurile: atingerea în scopul reconstituirii ceramicii străvechi, recrearea parfumurilor antice sau a cremelor renascentiste, degustarea rețetelor ale unor preparate alimentare imaginate din analiza reziduurilor, mâncare fosilizată… și, în final, arheologii încearcă să se „piardă” în atmosfera sonoră care domnea în locuri ancestrale.
Pamela Jordan, de la Universitatea din Amsterdam (Olanda), a încercat o altă abordare. Pentru a descoperi mai multe despre sanctuarul dedicat lui Zeus de pe Muntele Lyceum sau Lykaion (Arcadia, Grecia), cercetătoarea și colegii ei au făcut recent apel la disciplina „psihoacustică”, scrie revista franceză GEO.
Obiectivul? Dezvăluirea modului în care sunetele au interacționat între diferitele structuri, modul în care acestea au fost percepute de către vizitatorii antici și, astfel, poate, se face lumină în legătură cu modul în care a fost folosit situl în Antichitate, cu aproape trei milenii în urmă. Rezultatele au fost publicate în revista Open Archaeology.
Cult pentru regele Zeilor
La aproximativ o sută de kilometri de Atena, în Peloponez, se află Muntele Lyceum, al cărui vârf atinge 1.420 de metri. Într-una dintre versiunile miturilor grecești — dintr-o diversitate de variante rezultate din cauza diferențelor de transmitere orală, influențelor regionale, interacțiunii cu alte culturi etc. — acest munte era considerat locul de naștere al lui Zeus, zeul Olimpului, unde ar fi fost crescut de nimfe.
Legenda spune că Pelasgos, primul rege al Arcadiei (cea mai izolată regiune a Peloponezului) și fiul său Lykáôn au întemeiat un cult pentru „regele zeilor”.
În unele dintre noile versiuni, Lykáôn își sacrifică unul dintre copii lui Zeus sau este transformat în lup de către acesta din urmă. În urmă cu mai bine de 3.000 de ani, locul ar fi devenit un loc al sacrificiilor rituale în care bărbați și animale ar fi fost arși, lăsând în urmă o grămadă mare de cenușă.
Deși aceste ofrande sângeroase nu au putut fi confirmate de experți, au fost identificate rămășițele unui altar mare tăiat parțial în stâncă situat în partea de sud a Muntelui Lycée. Au mai fost identificate bazele coloanelor și o zonă deschisă și se pare că există aici un temenos, spațiu sacru delimitat de o incintă (un peribole).
Mai jos, rămășițele unui hipodrom roman, un portic, un stadion, rezervoare și „came de oaspeți” stau mărturie, a faptului că locul avea, pe lângă dimensiunea culturală, și o dimensiunii sportivă.
De altfel, o dată la patru ani acest spațiu a găzduit „Lykaia” („jocuri și întreceri sportive”). Participanții veneau să-l onoreze pe Zeus într-un sanctuar panelenic și în tholos, construit probabil pentru această ocazie în secolul al IV-lea î.Hr.
Se spune că festivalul a rivalizat atunci cu sărbătorile de la templul vecin al lui Zeus din Olimpia, locul primelor Jocuri Olimpice.
Trebuie menționat că Muntele Lyceum este uneori supranumit „Olimpul Parrhaziei Arcadiene”, fiind principalul oraș al Arcadiei.
Experimente sonore pentru a dezvălui utilitatea unor structuri
Acolo unde odată, pe Muntele Lycée, erau puse ofrande lui Zeus, între 2015 și 2022 au fost efectuate patru experimente sonore. Înregistrările au fost făcute inițial într-o altă locație din acest sit, folosind două microfoane amplasate unul lângă celălalt; astfel, această „înregistrare binaurală” imită felul în care percep sunetele urechile umane. Aceste sunete preînregistrate, „de la zgomot alb la discursuri”, au fost difuzate în diferite puncte.
Folosind instrumente digitale, cercetătorii au reușit să evalueze frecvența și claritatea sunetelor „auzite”. Au descoperit astfel că suprafața hipodromului reflecta zgomotul pentru publicul prezent în tribune… dar și pentru cei adunați pe versantul muntelui. Acesta din urmă ar fi putut, așadar, să servească drept o poziție importantă pentru spectatori în timpul jocurilor. Interesant este că s-a dovedit și că zgomotul dealului se auzea clar și în hipodrom.
„La acea vreme, spectatorii erau foarte activi în cadrul unui ritual; a fost un schimb între sportivii și oamenii care au condus ritualul. Așa că aveau nevoie de aportul mulțimii ca parte a acestei relații reciproce.”, apreciază Pamela Jordan
Tehnicile psihoacustice au fost, de asemenea, desfășurate la o scară mai mică, într-o mică clădire semicirculară a cărei funcție rămâne încă misterioasă. Cu toate acestea, spațiul a făcut posibilă crearea unui „mediu sonor îmbunătățit”, diferit de orice altă parte a sanctuarului. Acest lucru sugerează că ar fi putut fi gândit ca un spațiu sacru pentru activități rituale sonore.
Cultul lui Pan, venerat în principal în Arcadia – deși ulterior s-a răspândit treptat în alte țări elene – a inclus astfel de practici, în special în peșteri și grote. Zeul a primit chiar și porecla philocrotos, „prieten al zgomotului”, și au fost identificate dovezi ale venerării sale pe Muntele Lycée, datând din secolul al XI-lea î.Hr.
Noi ipoteze de confirmat sau infirmat
Cu toate acestea, autorii acestei cercetări inedite solicită prudență în ceea ce privește rezultatele lor. „Nu se știe încă dacă efectele sonore observate […] au fost intenționate. Și chiar dacă ar fi, interpretarea noastră modernă a acestor sunete poate fi diferită de cea a grecilor antici care frecventau locul”, notează specialiștii. Efectele sonore obsevate aduc noi căi de gândire de explorat.
Pamela Jordan speră că metodele utilizate de echipa sa vor fi folosite mai frecvent în viitor, chiar și pe alte situri. „Psihoacustica oferă o abordare promițătoare, centrată pe subiect, pentru a dezvălui experiența sonoră a spațiilor construite din trecut”, conchide expertul.
