Eduard Antal s-a apropiat în mod natural de orgă. Alegerea acestui instrument nu a fost una planificată, ci a venit firesc, urmare a contextului în care artistul s-a format. A crescut în mediul rural, fiind destul de departe de lumea muzicii clasice, dar situația aceasta nu l-a împiedicat să-și potențeze latura artistică și să-și găsească drumul care i se potrivește cel mai bine. Îmi mărturisește că în momentul în care și-a început călătoria muzicală nu știa câte instrumente diferite sunt sau ce posibilități ar exista. „Pur și simplu, orga a fost primul instrument cu care m-am intersectat, iar acel impact inițial a fost total. Dincolo de întâlnirea întâmplătoare, a fost și un sentiment puternic de conexiune. Când mă așezam la orgă, totul curgea de la sine, iar această senzație de ușurință, de contopire cu instrumentul, mi-a confirmat mereu că drumul meu este acesta”, subliniază interlocutorul Ordinea Zilei.
Povestea muzicală pe care Eduard Antal continuă să o scrie și astăzi a început cu o imagine foarte puternică: prima sa întâlnire cu o orgă clasică. Totul s-a întâmplat în Biserica Romano-Catolică din Săbăoani. „Îmi amintesc clar și acum acel perete plin de tuburi care m-a copleșit atunci când l-am văzut pentru prima dată. Era o combinație de fascinație și uimire, nu mai văzusem ceva asemănător și aveam senzația că priveam ceva misterios, dar irezistibil.”, explică muzicianul.
Orga a fost refugiul care i-a oferit sentimentul de „acasă”
Abia peste câțiva ani a mai avut ocazia să se apropie din nou de acest instrument, iar prima sa interacțiune reală cu orga a venit în perioada liceului, la Liceul Romano-Catolic „Sf. Francisc de Assisi” din Roman, unde a plecat pentru studii.
Era o instituție de învățământ vocațională, cu internat, iar mutarea de acasă a fost o schimbare mare pentru Eduard, cu tot ce presupune un astfel de pas. Intra într-o lume complet nouă, fără a avea familia alături. „În acest context, orga a apărut natural ca un refugiu, un loc unde mă simțeam din nou „acasă”. Nu aveam un profesor care să mă ghideze, totul era intuitiv; pur și simplu mă jucam cu clapele albe și negre fără să am vreo idee clară despre tehnică sau teorie. Ceea ce conta era că orga îmi dădea un sentiment de libertate, completa un gol și îmi permitea să mă exprim.”, își amintește artistul.
CITEȘTE ȘI: FARĂ LIMITE! Mariano Castro, un soldat al artei care luptă pentru o lume mai bună
În galeria muzicii, interlocutorul Ordinea Zilei vede orga ca pe un simbol al complexității și al profunzimii. „ Este un instrument care depășește simplul act de a face muzică și devine un mijloc de interacțiune umană, de conexiune autentică dintre cei care cântă și cei care ascultă. Pentru mine, orga înseamnă mai mult decât orice alt instrument, este mijlocul prin care mă exprim cel mai natural fără nicio barieră. Orga presupune și o dimensiune arhitecturală unică: îmi solicită mintea să gândească în mai multe planuri, să îmbin armonic și ritmic o întreagă construcție sonoră. Mă provoacă să fiu meticulos, să controlez fiecare detaliu, dar și să am o viziune de ansamblu asupra întregului.”, declară organistul.
După finalizarea liceului, Eduard Antal a venit la București pentru a urma cursurile Universității Naționale de Muzică, unde a absolvit atât licența, cât și masterul la specializarea orgă, sub îndrumarea unui alt muzician îndrăgostit de acest instrument, conf. univ. dr. Dan Racoveanu. „După ce am finalizat aceste studii, am continuat cu doctoratul, avându-l ca mentor pe prof. univ. dr. dr.h.c. Dan Dediu-Sandu. La începutul anului 2024, am avut ocazia să studiez la Paris, prin Bursa „George Enescu” oferită de Institutul Cultural Român. Aici am avut șansa să învăț de la unii dintre cei mai buni organiști contemporani și am avut oportunitatea de a avea acces la orgi de referință.”, mai spune interlocutorul Ordinea Zilei.
Și-a început drumul ca autodidact, construindu-și singur anumite repere
Îi place să creadă că în prezent se află „într-o etapă profesională activă și diversificată”, îmbinând responsabilitățile de organist titular al Catedralei Sfântul Iosif din București cu roluri de organizator și promotor cultural. În paralel, ca manager de proiect pentru Bucharest Organ Fest Cantus Ecclesiae, lucrează intens pentru a transforma muzica de orgă într-o experiență accesibilă și atrăgătoare pentru un public cât mai larg. „Pe lângă acestea, am și marea șansă de a participa la Turneul Național Orgile României, o oportunitate de a descoperi și de a cânta pe orgi valoroase din întreaga țară. Fiecare instrument are propria sa istorie și personalitate, iar turneul îmi oferă ocazia să învăț și să „îmi fac mâna” pe cât mai multe instrumente; pentru un organist acest lucru este extrem de important. ”, adaugă muzicianul.
CITEȘTE ȘI: FĂRĂ LIMITE! Feras Sarmini, artistul a cărui inimă bate doar pe ritmuri muzicale
Eduard Antal le este recunoscător tuturor oamenilor pe care i-a întâlnit pe parcursul drumului său formator, fiind de părere că fiecare interacțiune l-a influențat într-un fel. De altfel, consideră că este o sumă a acestor întâlniri. „De la fiecare am avut ceva de învățat, fie că a fost un profesor, un membru al familiei sau chiar publicul, însă întotdeauna am simțit că este important să nu copiez. Am încercat să înțeleg ce era autentic și valoros în fiecare persoană, dar am insistat să trec totul prin filtrul propriu, pentru a dezvolta un stil care să fie al meu. Am pornit pe drumul acesta ca autodidact, așa că mi-am construit singur anumite repere. Nu a existat un mentor unic în sensul clasic, dar am avut mai mulți ghizi de-a lungul timpului, fiecare contribuind la cine sunt astăzi. Privind înapoi, realizez că, deși nu pot numi o singură persoană care să fi fost mentorul meu, am fost modelat de toți cei care mi-au transmis ceva esențial.”, nuanțează organistul.
„Mergi și fă bucurie celor care te vor asculta!”
De-a lungul carierei sale, Eduard Antal a avut șansa unor colaborări alături de muzicieni foarte importanți, dar mărturisește faptul că cea mai sinceră și cea mai dragă colaborare sufletului său este cea în formula camerală la patru mâini alături de soția sa, Maria-Luisa. „Simt că ne completăm și muzical, simt că există o sincronizare și o înțelegere care nu necesită cuvinte. De multe ori, o simplă respirație sau o privire sunt de ajuns ca să fim în același gând muzical. Aceste momente reprezintă nu numai o împlinire artistică, cât mai ales una personală.”, afirmă interlocutorul Ordinea Zilei.
Totodată, menționează că sprijinul familiei a fost întotdeauna esențial pentru el. „Faptul că am avut alături oameni care m-au susținut necondiționat, care s-au bucurat sincer pentru fiecare pas pe care l-am făcut în muzică, mi-a dat puterea să perseverez. Mă simt extrem de norocos să am o familie care crede în mine și în parcursul meu. Un gest care mă emoționează mereu este atunci când, înainte de fiecare concert, părinții mă sună pentru a-mi ura succes: „Mergi și fă bucurie celor care te vor asculta”, îmi spun ei de fiecare dată. ”, detaliază organistul.
Nu este ușor să te dezvolți într-o societate care de multe ori îi vede pe artiști ca fiind „neînțeleși” sau chiar izolați, dar, în ciuda acestui fapt, Eduard Antal susține că este extraordinar de frumos să îți trăiești viața ca artist. „Este clișeic, dar performanța în artă presupune multă muncă, determinare și, de multe ori, sacrificii. Este un drum presărat cu provocări, dar satisfacțiile care vin după un concert reușit fac ca toate eforturile să merite. Fețele zâmbitoare ale celor care te ascultă, aprecierile sincere ale publicului, toate acestea îți oferă o răsplată mult mai mare decât orice dificultate întâmpinată pe drum. În ceea ce privește întrebarea dacă se poate trăi din artă, răspunsul este da, dar cu condiția să ai răbdare și poate și puțin noroc. Arta este un domeniu în care succesul poate veni după multă muncă, dar și după momente de incertitudine. Mulți artiști reușesc să trăiască din ceea ce fac, însă acest lucru presupune, pe lângă talent și muncă, și abilitatea de a te adapta, de a înfrunta momentele dificile și de a profita de oportunitățile care apar. Se poate trăi din artă, sigur că s-ar putea trăi și fără artă, dar după cum foarte înțelept spunea și Winston Churchill, ce sens ar mai avea?!”, apreciază interlocutorul Ordinea Zilei.
Deși a avut ocazia de a experimenta viața în afara României, mai ales prin bursa de la Paris, care a fost o lecție autentică și plină de învățăminte, Eduard Antal nu s-a gândit niciodată să se stabilească într-o altă țară decât cea în care s-a născut. „Nu am simțit niciodată dorința de a mă stabili în altă parte. Deși e adevărat că în străinătate există oportunități care pot părea mai atrăgătoare, nu cred că toate acestea mi-ar oferi o împlinire mai mare decât simt că pot avea aici, acasă. Pentru mine, România înseamnă mai mult decât un loc de trăit; e un spațiu în care simt că pot avea o contribuție personală și un rol important de jucat.”, argumentează muzicianul.
Arta nu poate fi înlocuită de nimic artificial
În timpul discuției purtate, am atins și o temă sensibilă pentru mulți dintre cei care și-au dedicat viața artei și creației în general: inteligența artificială.
Muzicianul este de părere că depinde în mare măsură de noi, ca oameni, cum alegem să integrăm și să gestionăm inteligența artificială în viața noastră, inclusiv în domeniul muzicii. „Da, este ceva nou și poate că ne sperie, dar eu nu cred că inteligența artificială va putea înlocui vreodată creația omului. Desigur, AI poate aduce beneficii în multe domenii, inclusiv în muzică, dar rolul ei ar trebui să fie unul complementar, nu înlocuitor. Mi se pare că ar putea exista o paralelă interesantă cu evoluția orgii. În vremea lui Bach, orgile nu erau la fel de avansate tehnologic cum sunt astăzi, dar acest progres tehnologic nu a înlocuit muzica lui Bach, ci a făcut posibilă o diversitate mai mare și implicit a contribuit la evoluția muzicii. La fel, inteligența artificială poate facilita noi modalități de creație sau interpretare, dar nu va putea niciodată să capteze esența sentimentelor și a exprimării umane care stau la baza artei. Până la urmă, este vorba despre cum alegem să folosim aceste instrumente și să le integrăm în viziunea noastră despre artă și despre viață.”, comentează interlocutorul Ordinea Zilei.
Organistul insistă asupra ideii că inteligența artificială poate reprezenta un pericol pentru artă doar dacă noi, ca societate, alegem să-i acordăm acest rol. Astfel, dacă devenim comozi și îi încredințăm sarcinile noastre fără a mai investi în procesul creativ, dacă alegem să renunțăm la „dospitul” unei lucrări în favoarea unui rezultat rapid, atunci da, ar putea să devină un pericol. „Însă, în esența ei, arta nu poate fi înlocuită de nimic artificial. Arta trăiește din sentimente sincere, din gânduri și trăiri autentice, din experiențe personale care nu pot fi replicate de o mașină. Mesajele și emoțiile transmise prin artă sunt ale artistului, nu ale unui algoritm. AI poate fi un instrument puternic, care ajută și completează procesul creativ, dar nu va putea niciodată să înlocuiască umanitatea, profunzimea și autenticitatea care stau la baza artei. Totul depinde de noi ca să păstrăm acea legătură autentică cu ceea ce facem și să nu lăsăm tehnologia să îndepărteze esența artistică. ”, atrage atenția muzicianul.
Eduard Antal are și un mesaj pentru public, unul de profundă recunoștință. Le mulțumește tuturor celor care își dedică timpul pentru a asculta muzica pe care o propune și pentru încrederea pe care i-o acordă pășind în sălile de concert. „În același timp, îi încurajez să continue să creadă în vibrația orgii. Orga nu este doar un instrument, ci poate deveni un glas al comunității, o legătură între oameni, o modalitate de a împărtăși viața însăși. Sper ca fiecare întâlnire cu muzica de orgă să le adâncească aprecierea pentru acest instrument și să le aducă un moment de întâlnire cu ei înșiși. Mulțumesc că sunteți alături de mine pe acest drum, fără dumneavoastră totul ar fi incomplet! ”, încheie organistul.
Autor: Ștefania Enache
Foto: Arhiva Personală
