Timp de 3.000 de ani, „sicriele suspendate” de stâncile chinezești și-au păstrat secretele. Un studiu recent dezvăluie acum originea lor, urmărind migrațiile popoarelor antice și evidențiind o legătură neașteptată cu locuitorii moderni din Yunnan, scrie revista franceză GEO.
Timp de secole, falezele abrupte din sudul Chinei și din bazinul fluviului Yangtze au ascuns un mister: sicrie impunătoare din lemn (xuanguan, 悬棺), cocoțate la zeci de metri deasupra solului, suspendate în aer sau cuibărite în cavități stâncoase. Cine erau oamenii capabili de o astfel de ispravă? De ce au sfidat gravitația pentru a-și onora morții?
Nature Communications a publicat, pe 20 noiembrie 2025, cel mai cuprinzător studiu realizat vreodată asupra acestui ritual spectaculos, legând acești constructori de ultimii lor descendenți. Analiza aparșine unei echipe internaționale de cercetători.
Sicriele suspendate, o tradiție transregională
Pentru a urmări istoria acestui obicei funerar străvechi, profesorul Zhang Xiaoming (Institutul de Zoologie Kunming, Academia Chineză de Științe) a secvențiat:
- ADN-ul a unsprezece indivizi din patru situri cu „sicrie suspendate” din China;
- ADN-ul a patru indivizi din „sicrie din bușteni” similare din Thailanda;
- 30 de genomuri complete ale Bo, un grup etnic antic din sud-vestul Chinei.
Grupul Bo, ai căror membri au fost masacrați sau asimilați cu forța de către Han în timpul dinastiei Ming (secolul al XV-lea) – ducând la dispariția Bo ca grup distinct, a lăsat urme culturale semnificative, perceptibile în rândul popoarelor actuale din provinciile chineze Yunnan, Guizhou și Sichuan.
Descoperirile dezvăluie, în cele din urmă, o istorie a migrațiilor, a contactului cultural și a tradițiilor comune la o scară fără precedent.
Contrar a ceea ce s-a presupus mult timp, practica „scrierilor agățate” nu își are originea în regiunile îndepărtate din sud-vestul Chinei, ci mai degrabă pe coasta sa de sud-est, acum aproximativ 3.000 de ani.
Primii practicanți erau strâns înrudiți cu strămoșii vorbitorilor moderni de limbi tai-kadai și austronesiene, care locuiesc acum în Taiwan, Filipine și Thailanda. Obiceiul lor de înmormântare s-a răspândit apoi spre vest, dus de-a lungul văilor fluviului Yangtze până în munții Yunnan și Guangxi.
Și mai surprinzător este faptul că strămoșii oamenilor găsiți în „sicriele din bușteni” thailandezi au, de asemenea, o parte din genomul lor cu practicanții chinezi. Această descoperire susține, pentru prima dată, „ipoteza unei origini comune și a unei rețele culturale mai largi care se extinde între sudul Chinei și Asia de Sud-Est”, au scris autorii studiului.
„Cu toate acestea, disparitățile regionale în ceea ce privește strămoșii genetici evidențiază procese demografice complexe, inclusiv încrucișarea localizată cu grupuri înrudite cu Hoabinhien [o cultură preistorică de vânători-culegători din Asia de Sud-Est] din Thailanda”, au adăugat ei, complicând și mai mult situația.
În centrul cercetării, doi indivizi, cu o vechime de aproximativ 1.200 de ani și identificați în același loc din Wa Shi (Yunnan), sunt de asemenea interesanți. Acest lucru se datorează faptului că nu au nicio asemănare genetică cu niciun alt membru al comunităților „sicrie suspendate”. Unul provine în mod clar din populațiile agricole de-a lungul Fluviului Galben (Huáng hé) la nord. Celălalt are strămoși tipici platoului mongol.
Aceste profiluri atestă contactul la distanță, probabil legat de vastele mișcări de populație din timpul dinastiei Tang (secolele VII-X).
Departe de a fi izolate, aceste grupuri erau, prin urmare, deschise, încorporând uneori indivizi din regiuni foarte îndepărtate.
CITEȘTE ȘI: Un templu greco-roman, închinat lui Zeus, a fost descoperit în nordul Peninsulei Sinai
De la strămoșii de coastă la satele din Yunnan
Una dintre cele mai izbitoare descoperiri ale studiului, notează autorii săi, se referă la poporul Bo de astăzi. Deși este descris ca un popor „dispărut” încă din timpul dinastiei Ming, descendenții lor încă trăiesc în câteva sate din Yunnan. Acest lucru este confirmat de analiza ADN-ului, care dezvăluie un grad considerabil de moștenire genetică comună cu comunitățile antice asociate cu „sicriele suspendate”.
Moștenirea lor este dominată de aceiași strămoși de coastă din sud-estul Chinei, completată de influențe ulterioare din partea grupurilor tibeto-birmane. Au păstrat chiar și o tradiție funerară originală, „înmormântarea în peșteră”, unde sufletul decedatului este plasat simbolic într-o peșteră.
Aceste rezultate arată, în cele din urmă, că „sicriele suspendate” nu sunt produsul unei civilizații pierdute, ci o tradiție originară de pe coastele de sud ale Chinei, răspândită de comunitățile migratoare și a cărei memorie supraviețuiește într-o anumită formă printre descendenții poporului Bo – care, în plus, nu se numără printre cele 56 de grupuri etnice recunoscute oficial de guvernul chinez.
„În general, [ele] sugerează că datele genomice pot completa în mod valoros înregistrările arheologice și istorice, aruncând astfel lumină asupra persistenței tradițiilor culturale și a istoriei genetice a comunităților marginalizate”, rezumă cercetătorii.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Peixia Xie/ Asociația de Fotografie Folclorică Chineză și Biroul Municipal pentru Relicve Culturale Zhaotong
CITEȘTE ȘI: Studiu istoric: Bijuteriile de acum 30.000 de ani dezvăluie noi informații despre strămoșii europenilor
