După două decenii petrecute în sala de operații, dr. Anca Stamate a fost obligată să pună bisturiul jos, să susțină un nou examen de rezidențiat și să-și aleagă o nouă specialitate. Acum a optat pentru medicina de laborator pentru că și-a dorit un loc de muncă mai liniștit și mai izolat… „Chirurgia a fost pasiunea și visul meu, iar alegerea acestei specialități a fost împlinirea acestui vis”, mărturisește interlocutoarea Ordinea Zilei, făcând referire la decizia pe care a luat-o imediat după ce a absolvit facultatea de medicină. Mărturisirea o face cu tristețe, dar nu cu atitudinea unei persoane resemnate, care s-a lăsat doborâtă de ceea ce i-a fost dat să trăiască. Dimpotrivă, are atitudinea omului puternic pentru care acest obstacol a reprezentat doar o încercare peste care a reușit să treacă. E drept că, pentru a putea face lucrul acesta, a trebuit să lupte, uneori să renunțe, să muncească și mai mult, să o ia de la capăt pentru ca, în final, să se reinventeze din punct de vedere profesional.
Povestea de astăzi este cea a unui medic român pe care sistemul din țara noastră a încercat să-l strivească. Dr. Anca Stamate nu este singurul profesionist din Sănătate care a trecut prin astfel de încercări. Asemeni ei, și alți medici duc lupte grele pentru a putea să-și practice meseria. Unii o fac tăcut, alții se revoltă. Sistemul sanitar mustește din cauza multor probleme care îl țin într-o stare de boală continuă. Din când în când mai primește câte un calmant, dar niciodată nu i se administrează tratamentul care l-ar putea vindeca. Interesele care roiesc în jurul său sunt mult mai puternice decât cele ale pacienților și ale profesioniștilor din Sănătate.
A profesat ca medic chirurg 20 de ani la Cluj
Timp de două decenii, dr. Anca Stamate a lucrat ca medic rezident, specialist și apoi primar în specialitatea chirurgie generală în cadrul Institutului Regional de Gastroenterologie și Hepatologie Cluj-Napoca.
Din motive personale s-a mutat în București, încercând să obțină un transfer la unul dintre spitalele din Capitală pentru a-și continua activitatea chirurgicală în care este specializată. „Din păcate, deși am aplicat la numeroase astfel de unități din București și împrejurimi, am fost acceptată doar la Spitalul Orășenesc Găești, unde nu mi-am putut desfășura activitatea, intrând repede în conflict cu managerul instituției, și el medic primar chirurg, care m-a împiedicat din răsputeri să profesez, sancționându-mă în repetate rânduri pentru ca, în final, să mă concedieze fără niciun temei legal. Acesta a fost momentul în care a trebuit să accept realitate absurdă și cumplit de dureroasă: sistemul sanitar românesc nu are nevoie de profesioniștii care nu acceptă corupția și jaful, mizeria și ilegalitățile comise de managerii aserviți politic. Așa încât, am decis să mă înscriu la un nou examen de rezidențiat, într-o nouă specialitate care să îmi ofere șansa de a găsi un loc de muncă mai liniștit și mai izolat…”, povestește interlocutoarea Ordinea Zilei.
Decizia nu a fost una ușoară, pentru că nu este simplu să renunți la visul tău pentru a o lua de la capăt. Nu discutăm despre un specialist care abia și-a încheiat rezidențiatul și a constatat că nu poate profesa în ramura pentru care a optat, ci despre un chirurg cu experiență, cu sute de operații la activ, despre un profesionist în care statul a investit, pentru ca tot statul să-l împiedice să-și folosească abilitățile pe care le-a dobândit prin ani de muncă.
„Am muncit mult, am sacrificat mult, dar nu am regretat și nici nu voi regreta vreodată acest lucru, pentru că și satisfacțiile au fost pe măsură. Am pacienți care mă caută și după 14-15 ani de la operație, pentru a-și exprima mulțumirea, iar aceste bucurii nu pot fi cuantificate de nimeni și nimic și nici confiscate de nimeni și de nimic. Am decis să renunț, însă, la chirurgie și să mă dedic acum unui nou drum…a fost o decizie greu de luat, dar după ce am cântărit bine situația, am conștientizat că nu mai am de ales în condițiile date și am făcut pace cu mine, înțelegând că acest nou drum e o nouă provocare, o potențială împlinire și satisfacție personală.”, subliniază medicul.
Toată lumea este conștientă de faptul că sistemul sanitar românesc se confruntă cu o multitudine de probleme, dar la nivelul celor cu putere de decizie se pare că realitățile acestea nu există, fiind orbi atunci când li se arată greutățile pe care le au de trecut angajații din Sănătate.
Dr. Anca Stamate atrage atenția că, dintre toate aceste probleme, cele mai presante și mai periculoase sunt cele produse de căpușarea sistemului sanitar de către indivizi incompetenți, care în loc să fie în slujba pacientului român și al personalului medical, servesc structurile care i-au pus în funcție. „Posturile din sistemul de stat nu sunt scoase la concurs public, transparent…de cele mai multe ori sunt scoase cu dedicație, aparent „contra cost”. Cei care „cumpără” astfel posturile sunt de regulă slab pregătiți profesional și fără busola morală, iar modul în care devin parte a sistemului determină conduita ulterioară a acestora, șubrezind și dinamitând în continuare sistemul sanitar românesc, pe termen nelimitat. De fapt, vorbim despre un egoism și individualism profesional și nicidecum despre vocație sau dăruire…”, nuanțează medicul.
A închis un capitol și a pornit pe un alt drum
Într-o astfel de junglă, singura modalitate de a supraviețui este aceea de a lupta, iar fiecare în parte își duce lupta prin mijloacele care îi sunt la îndemână. În cazul de față, soluția a fost reinventarea profesională.
„După reușita admiterii examenului de rezidențiat, am stat mult să mă gândesc ce specialitate să aleg…a fost o alegere extrem de dificilă și contorsionată, pentru că sincer, mi-a fost foarte greu să renunț la ideea că toată pasiunea, munca și sacrificiile mele din atâția ani trebuie să le închid într-un capitol al vieții și să aleg un nou drum. De aceea, am încercat să ascult de rațiune, iar rațiunea mea în această situație a fost soțul meu care a trăit alături de mine tot calvarul ultimilor ani din Spitalul Orășenesc Găești, fiind un bun cunoscător al sistemului sanitar românesc. Așa încât, împreună, am ales o specialitate în care să pot să mă redescopăr, să mă redefinesc și să merg înainte.”, precizează interlocutoarea Ordinea Zilei.
Admite faptul că decizia nu a fost una ușoară, având în vedere că a trecut prin momente foarte grele în care a trăit pe rând sentimente de frustrare, apoi de declin profesional, pentru ca în final să înțeleagă că tot ceea ce se întâmplă nu trebuie să fie un capăt de drum, ci un capitol de viață care se încheie. „Recunosc însă că e foarte dificil să ajungi la pacea lăuntrică…pentru că nu este o trăire obișnuită, ci lupta cu sine a unui vindecător, a unui salvator de vieți în condiții care nu pot fi intuite de cineva din afara chirurgiei. Medicina nu este o meserie, nu a fost astfel niciodată – este misiune, trăire și o religie în sine: religia vieții, mai presus de orice, mai presus chiar de ființa doctorului. Și toate acestea în mijlocul unei națiuni căreia nu îi pasă de proprii salvatori.”, spune cu amărăciune dr. Anca Stamate.
Întâmplările prin care a trecut interlocutoarea Ordinea Zilei le regăsim și în viețile a zeci sau chiar sute de medici din România. Unii se confruntă cu managementul defectuos al spitalului în care lucrează, alții au de luptat cu lipsa materialelor sanitare, alții trebuie să facă față urii nejustificate venite din partea oamenilor pe care îi vindecă sau trebuie să lucreze în condiții de stres maxim potențat și de pericolul că nu vin la timp banii pentru achiziționarea tratamentelor necesare bolnavilor pe care îi au în grijă.
„Toate posturile vacante de la nivel național trebuie scoase anual la concursul de rezidențiat ”
Știrile referitoare la criza de personal din spitale sunt la ordinea zilei. Multe unități sanitare își închid secții întregi pentru că nu au cu cine să asigure continuitatea actului medical. Cu toate acestea, statul continuă să-i împiedice pe tinerii care aleg să-și sacrifice ani din viață pentru a urma o facultate de medicină să intre în sistem.
Anca Stamate este de părere că examenul de rezidențiat în forma actuală este învechit și nepotrivit vremurilor în care trăim. „Este contraproductiv, în primul rând. După părerea mea, examenul de rezidențiat este inutil complet, însă nimeni nu își asumă responsabilitatea de a înțelege nevoile, de a conștientiza mersul vremurilor și de a veni cu propuneri și soluții potrivite. Din punctul meu de vedere, problemele încep din primii ani de școală, de când copilul ar trebui îndrumat continuu spre ceea ce i se potrivește, susținut să studieze și să facă alegeri corecte, în cunoștință de cauză pentru a deveni un adult asumat. Cu astfel de studenți, cadrele universitare ar trebui să modeleze viitorii profesioniști, cu interes maxim și dedicație, oferind studentului la medicină în acest caz, modele reale și toate căile posibile de dezvoltare. În funcție de abilități, la încheierea studiilor universitare, medicul ar trebui să poată să se înscrie la ce specialitate dorește, sistemul fiind capabil să îi ofere un post în care să își poată desfășura activitatea profesională și să fie remunerat corespunzător, conform cu statutul de elită socială.
Dar știu că e o utopie ceea ce v-am spus mai sus, așa încât, revenind la situația actuală, ofer o soluție mai pragmatică…examen de rezidențiat pe post anual, adică toate posturile vacante de la nivel național trebuie scoase anual la concursul de rezidențiat. Astfel nu am mai avea medici specialiști fără post, șomeri care să fie nevoiți să plece din țară pentru a profesa sau împinși să facă un nou rezidențiat pentru a avea un loc de muncă, nu am mai avea spitale fără personal medical, pentru că în principiu, acestea sunt marile probleme…”, argumentează medicul.
O altă problemă majoră a sistemului sanitar românesc este remunerarea medicilor în general și în particular a medicilor rezidenți. „Rezidenții, pe lângă munca de zi cu zi, efectuează gărzi neplătite, adică muncă în folosul comunității, condamnați precum persoanele care ispășesc diferite pedepse…”, precizează dr. Stamate.
De asemenea, pregătirea medicilor rezidenți lasă mult de dorit, fiind foarte frecvente situațiile în care aceștia sunt nevoiți să „fure” meserie, fiecare cum poate, pentru ca în final competențele lor profesionale să fie sub nivelul dorit, fiind astfel ținte ușoare pentru malpraxis.
„Pe lângă pregătirea deficitară și remunerarea necorespunzătoare, rezidenții au de înfruntat umilințe majore în tot procesul birocratic administrativ, deși ne pretindem a fi cetățeni europeni, iar digitalizarea sistemului este anunțată cu surle și trâmbițe…însă la DSP București sunt cozi interminabile pentru a depune sau ridica diferite documente, cozile umilinței! Umilința supremă consider că este lipsa dreptului la liberă practică după absolvirea studiilor universitare, fiind singura profesie din această țară în care statul nu recunoaște pregătirea propriilor tineri și nu le dă posibilitatea exercitării profesiei la absolvirea studiilor, deși strigă la tot pasul că nu are medici…”, atrage atenția interlocutoarea Ordinea Zilei.
În acest context, le transmite tinerilor care ajung în situația de a-și alege specialitatea să se gândească și să cumpănească bine prioritățile individuale pentru că e un drum lung și anevoios, cu multe sacrificii, însă și cu satisfacții profesionale. „Este o alegere proprie, deci sfaturi nu se prea pot da…pur și simplu, consider că specialitatea aleasă trebuie să ți se potrivească.”, completează medicul.
Dr. Anca Stamate trece acum prin aceleași emoții pe care le-a avut și cu ani în urmă, atunci când și-a început cariera în chirurgie. Și cum se apropie încheierea celui de-al doilea rezidențiat, „urmează vânătoarea unui loc de muncă în care să pot profesa…sau poate al treilea rezidențiat sau poate alegerea de a părăsi această țară care nu ne vrea…orice este posibil!”.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Personală/ Ordinea Zilei
