Picturile rupestre din Malaezia spun o poveste violentă, înfățișând rezistența indigenilor în fața invadatorilor. Pe pereții peșterii Gua Sireh, din statul Malaezian Sarawak, se află sute de desene vechi de secole în care sunt reprezentați oameni, iar mulți dintre ei par să fie prinși în bătălii violente. O echipă internațională de arheologi a folosit datarea cu carbon pentru a confirma identitatea desenelor, arată revista australiană Cosmos.
Imaginile datează din secolele 17-19, fiind contemporane conflictului tot mai mare din regiune în care au fost antrenați locuitorii indigeni, inclusiv poporul Bidayuh, și elitele malaeze invadatoare.
O echipă formată din arheologi din Australia, Malaezia și Noua Zeelandă a făcut ample cercetări, utilizând datarea radiometrică pentru a afla epoca artei rupestre malaeziene.
„Este o provocare să datezi rocile, în întreaga lume”, explică profesorul Paul Tacon, arheolog la Universitatea Griffith și coautor al unei lucrări care descrie cercetarea, publicată în PLOS One.
În timp ce datarea cu radiocarbon poate stabili vechimea unui obiect de până la aproximativ 50.000 de ani, majoritatea pigmenților – precum roșul care stă la baza multor picturi rupestre din Malaezia – nu conțin carbon.
„Picturile realizate cu pigment negru, dacă ar fi fost făcute cu cărbune, ar putea fi datate direct”, precizează Tacon. El afirmă că există câteva situri în statele malaeziene Sarawak și Sabah, pe insula Borneo, și „destul de multe” în Malaezia Peninsulară, cu desene negre.
Desenele sunt similare cu cele găsite în Filipine și Sulawesi, dintre care unele au fost datate cu o vechime de 3.500 și, respectiv, 1.500 de ani.
„Studiez această artă de aproximativ 14 ani cu arheologi din Malaezia și, în multe zone, este dificil să obții un permis pentru a eșantiona arta, deoarece nu vor să-i facă nici măcar daune minime”, spune Tacon.
Tacon și colegul său Mohammad Sherman Sauffi William, curator la Departamentul Muzeului Sarawak, au primit un permis de cercetare pentru a preleva mostre mici de la Gua Sireh.
Alte dovezi au arătat că peștera a fost ocupată de oameni de cel puțin 20.000 de ani. Aceste mostre le-au arătat că picturile au fost realizate între anii 1670-1830, corelându-se cu evenimentele violente de la frontiera din regiune.
„Există figuri care țin ceea ce sunt în esență săbii de luptă. Unele dintre ele sunt mari și înconjurate de o mulțime de figuri mai mici. Și știm din istorie și etnografie că picturile pe care le-am descoperit sunt dintr-o perioadă în care a existat multă violență între elitele malaeze și oamenii locali Bidayuh și cei de pe coastă, Iban. Așadar, natura iconografiei, natura imaginilor și rezultatele datării pe care le-am primit, se potrivesc perfect cu înregistrarea istorică a violenței la frontieră la acea vreme.”, spune Tacon.
William, care este un descendent Bidayuh, menționează că informația aceasta se corelează și cu istoria orală a poporului Bidayuh. „Bidayuh-ul își amintește de folosirea lui Gua Sireh ca refugiu în timpul violențelor teritoriale de la începutul anilor 1800, când un șef malaez foarte dur cerea să-și predea copiii. Băștinașii au refuzat și s-au retras la Gua Sireh, unde au reținut inițial o forță de 300 de bărbați înarmați care încercau să intre în peșteră din vale la aproximativ 60 de metri mai jos. Suferind unele pierderi (doi Bidayuh au fost împușcați și șapte luați prizonieri/robiți), ei și-au salvat copiii când majoritatea tribului a scăpat printr-un pasaj din spatele celei mai mari camere de intrare care duce sute de metri prin dealul de calcar Gunung Nambi. Figurile au fost desenate ținând arme distinctive, cum ar fi un Pandat, care a fost folosit exclusiv pentru luptă sau protecție, precum și două Parang Ilang cu lamă scurtă, principalele arme folosite în timpul războaielor care au marcat primele decenii de dominație albă în Borneo.”, explică William.
Autor: Corina Gheorghe
Foto: Universitatea Griffith/ Paul Tacon/ Andrea Jalandoni
