Pe 29 august, majoritatea confesiunilor creștine au trecută în calendar o zi specială: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Excepție fac Biserica Apostolică Armeană care comemorează decapitarea Sfântului Ioan în Sâmbăta Săptămânii Paștelui, în timp ce Bisericile Ortodoxă Siriană, Biserica Ortodoxă Siriană din Malankar și Biserica Siro-Catolică din Malankar comemorează moartea lui pe 7 ianuarie.
Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul este marcat liturgic de creștini aproape din aceeași perioadă ca și nașterea sa, ambele fiind unele dintre dintre cele mai vechi sărbători, dacă nu chiar cele mai vechi, introduse atât în liturghiile orientale, cât și în cele occidentale pentru a cinsti un sfânt.
Zi de post și de pocăință
Sărbătoarea „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul” este o zi de post, de întristare și de pocăință. În această zi nu se face nici o dezlegare la mâncare de dulce. „Această rânduială are o semnificație deosebită. Postul din ziua pomenirii morții Sfântului Ioan Botezătorul nu se referă numai la întristarea produsă de uciderea sa, deoarece foarte mulți martiri sunt pomeniți de Biserică fără ca ziua lor de pomenire să fie totdeauna zi de post ca, de pildă, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și alții.
În ziua pomenirii Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, postul are și scopul să ne amintească faptul că neînfrânarea de la patimile trupești intră în conflict cu dreptatea și sfințenia sau poate chiar duce la uciderea unor oameni nevinovați.” arată Preafericitul Părinte Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Povestea martiriului este relatată pe larg de Matei și Marcu
Sfinții Evangheliști Matei (14, 1-12) și Marcu (6, 14-29) relatează pe larg sfârșitul mucenicesc al Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, cel care a fost înaintea Domnului atât cu nașterea, cât și cu moartea sa.
În anul 31 e.n., tetrarhul Irod Antipa al IV-lea, fiul lui Irod cel Mare (cel care ucidea 14 000 de prunci din Bethleem în perioada nașterii Mântuitorului), s-a dus la Roma la împăratul Tiberiu. Pe drum, s-a oprit în casa fratelui său Filip. Aici s-a aprins de patimă pentru soția fratelui său, Irodiada, care i-a promis că se va căsători cu el dacă se va despărți de soția sa, adică de fiica lui Areta, împăratul Arabiei cu care era căsătorit de mult timp. Când s-a întors la Roma, Irod Antipa și-a alungat soția lui legitimă și s-a căsătorit cu Irodiada, împotriva legii.
Sfântul Ioan Botezătorul, râvnitorul Legii lui Dumnezeu, defăimătorul păcatelor omenești și propovăduitorul pocăinței, îl mustra pe față pe Irod înaintea tuturor, ca pe un desfrânat și răpitor – apucătorul soției fratelui său –, spunând:” Nu ți se cade ție să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău” (Marcu 6, 18). Irod, nesuferind mustrările, a poruncit să arunce pe Ioan în temniță, legat cu lanțuri. Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului și voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuși Irod și păzind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere.
Irod n-a voit să-l omoare, considerând că Ioan este bărbat drept și sfânt, pe care adesea, înainte de această faptă, îl asculta cu plăcere și, luând aminte la cuvintele lui, multe le făcea bine și se temea să-l ucidă. Evanghelistul Matei spune:”Vrând să-l ucidă pe el, se temea de popor, căci îl avea ca pe un proroc.” Nu îndrăznea să îl omoare pe proroc deoarece era iubit și cinstit de toți și nu voia să provoace o răscoală, așa că îl chinuia numai prin închisoare, dorind să închidă gura cea netăcută a mustrătorului său.
La marele ospăț prilejuit de aniversarea lui Irod, Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat fabulos plăcându-i lui Irod și oaspeților săi. Atunci monarhul i-a făgăduit, amețit de băutură, ca-i va da orice îi va cere, până chiar la jumătate din împărăția sa. Irodiada și-a sfătuit fiica să ceară capul Sfântului Ioan Botezătorul.
Fapta lui Irod nu a rămas fără urmări
Fapta lui Irod nu a rămas nepedepsită, deoarece Areta, pentru a se răzbuna de supărarea adusă fiicei lui a cucerit castelul Maherus și o parte din pământul Iudeii. După ceva timp, Irod s-a dus la Roma ca să obțină titlul de rege de la împăratul Caligula, ca și fratele său, Agripa. Împăratul însă aflase că se unise cu parții, că uneltea împotriva romanilor și că se pregătea să înarmeze 70.000 de oameni. Pentru acestea i-a luat stăpânirea tetrarhiei Iudeii, i-a confiscat averea și l-a exilat (în anul 38) împreună cu Irodiada, mai întâi la Lugdun (Lyon) în Galia și apoi la Ilard în Spania.
Astfel, Irod s-a sfârșit acolo în mizerie și boală, după ce mai întâi a văzut groaznica moarte a Salomeei.
„Chemarea lui Ioan a fost rânduită de sus. El a plinit-o desăvârşit. Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul a fost o viaţă aspră de rugăciune, post şi înfrânare şi s-a sfârşit ca şi vieţile celor mai mulţi prooroci şi sfinţi prin moarte.
El a făcut legătura între cele două testamente. Între cel vechi pe care l-a încheiat şi între cel nou pe care l-a început, mergând înaintea feţei lui Iisus. A pregătit calea Mântuitorului Hristos trezind în sufletele oamenilor din acele vremuri conştiinţa păcatului. A chemat pe oameni la botezul pocăinţei, s-a învrednicit să-L boteze pe Iisus şi apoi i-a făcut loc, zicând: „Aceluia i se cade a creşte, iar mie a mă micşora” (Ioan 3, 30).
Era un proroc aspru cu sine şi aspru cu păcatul oriunde s-ar afla. A mustrat poporul, a mustrat şi pe Irod Antipa, fără căutare la faţa omului şi fără cruţare. Şi pentru aceea şi-a atras dragostea poporului, dar şi osânda lui Irod, care l-a închis pentru că-l mustra pentru Irodiada, femeia fratelui său Filip, pe care Irod o luase de soţie. Nimic nu l-a putut clătina, iar moartea i-a grăbit încununarea de mare propovăduitor al adevărului şi al împărăţiei lui Dumnezeu.” ne explica, într-una din predici, părintele Ion Cârciuleanu.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Arhiva Ordinea Zilei
