Sub Lacul Mendota din Madison Wisconsin, SUA, ar putea fi ascunsă o „metropolă” indigenă. În ciuda condițiilor dificile de scufundări, a finanțării limitate și a unei morți tragice, arheologii lucrează pentru a dezvălui misterul de sub ape, notează National Geographic.
Cu mijloace puține, în condiții de lucru extrem de grele, arheologii de la Wisconsin Historical Society se luptă pentru a aduce la lumină istoria indigenilor din America.
În urmă cu o sută șaptezeci și cinci de ani, siturile indigene acopereau Vestul Mijlociu american, așa cum stelele acoperă cerul. Erau aproximativ 15.000 de movile funerare împrăștiate numai în Wisconsin. Coloniștii europeni au distrus în mare măsură aceste situri în timp ce s-au stabilit spre vest, pe continent, în secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Dar există o parte a Americii antice care a rămas în mare parte neatinsă de forța distructivă a așezărilor moderne, dar se află sub apă.
Un lac din mijlocul capitalei Wisconsin exemplifică lumea aceasta, aducând la suprafață artefacte incredibile, vechi de mii de ani.
Acum că arheologii de la Wisconsin Historical Society suspectează existența unui sat sub ape, ei luptă împotriva tuturor neajunsurilor pentru a descoperi mai multe date pentru a-și dovedi ipoteza.
Au găsit o canoe de pe vremea vikingilor
În iunie 2021, arheologul maritim din Wisconsin, Tamara Thomsen, „alunga pești și ridica reziduri” într-o scufundare de rutină în Lacul Mendota din Madison, când a crezut că a văzut capătul unei canoe ieșind dintr-un fost țărm acum scufundat.
Amy Rosebrough, un alt arheolog de la Wisconsin Historical Society, a fost chemată pentru o a doua opinie și a fost de acord cu identificarea canoei, subliniind în plus șapte roci găsite în interiorul carenei: plăcuțe de plasă – echipament de pescuit.
Obiectul pe jumătate îngropat din cel mai mare lac al orașului a rămas un secret tulbure, până când arheologul Jim Skibo a venit la bord în iulie 2021, obținând rapid finanțare pentru a recupera și data canoea.
Arheologii s-au întrecut în a emite ipoteze: Thomsen opina că este vorba despre o canoe scout din anii 1950 („pentru că este atât de frumos”); Rosebrough spera la ceva mai vechi – poate 300 de ani?
Nimeni nu a bănuit că datarea cu carbon a probei de lemn prelevată din pirog o va situa în jurul anului 850 d.Hr., dezvăluind că ambarcațiunea a fost sculptată dintr-un stejar alb tăiat în timpul raidurilor vikingilor și a domniei lui Carol cel Mare. Descoperirea veche de 1.200 de ani a făcut înconjurul lumii științifice pentru ca după un an, în esență, în același loc, Thomsen să găsească alt obiect.
Având 3.000 de ani, următoarea descoperire a lui Thomsen făcută în lacul Mendota avea să devină a doua cea mai veche canoe din pirogă găsită în SUA. Analizele au arătat că a fost confecționată dintr-un ulm, arbore care prospera în savana uscată și deschisă.
Cea mai veche canoe descoperită până acum pe teritoriul american a fost găsită în Florida și datează de 7.000 de ani.
Descoperirile nu sunt surprinzătoare pentru Bill Quackenbush, ofițerul desemat pentru conservarea istorică pentru Națiunea Ho-Chunk, prezent la fața locului.
Istoria orală Ho-Chunk afirmă că tribul s-a aflat în Dejope – „țara celor patru lacuri” în limba Hoocąk – de la retragerea ghețarilor, iar știința ajunge să fie de acord. „Oamenii nu acordă mult credit culturilor native din cauza proceselor lor orale. Când știința intră și verifică ceva despre care vorbim de mii de ani, cercetătorii sunt șocați că ne-am păstrat acea istorie.”, subliniază Bill Quackenbush.
Dar, dincolo de susținerea cunoștințelor orale ale tribului, artefacte de acest tip îi ajută pe membrii tribului să-și redescopere propria conexiune culturală cu zona. Cum Ho-Chunk a fost forțat să se mute de patru ori de-a lungul anilor 1800, „când un obiect fizic arată prezența noastră continuă în zonă, suntem foarte entuziasmați.”, menționează Bill Quackenbush.
El este convins că nu va fi ultima descoperire. „Strămoșii mei au locuit aici până când au fost forțați să se mute. Cu siguranță există mai multe artefacte acolo jos.”, punctează Quackenbush.
Un nou tărâm pentru arheologie
Obstacolele în calea arheologiei în lacurile urbane precum Mendota sunt foarte multe: apele sunt tulburi în cea mai mare parte a anului, ceea ce impune ca scafandrii să lucreze în cea mai mare parte a timpului în orb, în mâl și noroi, căutând artefacte care ar putea fi acoperite cu midii zebră invazive. „Nu este… un loc fericit pentru a face scufundări arheologice.”, susține Thomsen
Apoi este recuperarea. În noiembrie 2021, echipajul de 12 persoane însărcinat să recupereze ambarcațiunea veche de 1.200 de ani opera în zăpadă și într-un lac înghețat. Ar fi putut apela la experți externi, dar există puțini pentru acest scenariu – iar finanțarea era limitată. A fost folosită o pompă de exploatare a aurului din Alaska pentru a draga situl.
Dar pandemia SARS COV 2 a oprit totul. Cercetătorii aveau nevoie de un rezervor de conservare construit la comandă în care să poată imersa vasul de lemn într-un fluid special de conservare. Atunci când nu au putut găsi un tâmplar, șeful proiectului, dr. James Skibo, a construit obiectul singur.
Iar atunci când a venit timpul să fie umplut rezervorul cu polietilen glicol, un agent de încărcare care susține structura celulară a lemnului, nu au putut face rost de el deoarece este un ingredient cheie în vaccinurile COVID-19.
Apoi a fost descoperită a doua pirogă — în mai 2022 — și procesul anevoios a trebuit să fie repetat. De data aceasta, ambarcațiunea era cu 1.800 de ani mai veche, ruptă în aproximativ 30 de bucăți și era spongioasă.
Aceste obstacole au devenit însă brusc banale. Dr. James Skibo, unul dintre cei mai iubiți arheologi din regiune, cunoscut și ca „arheologul poporului”, a suferit leziuni fatale în timpul unei scufundări de rutină în Lacul Mendota, atuci când căuta artefacte. El a murit pe 14 aprilie 2023. Avea doar 63 de ani.
Căutarea unei „metropole” indigene
În lunile care au urmat morții tragice a arheologului James Skibo, echipa sa își continuă munca. Cercetătorii au regândit însă proiectul și dincolo de topografie pentru canoe antice pe fundul lacului Mendota, ei vor analiza suprafața prin intermediul tehnologiei de penetrare a solului (GPR). De asemenea, vor căuta și alte dovezi ale activității umane, cum ar fi vetre sau depozite de gunoi.
Dr. James Skibo a considerat că se găsesc mult mai multe sub suprafața lucioasă a lacului Mendota. Ipoteza sa numărul unu a fost aceea că aici se află un sat indigen demn de recunoaștere UNESCO sau care,cel puțin un loc, trebuie marcat în Registrul național al locurilor istorice.
Istoria orală a lui Ho-Chunk susține ipoteza lui Skibo. Presupunerea științifică actuală este că aproximativ 22 de sate Ho-Chunk au înconjurat cândva lacul Mendota, mai multe extinzându-se pe lanțul de lacuri Monona, Kegonsa, Wingra și Waubesa. „Madison a fost o metropolă pentru noi, la fel cum este pentru societatea de astăzi. Au fost sute de mii de oameni, de la ultimul episod glaciar până în zilele noastre.”, argumentează Quackenbush.
Cele două canoe descoperite de arheologi sub ape vor fi expuse într-un un centru de istorie de stat programat să se deschidă în 2026, la doar câteva străzi de Lacul Mendota.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Wisconsin Historical Society
