Fiecare piesă găzduită într-un muzeu are în spate o poveste care vorbește despre oameni, fapte, obiceiuri, despre istoria noastră. Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva este una dintre instituțiile de profil de la noi din țară care deține un patrimoniu impresionant. Colecții valoroase sunt găzduite atât de Palatul Magna Curia, cât și de celelalte imobile în care funcționează secții ale muzeului. Galeria de artefacte prețioase de la MCDR include monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică, dar și cu importanță maximă pentru științele naturii. Totodată, biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, aici fiind multe dintre cărțile rare pe care le deține țara noastră.
Sunt bogății neprețuite de care ne putem bucura și pe care le putem descoperi vizitând muzeul din Deva. Odată ce ați intrat în lumea populată cu aceste piese, aveți ocazia să pătrundeți într-un univers al cunoașterii care vă aduce mai aproape de tot ce ceea înseamnă istoria acestor meleaguri.
În fiecare lună, Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva aduce în atenția publicului unul dintre artefactele mai puțin cunoscute pe care le deține și pe care iubitorii de istorie îl pot vedea online.
Primul dintre ele este zarul descoperit la Ardeu, iar povestea sa este spusă de dr. Iosif Vasile Ferencz, cercetător consacrat din cadrul secției de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.
Zarul de la Ardeu a fost descoperit în toamna anului 2004, atunci când dr. Iosif Vasile Ferencz evalua potențialul arheologic al dealului Cetățuie. „În momentul descoperirii, singura emoție care te încearcă este bucuria, deoarece povestea, biografia obiectelor începe să iasă la iveală puțin câte puțin, după care urmează investigarea lor, pe masa de lucru, la bibliotecă…”, mărturisește cercetătorul.
O piesă de factură romană, într-o cetate dacică
La prima vedere, arheologul a constat că obiectul este realizat din os și are forma unui cub cu laturi de circa un centimetru, iar muchiile și colțurile sunt ușor rotunjite.
„Pentru fiecare față s-a stabilit câte o „valoare”, înscrisă sub forma unor cerculețe duble, incizate, cu o alveolă în centru. Acestea îi conferă obiectului „statutul” de zar. În interiorul șanțurilor inciziilor care formează cercurile și în alveole s-a conservat o substanță de culoare neagră, aderentă (oxid de magneziu, adeziv). Avea rostul de a evidenția și cromatic cercurile. Cu toate că unele dintre cercuri se conservă în condiții bune, altele sunt tocite sau poate că au fost deteriorate însă, în ansamblu, remarcăm că zarul este bine conservat”, detaliază dr. Iosif Vasile Ferencz.
În urma analizelor, se mai remarcă faptul că distribuția cifrelor pe fețe s-a făcut în așa fel încât suma cifrelor a două fețe opuse este 7.
„După ce am făcut cunoștință cu piesa, putem să trecem la următoarea etapă, aceea a stabilirii ,,contextului” din care provine obiectul. Sau, mai precis, va trebui să aflăm mai multe despre particularitățile locului în care a fost găsit zarul, dacă are legătură cu o casă, ori o magazie, sau cu un alt tip de construcție. Iar pentru aceasta va trebui să extindem investigațiile în locul descoperirii. Așa am făcut și noi, iar cercetarea obiectivului respectiv s-a desfășurat începând din anul 2004, atunci când a fost descoperit zarul, și până în anul 2024. Cu răbdare și atenție, strat cu strat, am aflat situații complexe, dar acum suntem aproape siguri că exemplarul descris de noi are legătură cu un atelier în care se confecționau obiecte din fier, din bronz, din sticlă, dar și din os și corn. Numeroase alte obiecte au mai fost găsite în acel loc, iar acum cunoaștem suprafața lui, precum și a locuinței meșterului care lucra acolo. Iar povestea noastră, pe parcursul următoarelor luni, va avea în centru atelierul și personalitatea meșterului din cetatea dacică de la Ardeu”, precizează cercetătorul.
Piesa se evidențiază printr-o calitate foarte bună a execuției, fapt ce îi face pe specialiști să tragă concluzia că avem de-a face cu un produs al unui atelier specializat din mediul roman. „Printre descoperirile arheologice, pretutindeni unde a ajuns cultura și civilizația Romei, astfel de piese sunt frecvente. Însă exemplarul de la Ardeu a fost descoperit într-o cetate dacică. El a putut să ajungă la Ardeu ca un „import”, procurat poate de la târg sau poate că a fost adus de cineva care a călătorit la sud de Dunăre. În această etapă a cercetărilor nu putem să excludem nici posibilitatea ca a fost realizat de meșterul care lucra în atelierul respectiv. Va trebui să avem în vedere fiecare dintre aceste posibilități și poate chiar și altele.”, apreciază dr. Iosif Vasile Ferencz.
CITEȘTE ȘI: Comorile de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane. FOTO
La ce anume folosea acest zar?
Pe măsură ce analiza acestui artefact evoluează, apare și întrebarea la ce anume folosea? „Cu siguranță că primul răspuns care ne vine în minte este: pentru joc. Dar ce știm despre jocurile practicate în Antichitate? Și ce știm despre jocurile practicate de daci? În legătură cu jocurile care puteau să fie practicate de către daci nu ştim foarte multe. Cunoaştem însă mai multe despre jocuri în mediul roman, într-o perioadă contemporană cu cea în care au trăit dacii. Știm că ele ocupau un loc important în viaţa cotidiană şi erau diferenţiate pe categorii de vârstă. De altfel, jocul a reprezentat o constantă în istoria omenirii. Din acest motiv, ne putem închipui existenţa unor jocuri specifice localnicilor din interiorul Arcului Carpatic, pe care să le fi jucat dintotdeauna, cum ar fi moara. Acest tip de joc putea să fie jucat şi cu piese realizate din seminţe (care au un caracter perisabil), dar şi cu jetoane confecţionate anume, din diverse tipuri de materiale. Astfel de jetoane, confecționate adeseori din pereți de vase sparte, sunt descoperite frecvent în mediul dacic. Iar ele sunt prezente și în atelierul de la Ardeu.”, menționează expertul MCDR.
Totodată, arheologul amintește că este cunoscut faptul că schimburile comerciale au fost dublate întotdeauna şi de schimburi de idei. „De aceea, credem că nu este deloc exagerat să ne închipuim că în aşezări şi cetăţi dacice în Epoca regatului să se fi jucat zaruri, moară, rota sau chiar variante ale apreciatului ludus latrunculorum. Astfel de jocuri reprezintă și una dintre atracțiile festivalurilor de reconstituire istorică. Și sigur că jocul cu zaruri a fost și el unul deosebit de apreciat de romani și poate că și de către daci”, comentează dr. Iosif Vasile Ferencz.
Având în vedere toate aceste considerente, se poate ajunge la ipoteza că zarul putea să fi fost una dintre componentele unui joc. „Poate că cifra indicată după aruncarea zarului indica numărul de poziții peste care era mutat un jeton. Sau poate că indica ordinea în care intrau în joc jucătorii. Însă pentru că este vorba despre o singură piesă, cel puțin pentru moment va trebui să excludem jocul de „,zaruri”. Dar nu vom putea să excludem și alte utilizări. Spre exemplu, într-un ritual magic. Poate că cifra indicată după aruncarea zarului arăta ce trebuia să fie făcut, ce urma să se întâmple, sau preciza soarta unei persoane, a unei comunități sau chiar a lumii. Dar de aici ne îndreptăm spre un teren alunecos, al speculațiilor pe care nu le putem dovedi. Însă ceea ce mai putem să spunem este că zarul are urme de utilizare vizibile cu lupa. Anume, suprafețele sunt tocite, lustruite și sunt vizibile striuri discontinue. Și mai știm și că, uneori, zarurile erau „măsluite”, adică realizate în așa fel încât rezultatul aruncării lor să fie oarecum previzibil.”, încheie cercetătorul.
Autor: Ștefania Enache
Foto: MCDR
CITEȘTE ȘI: Iosif Vasile Ferencz, arheologul fascinat de viața vechilor daci
